1,092 matches
-
dovedește însăși existența soarelui iară să avem nevoie să-l observăm: lumini care umple spațiul. Intelectul are tendința să ignore acesi obiect și existența lui deoarece el nu are o formă determinabilă, determinînd în același timp forma tuturor celorlalte obiecte perceptibile și constituind totodată condiția oricărei perceptibilități. Dar putem spune că același raport existent între soare și lumină, care face ca lumea obiectelor să fie perceptibilă, există și între misterul și legalitatea lumii perceptibile. Legalitatea, perceptibilă doar pentru spirit, este lumina
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deoarece el nu are o formă determinabilă, determinînd în același timp forma tuturor celorlalte obiecte perceptibile și constituind totodată condiția oricărei perceptibilități. Dar putem spune că același raport existent între soare și lumină, care face ca lumea obiectelor să fie perceptibilă, există și între misterul și legalitatea lumii perceptibile. Legalitatea, perceptibilă doar pentru spirit, este lumina spirituală care emană din soarele-mister. Așa cum este incapabil să obțină focarul activ, imaginea misterului-soare (sublimarea), intelectul nu este capabil nici să-și dea seama de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în același timp forma tuturor celorlalte obiecte perceptibile și constituind totodată condiția oricărei perceptibilități. Dar putem spune că același raport existent între soare și lumină, care face ca lumea obiectelor să fie perceptibilă, există și între misterul și legalitatea lumii perceptibile. Legalitatea, perceptibilă doar pentru spirit, este lumina spirituală care emană din soarele-mister. Așa cum este incapabil să obțină focarul activ, imaginea misterului-soare (sublimarea), intelectul nu este capabil nici să-și dea seama de forța clarificatoare a emoției și a noțiunii misterului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
timp forma tuturor celorlalte obiecte perceptibile și constituind totodată condiția oricărei perceptibilități. Dar putem spune că același raport existent între soare și lumină, care face ca lumea obiectelor să fie perceptibilă, există și între misterul și legalitatea lumii perceptibile. Legalitatea, perceptibilă doar pentru spirit, este lumina spirituală care emană din soarele-mister. Așa cum este incapabil să obțină focarul activ, imaginea misterului-soare (sublimarea), intelectul nu este capabil nici să-și dea seama de forța clarificatoare a emoției și a noțiunii misterului, cruțînd spiritul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vreme în centrul preocupărilor economiștilor? Problematica evaluării aserțiunilor și practicilor științei economice joacă un rol central în filosofia științei. Majoritatea filosofilor și economiștilor care s-au ocupat de această pro-blematică sunt empiriști, ei cred și judecă pe bază de probe perceptibile și observabile. De pildă economiștii cred că oamenii preferă o cantitate mai mare de bunuri decît una mai mică pentru că asta văd petrecîndu-se în realitate. Dar genul acesta de empirism nu este unanim acceptat. Kant vorbea în Critica rați-unii pure
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cultural sunt elevi care provin dintr-un mediu socioeconomic cu caracteristici speciale. Precaritatea mijloacelor de trai se asociază cel mai adesea cu disfuncții educaționale, atât la nivelul comunității în care trăiesc cat si în cadrul familiei de origine. Problema cea mai perceptibila a acestor elevi este handicapul lingvistic, realitate pe care sociologul Basil Bernstein o desemnează cu ajutorul termenului generic de cod restrâns : o realitate lingvistica precara, subdezvoltare vădită a limbajului, întârziere în dezvoltarea generala si mai ales în dezvoltarea gândirii, impregnare a
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează după un perfect compus ("mi-am cumpărat, am coborât..."), exprimând o anterioritate reală, perceptibilă. Prin contrast, imperfectul capătă o valoare de prezent etern. Mitemul în discuție câștigă, în acuratețe, prin funcția de simbolizare iconică. Paradoxal, masiva exegeză camilpetresciană nu a remarcat că romanul Patul lui Procust are o structură circulară sau, mai precis, o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acestuia. Așadar, la confluență de poetici, influențe filosofice, culturale diverse, nerăbdător de a-și realiza Opera intenționată, Creatorul fundamentează prin adaus, de facturi diferite, un text de fundal al sacrului, iar nota de subsol, cadrul profanului, de o concretețe parcă perceptibilă o "margine", metonimic vorbind face posibilă, precum planul unei "ferestre", reprezentarea unei lumi tridimensionale. Se pot decupa "fragmente de realitate" conform acerbei dorințe a scriitorului de a proba autenticitate în scriitura sa. La rândul lor, "tăieturile" încastrate (avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
subiect. La fel cum, de obicei, nici distanțele la care se îndepărtează succesiv examinatorul de scaunul copilului nu sunt respectate cu strictețe... 94 Prag = "Punct tranzitiv la care un stimul în creștere sau o diferență în creștere nepercepute anterior devin perceptibile (sau la care un stimul în descreștere sau diferența percepută anterior devin imperceptibile). Valoarea obținută depinde, în parte, de metodele utilizate în determinarea lui". Vorbim despre "prag absolut", prag de diferență, "pragul "două puncte"" etc. (Rita L. Atkinson etc., op. cit
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
muscă" (1995). Este vorba de un roman în 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare dintre acestea reprezentând o mișcare spre centru și în profunzime, dar și un lent avans spre deznodământul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă în toți porii partiturii. Simultan cu starea entropică, la început difuză și respirabilă, dar apoi generalizată și pernicioasă, se infiltrează spre a se instaura, inclusiv prin terorism sângeros, noua realitate a "realiștilor furioși", un fel de iehoviști ai colectivismului egalitarist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
3.2.6. În liniștea atemporalității Ambii poeți utilizează atât motivele sonore cât și pe ale liniștii pentru a marca îndepărtarea de realitatea prezentului și deplasările spre trecut. Mișcările intelectului în direcția aprofundării unei experiențe cognitive, ce implică depășirea granițelor perceptibilului, stau sub semnul liniștii și tăcerii, absențe ce deschid dimensiuni exterioare realulului, spații sustrase trecerii timpului. Liniștea pare un hiatus în succesiunea cinematografică a lumii înconjurătoare și face posibilă evadarea printr-o breșă neașteptată în curgerea clipelor ce întemnițează ființă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parabolic (The Remains of the Day) ales de Ishiguro are două posibile conotații în limba engleză: de evaluare autoscopică a cuiva la sfîrșitul unei zile sau unui ciclu din viață și de erodare a vechii lumi nobiliare britanice, lume abia perceptibilă, în timpurile moderne, în ruinele ("rămășițele") clasicelor edificii și decoruri. Ambele semnificații se leagă de arhitectura epică a textului. În construcția sa imediată, romanul rămîne un jurnal de călătorie (de doar șase zile!), ținut de majordomul englez Mr. Stevens în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descifrarea atentă stă la originea bucății muzicale. Muzica este înțeleasă de naratorul blecherian nu ca manifestare artistică stihială, expresie tumultoasă a sinelui profund, ca în estetica romantică, ci ca o formă lucidă de transmutare a semnelor de pe portativ, în domeniul perceptibilului, în realitatea exterioară. Și bâlciul este o partitură muzicală camuflată în ambalaj țipător: "Spectacolul lui amplu se umfla ca o simfonie, de la preludiul panoramelor izolate, ce soseau cu mult înaintea tuturor și indicau tonul general al bâlciului, ca notele răzlețe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
limbilor. (Glissant, Gauvin, 2010) Și astfel, problematica bilingvismului (sau a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
majoră pe care o avem față de traducerea în limba română a acestei triade. Traducătorii (Cristian Ciocan, Miruna Tătaru-Cazaban și Bogdan Tătaru-Cazaban) au optat pentru Rostire-Rostit-Nerostit, or atît limba franceză, cît și concepția însăși a lui Lévinas desigur, în măsura în care ne e perceptibilă ne îndreaptă mai degrabă spre formula Zicere-Zis-Dezicere (chiar dacă, la o primă vedere, e mai puțin eufonică), al treilea element fiind tocmai cel care, în cheie transdisciplinară, unește dezunind, afirmă subiectul și ileitatea în același timp, contrazicînd în duh ceea ce cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum s-a întîmplat, de pildă, cu Amélie Nothomb în societatea japoneză descrisă în Stupeurs et tremblements). Abilitatea autorului de a crea și întreține echivocul, astfel încît să nu se simtă "neglijați" nici liberalii occidentali nici cripto comuniștii estici, este perceptibilă încă de la nivelul de bază al construcției romanești, cel al alegerii numelor de personaje și locuri. Căci fiecare cititor, din indiferent ce spațiu ar proveni, are tentația, poate inconștientă, de a situa în timp și mai ales în spațiu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cîștigă libertatea de a circula, de a vinde și de a cumpăra fără nici un obstacol. Astfel spus, în dimensiunea sa "civilă", cetățeanul aparține unui spațiu care este, înainte de toate, european. Recompoziția teritoriului socio-economic, care se tra-sează în drept, este puțin perceptibilă la nivelul populațiilor. Societatea civilă europeană este deja o piață, dar nu este o "comunitate subiectivă", un spațiu cotidian decît pentru o minoritate de europeni. Studenții care circulă de-a lungul Europei, comercianții care vînd în cele patru colțuri ale
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
acum căutarea conținutului de adevăr al unei opere de artă, în timp ce comentariul vizează „Sachgehalt“. Condiția privirii critice este disocierea, în timp, a conținutului reic, factual, al unei opere de conținutul ei de adevăr. Aceasta pentru că, în timp ce faptele povestite sunt din ce în ce mai perceptibile prin contrast cu cele prezente nemijlocit în lumea comentatorului, conținutul de adevăr se eviden țiază ca persistență și condiție de posibilitate a lecturii. Imaginea pe care o folosește Benjamin pentru a explica această situație este aceea a relației dintre chimist
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sie erst in einer bestimmten Zeit zur Lesbarkeit kommen.“ Din punctul de vedere al lui Benjamin, istoria este o colecție de imagini dialectice, nu o dialectică a conceptului, o logică a esențelor sau o auto-revelare a spiritului. Imaginea este forma perceptibilă (die Anschaulichkeit) a relației dintre prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare a unui adevăr care se impune cu necesitate lecturii. Din acest motiv, dialectica imaginii nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest "Sine lărgit", fie alcătuit și din cucoa-ne dornice de senzații noi, veneau imboldurile pentru a continua munca aceasta ingrată de educare și autoeducare. Nevoia de public e perceptibilă așadar mai mult pe filiera unor necesități de natură intelectuală decât pe cea a orgoliilor personale, sau a goanei după celebritate. Dacă în ședințele de la Pogor întâlnirile cu Celălalt se derulau într-o manieră informală, uneori alunecând în zonele "uliței
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a propozițiilor Valorile de adevăr ale campaniei publicitare Teoria polifonică a enunțării (J.-C. Anscombre și O. Ducrot, 1983; J. Authier-Revuz, 1982) subliniază că orice discurs se adresează unui interlocutor. Un anumit număr de forme perceptibile, din punct de vedere lingvistic, înscriu în linearitatea propoziției prezența celuilalt, ca potențial receptor. Recunoașterea interlocutorului nu se poate înscrie într-o comunicare între doi poli între care o informație este vehiculată. Această schemă este complet falsă", spunea Medvedev (1982
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lumii avînd rolul de a afirma demersul problematic al cărților. Trei extrase publicitare confirmă explicit primul procedeu textual de definire a cărții: (6), (7) și (8). În cele trei texte de prezentare, verbele "a defini" și "a descrie" sînt direct perceptibile. Descrierea asigură funcția paratextuală de promovare a cărților savante. Ea este procesul textual potrivit pentru a-i atrage pe cititori. Două alte extrase publicitare ne ajută să înțelegem logica paratextuală a celui de-al doilea procedeu al scriiturii: (9) și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
abordare e în sine un eșec. Întoarcerea în trecutul îndepărtat e perfectul argument pentru demontarea liniarității pe care o presupune înlănțuirea cauză-efect. Depășirea succesiunii temporale înseamnă renunțarea la funcționalitatea economică a decorului, dar și a lucrurilor și acceptarea singurului plan perceptibil care e cel simbolic. Sadoveanu e scriitorul care, știind toate acestea, creează o capodoperă, de aceea modalitatea artistică a Crengii de aur e radical diferită de cea a romanelor sale din prima perioadă, cât și de a Baltagului. Nu mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]