1,420 matches
-
Nicolae Covaci, pe versurile poeților Șerban Foarță și Andrei Ujică; apărută pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996); înregistrată de N. Covaci - double-six, voce, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, blockflöte, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, O. Lipan - percuție (bongos). Piesă compusă la sfârșitul anilor 70 de către Nicolae Covaci. Textul (în limba engleză) aparține lui Rolf Möntmann. A apărut prima oară pe discul „Transsylvania” editat în Germania în 1981, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, chitară solo
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în limba engleză) aparține lui Rolf Möntmann. A apărut prima oară pe discul „Transsylvania” editat în Germania în 1981, în formula N. Covaci - solist vocal, chitară acustică, chitară solo, T. Buggie - chitară bas, M. Neumann - vioară, voce, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. A fost înregistrată și pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992) în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, corul „Song” și „Grupul de popi”, U
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
corul „Song” și „Grupul de popi”, U. Brand - chitară acustică. Anterior, în 1990, a fost reînregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - voce, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, H. Quick - percuție. Această înregistrare a apărut într-un colaj, împreună cu piesa „Would you follow me...?”, pe discul „Aniversare 35” (1997). Piesă compusă la începutul anilor 70 de Nicolae Covaci. Textul aparține lui Victor Cârcu. A apărut prima oară pe discul EP din
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Piesă compusă la începutul anilor 70 de Nicolae Covaci. Textul aparține lui Victor Cârcu. A apărut prima oară pe discul EP din 1973, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, percuție, C. Petrescu - baterie, percuție, V. Sepi - percuție. În această formulă exista și o filmare realizată de TVR în aceeași perioadă. Această variantă a apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993). A fost înregistrată și pentru discul „Timișoara” (1992
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
anilor 70 de Nicolae Covaci. Textul aparține lui Victor Cârcu. A apărut prima oară pe discul EP din 1973, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, percuție, C. Petrescu - baterie, percuție, V. Sepi - percuție. În această formulă exista și o filmare realizată de TVR în aceeași perioadă. Această variantă a apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993). A fost înregistrată și pentru discul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Nicolae Covaci. Textul aparține lui Victor Cârcu. A apărut prima oară pe discul EP din 1973, înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, percuție, C. Petrescu - baterie, percuție, V. Sepi - percuție. În această formulă exista și o filmare realizată de TVR în aceeași perioadă. Această variantă a apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993). A fost înregistrată și pentru discul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - chitară acustică, voce
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
aceeași perioadă. Această variantă a apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Evergreens” (1993). A fost înregistrată și pentru discul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, V. Vaessen - chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), M. Neumann - vioară, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și „Grupul de popi”. Nume sub care a apărut piesa „Ciocârlia” pe discul single editat în Germania în 1987 și pe maxi-single-ul „Tuareg”. Vezi Ciocârlia. Piesa compusă de Nicolae Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
A apărut în cadrul Ciclului Anotimpurilor de pe discul „Cei ce ne-au dat nume” (1972; reeditat în 1999), fiind înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, M. Baniciu - solist vocal, J. Kappl - chitară bas, voce, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. A apărut și pe discul „Evergreens” (1993). Compusă în 1967-1968 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Victor Șuvăgău. A apărut pe discul EP din 1969. Înregistrarea a fost făcută în formula N. Covaci - chitară solo, voce
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în cadrul Ciclului Anotimpurilor de pe albumul „Cei ce ne-au dat nume” (1972; reeditat în 1999). A fost înregistrată în formula: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, C. Petrescu - baterie, V. Sepi - percuție. De asemenea, a mai apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O altă înregistrare a fost făcută pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992), în componența N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, M. Neumann - vioară
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
mai apărut și pe discul „Evergreens” (1993). O altă înregistrare a fost făcută pentru albumul „SymPhoenix/Timișoara” (1992), în componența N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, M. Baniciu - solist vocal, V. Vaessen - chitară bas, M. Neumann - vioară, O. Lipan - baterie, percuție (bongos), U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, corul „Song” și „Grupul de popi”, Orchestra Filarmonicii Radio din București. Compoziție a lui Josef Kappl (1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1974-75) pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în limba engleza) Tom Buggie; apărută prima oară cu titlul „Wanting” pe discul LP editat în Germania în 1981. Formula de la înregistrări era N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, I. Kopilović - voce. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 și a apărut pe discul „Aniversare 35” (1997); formula era: N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, M. Neumann
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
text în limba engleză de John Kirkbride și Rolf Möntmann; apărută prima oară pe albumul editat în Germania în 1981, fiind înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitări solo, M. Neumann - vioară, voce, T. Buggie - chitară bas, O. Lipan - baterie, percuție, S. Dumbrăveanu - violoncel, I. Kopilović - voce. Înregistrată și pentru albumul „Timișoara” (1992), în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, M. Neumann - vioară, V. Vaessen - chitară bas, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - voce, U. Brand - chitară acustică, corul „Song” și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Salanter Akiba Riverdale, apoi la liceul - ieșivă ortodox modern Ramaz (nume prescurtat, după inițialele „Rabinul Moshe Zevulun” Margulies) și, în paralel, a făcut studii de canto și balet. Ea cântă din copilărie la chitară, la pian și la instrumente de percuție. A compus cântece încă din copilărie. La 15 ani s-a înscris la un liceu de arte scenice din New York. Apoi, după doi ani s-a întors în Israel singură, pentru un an de zile, a locuit într-un internat
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
formație fiind luat mai apoi de Răzvan "Lapi" Lupu. Urmează în 1999 albumul "Vama Veche"; trupa pornește în turneul "Povestea merge mai departe", care se desfășoară în 15 orașe. Membrii formației urcă pe scenă alături de alți 6 instrumentiști - vioară, violoncel, percuție, flaut, chitară. Vama Veche era o trupă ce s-a dorit nonconformistă și deschizătoare de drumuri, iar acest lucru a fost cel mai bine ilustrat de cel de-al treilea album al lor, un album conceptual, o operă rock, ce
Vama Veche (formație) () [Corola-website/Science/303455_a_304784]
-
din întreaga țară, mii de oameni participând în special în București și Cluj-Napoca. Proteste au avut loc și în alte colțuri ale Europei, aproximativ 150-200 de activiști români protestând în Londra. Protestele organizate seară, implică blocarea străzilor, folosirea instrumentelor de percuție, cântece și statul în fund pe carosabil. Unii protestatari au cerut demisia Președintelui Traian Băsescu și a prim-ministrului Victor Ponta, ambii susținători ai proiectului Roșia Montană Gold Corporation. Campania „Salvați Roșia Montană“ e văzută ca fiind cea mai mare
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
Rocha Vianna 1888-1927). Începând din anul 1919 a înființat împreună cu Joăo Pernambuco și cu Donga octetul „Oito Batutas”, în care la instrumentele tradiționale ale choro-ului -flaut, două chitare și cavaquinho, a adăugat saxofonul, trompeta și alte alămuri, precum și instrumente de percuție precum reco-reco, pandeiro și ganzá. De asemenea a dezvoltat genul pe bază de contrapunct și improvizații. În anul 1922 a plecat Pixinguinha împreună cu noua versiune a ansamblului, „Os Batutas”, într-un turneu de concerte în Europa. Pentru ca să se facă auzit
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
Toaca este un instrument muzical de percuție din clasa idiofonelor folosit în liturghia ortodoxă. Toaca și clopotele sunt singurele instrumente muzicale acceptate de Biserică Ortodoxă. Toaca este constituită cel mai adesea dintr-o scândura de lemn sau, uneori, dintr-o placă groasă de fier încovoiata, în care
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
instrumente muzicale acceptate de Biserică Ortodoxă. Toaca este constituită cel mai adesea dintr-o scândura de lemn sau, uneori, dintr-o placă groasă de fier încovoiata, în care se bate cu unul sau două ciocănașe, la orele fixate pentru rugăciune. Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placă de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite, creindu-se astfel o linie melodica simplă. Toaca de lemn este deobicei de 2 feluri: o toaca
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]
-
lucrul la coloana sonoră a filmului în iulie 2005 și a efectuat o audiție de test atunci când regizorul a dorit să arate companiei Warner Bros. evoluția proiectului. Bates a declarat că partitura a avut "multă greutate și intensitate la finalul percuției" ceea ce Snyder a găsit ca fiind potrivit pentru film. Partitura a fost înregistrată la Abbey Road Studios iar interpretul vocal a fost solista Azam Ali. O ediție standard și o ediție specială a coloanei sonore, conținând câte 25 de piese
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Notarea se poate face sau nu in extenso, în funcție de instrumentul implicat. Așa cum s-a mai spus, și vocea poate executa astfel de glissandi (care prezintă un grad sporit de dificultate față de glissandi vocali propriu-ziși). Majoritatea instrumentelor muzicale (coarde, suflători, unele percuții și instrumente electronice) pot produce glissandi falși, inclusiv o bună parte din cele capabile să execute glissandi propriu-ziși. Asemenea procedeu, pentru rapiditatea presupusă și varietatea de înălțimi implicate, poate constitui o dificultate tehnică apreciabilă. Totuși, există un număr de abordări
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
trecut corect, potrivit dorinței liderului Nicolae Covaci. Coperta este semnată de către Valeriu Sepi. Această reeditare conține în plus o piesă, „Ceata I”, întregistrată în 1996 în componența Nicolae Covaci (chitară solo, voce), Josef Kappl (chitară bas, voce), Ovidiu Lipan (baterie, percuție). Muzica: Nicolae Covaci (1-4, 6, 8-12); cântec popular macedon (5); Ciprian Porumbescu (7) Textul: Nicolae Covaci (1-3, 10-12); George Coșbuc (4); cântec popular macedon (5); Dinu Olărașu (6); Paul H. Jellis (8); texte populare (9)
În umbra marelui U.R.S.S. () [Corola-website/Science/305553_a_306882]
-
provenită de la sintetizator. Frazarea melodică este complexă, ritmul fiind de actualitate, iar Knowles interpretează piesa într-un mod dinamic. Versurile sunt interpretate pe timpul neaccentuat, iar refrenul final este acompaniat de un ritm exhaustiv provenit de la chitară și de la instrumentele de percuție. La scurtă vreme după compunerea lui „Halo”, Tedder a lucrat cu Kelly Clarkson la cel de-al patrulea album de studio ("All I Ever Wanted") al interpretei și au scris cântecul „Already Gone”. Clarkson a fost surprinsă de asemănările acestei
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
fie exagerată. Împarte tehnică de creare a unui colaj foarte energic din sunete abstracte, sintetice, incluzând sample-uri, semnale și "squelches": foarte rar folosește instrumente care nu au fost procesate de efecte. În mod similar, kitul quatized drum-machine și sunetele de percuție sunt favorizate față de breakbeat-urile umane naturalistice. Totuși, de obicei adera la normele drum and bass în alte privințe, mai ales în termeni de structură muzicală, cu accente pe "drop". Techstep a văzut obsesia muzicii jungle cu bass-ul schimbând
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]
-
importante în dezvoltarea stilului. Techno-DNB (referit și că Techno Drum and Bass) este un subgen al drum and bass-ului care a apărut la mijlocul anilor 2000. Este caracterizat de granițe de trecere deliberate între Techno și drum and bass, utilizând percuția dinamică counter - ca în cerere și răspuns - pattern-uri de loop-uri halfbar inferioare și construcții "ștab" ca temă muzicală principala. Estetică sunetului a multor piese techno-dnb este destul de departe de ceea ce este recunoscut în mod obișnuit că sound caracteristic jungle
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]