895 matches
-
România Literară, 1967. Demetriade-Bălăcescu, Lucia, Destăinuiri anti-literare, București, Editura Litera, 1979. Dumitru, Irimia, ,,Max Blecher între metafora zborului și metafora noroiului", în Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, București, Editura Cartea Românească, 1983. Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal. Inadaptare și alienare în literatură, Timișoara, Editura Facla, 1984. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, I, II, București, Editura Humanitas, 1992. Iosifescu, Silvian, Reverberații, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1981. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
el un scriitor popular. Limbajul său "simple, concentré, vrai" (Sollers), descriptiv, aproape flaubertian nu prea se potrivește cu rapiditatea derulării imaginilor tv full color sau cu bruiajul adesea polemic ale dezbaterilor video. Le Clézio este un scriitor al solitudinii și peregrinării (l'errance) pe continente invizibile, tip lumile dispărute ale Americii Latine. Decât să zugrăvească Parisul, cu răsștiutele sale străzi și cafenele sufocante, și în general Occidentul "mișunând de viață", autorul preferă să scrie despre "periferia lumii", ca de pildă Israel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care se întâlnesc pentru o clipă, pentru a se despărți apoi definitiv, fiecare urmându-și propriul calvar; nu ne îndoim de încărcătura simbolică de o indeniabilă actualitate a acestei întâlniri și priviri în ochi, echivalentul unei răni nevindecate. Existența ca peregrinare desenează pentru micuța Esther (Estrelita, cum o alintă tatăl ei care va muri împușcat de naziști în timp ce însoțea în munți un lot de evrei fugari) conturul hărții unei vieți, busola aflându-se în posesia altcuiva care decide pentru ea și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
narativ de fior, mister și bizarerie, amintind de prozele crepusculărilor de veac XIX (Villiers de Lisle-Adam, I. Tarchetti ș.a.), din care nu lipsesc ședințele spiritiste, reîncarnarea, corespondențele și codurile magice sau numerologice, Leandru cel îndrăgostit se lasă pradă nebuniei și peregrinării. Chinuitoarea lui enigmă își va găsi răspunsul deja formulat în cartea lui Potocki. Își va lua viața bucuros, știind acum că locotenentul nu fusese pentru Hero decât un pretext ca să-l chinuie, așa cum el îl ademenise pe acela doar ca
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
uneori în fantastic, rezultatul fiind acel inefabil elan de autenticitate la nivelul tuturor secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin grilă onirică (Petru Cimpoeșu). Izvoarele de ficțiune populară (imaginarul colectiv) coroborate alchimic cu istorii documentate, livrești, apocrife sau fabuloase devin materie primă pentru romanele unor Umberto Eco, Milorad Pavič, Victoria Comnea. Un alt motiv recurent al romanului european este peregrinarea, rătăcirea ca destin, ca lagăr de detenție, drumul nesfârșit al celor care pleacă, odiseea întoarcerii, sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, cu calea dintre Coșmarul istoriei și vis (Le Clézio, Magris, Primo Levi, Maurensig). La fel de fertilă d.p.d.v. epic este și revizitarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și aceasta nu este fața mea/(...)/ Văd câini vagabonzi/ cum se învârt în fața bisericii seara./ Și ling crucea celui răstignit sub măslini înroșiți/ îmi acopăr cu mâinile fața și strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
La șaptesprezece ani poetul mărturisea că se simțea mai bătrân.196 La maturizarea timpurie contribuise, cu siguranta, nomadismul prin localitățile Siciliei, unde trebuia să iși urmeze tatăl, silit să se mute permanent din pricina meseriei de impiegat la căile ferate.197 Peregrinările prin insula s-au încheiat la Messina, oraș ce a devenit, de fapt, leagănul primelor experiențe culturale și literare. În localitatea aflată la granița cu peninsula, viitorul poet a petrecut mai întâi perioadă 1909-1911, în care a absolvit școală primară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la operele literare care au caracter fondator și, mai mult, de la Textul Infinit kristevian. Așchiile de lemn adunate care sunt puse în păr reprezintă în mod simbolic, în Australia, blana cangurului pe care strămoșul-totem a purtat-o pe cap în timpul peregrinărilor sale. Nu e vorba aici nici de o comparație estetică, nici de un simbol tehnic, ci este vorba de o comuniune de esență (participare). Imaginea este lucrul pe care îl reprezintă; semnificantul și semnificatul nu fac decât un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
El rămîne un rege fără regat, părăsit de apropiați, trădat de fiicele moștenitoare și de supuși. "Nimicul" inaugural al Cordeliei se răsfrînge asupra sa precum un destin de tragedie antică. Bufonul regal singurul care îl mai urmează pe monarh în peregrinările sale morbide îi spune, la un moment dat, stupefiat, eroului: "Eu sînt Bufon. Tu nu ești nimic" (Shakespeare I, 5, 190-1, 1183). În transferul puterii dinspre realitate către reprezentare, protagonistul nu și-a pierdut numai autoritatea de vîrf al piramidei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în bibliotecă, o fată neobișnuită, care citește, la rîndul ei, Dracula (de Stoker) și, după discuții tensionate, descoperă că e fiica lui Rossi, Helen pe numele ei. În realitate, vorbim aici despre un copil nelegitim, ivit din relația profesorului, pe parcursul peregrinărilor lui sud-estice, cu o româncă transilvăneancă, emigrată mai apoi în Ungaria (unde, de altfel, Helen crește și studiază). Paul are ezitări vizavi de poveste, întrucît informația unei vizite a lui Rossi în România nu apare nicăieri în scrisorile lui (enigma
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă) a unei variante ezoterice de misticism islamic, axate pe actul "recuperării inimii" și "dăruirii purității ei", necondiționat, lui Dumnezeu), revenind, într-un final, după peregrinări culturale extreme, la civilizația-matcă, Doris Lessing ar fi părut ca romancieră înzestrată de destin cu șansa unor epifanii singulare. Romanele propriu-zise nu confirmă totuși, în plan psihologic, ipoteza de mai sus. Cu toate că investigația de adîncime nu lipsește din ele (exegeții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
constată într-un monolog autopunitiv că, ucigînd-o pe Desdemona, a fost "asemenea indianului primitiv care a aruncat o perlă mai valoroasă decît întregul lui trib" (s.m.). Percepția literaturizată este întreținută mai ales de către aventurierii și exploratorii postcolumbieni, care, întorși din peregrinările lor neobișnuite, scriu "tratate" poetico-mitologice despre pămîntul mirific de dincolo de ape. Într-un anume sens, nu doar perspectiva literaturizată asupra Americii precede America propriu-zisă, că însăși "literatura americană" (aceste texte) devansează istoria americanității ca atare. Cărțile în discuție vin să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în măsura în care comunică neliniștea sufletului poetei ce se confruntă cu dilema sau cu misterul existenței"86: "Durere limpede, moartea m-a-ntors,/ În brațele tale supus, aproape copil./ Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești/ Sau să plângi/ pentru fericirea aceasta,/ Mamă./.../ Neînțelegerile peregrinări și cuvintele,/ Ucenicii de care ești mândră și care te sperie,/ Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,/ Toate-s în urmă./.../ Legănându-mă, mamă./ Trei zile numai sunt lăsat sî m-odihnesc,/ În moarte și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literar și membru al juriului Médicis și că toate romanele sale beneficiază de aceeași scriitură dezlănțuită, creativă și adesea delirantă, de o poezie plină de fantezie, erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul L'Atelier du peintre, cartierul de afaceri parizian La Défense, Les Forteresses noires, Normandia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și străpuns. Este evident, deci, că sufletul se Îndrepta spre Zamolxis. Se Înțelege că după moarte, Începe existența fericită și doar sufletul Îl Întâlnește pe zeu. Această autonomie a sufletului și unele fenomene paranormale, cum ar fi: extazul, transa cataleptică, peregrinările sufletului, au dat de gândit grecilor care lau citat pe Zamolxis alături de alte personaje, printre care Orfeu, recunoscut prin prestigiul mantic si taumaturgic, adică experiențe extatice de tip „șamanic”. Orfeu coboară În infern după sufletul Euridicei, e vraci, stăpânește animalele
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
trebui considerați "gnostici" în măsura în care în gândirea lor ar opera o schemă speculativă de sorginte gnostică. Dacă la Hegel, procesul în cadrul căruia spiritul ajunge, pornind de la o stare de alienare, să se regăsească pe sine însuși, pentru Voegelin acesta este analog peregrinării prin intermediul căreia scânteia înstrăinată (pneuma) a gnosticilor se întoarce din exilul său în cosmos pentru a ajunge la plenitudinea originară (pleroma). La Marx, procesul dialectic al istoriei, pe care materialismul istorico-dialectic ne permite să-l recunoaștem, îl eliberează pe om
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și zeii care o populează, chiar dacă știe că altarele părăsite vor fi locuite de demoni. O aură vizibil gnostico-nihilistă emană astfel din scrierile acestui mistic fără Dumnezeu și se condensează, ca o obsesie, în succesiunea aforismelor sale tăioase și a peregrinărilor sale eseistice. Nihilismul cu care avem de-a face aici este evocat mai curând prin imagini și efecte literare decât desfășurat și expus în liniile ample și riguroase ale raționamentului filozofic. Dar tocmai în acest fel vin la lumină într-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1971 în care tatăl și-a dat sufletul Domnului, a așteptat cu răbdare căderea serii. Apoi, după ce a înghițit un pumn de barbiturice, și-a tăiat gâtul cu o lamă pentru a-și întâlni cât mai curând cu putință sfârșitul peregrinării sale terestre. Capitolul 13 Nihilism, teologie politică, secularizare: Carl Schmitt Profanul ia în râs soluțiile filozofului pentru că nu îi cunoaște problemele. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în cultura franceză, cel puțin în cazul unor gânditori precum Camus, Bataille și mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
deceniile de muncă (destul timp), pasiunea, corectitudinea cu care a tămăduit oamenii comunității. Capitolul IV OAMENII TIMPULUI sau untul și florile pământului (astăzi, în Giurgioana, sau mediul și momentul) Plecăm de la ideea că cetățenii rămași sau întorși aici după destule peregrinări alcătuiesc untul pământului, sufletul statornic al locului, cu bunele și relele sale, omul fiind sub vremi și nu invers. Decăderea (până la desființare) a agriculturii românești (și evident, locale) după momentul colectivizării (când se obțineau recolte mai bune) duce inevitabil la
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
fiica sa Rodica, Moinești. Destinul Tiței lui Petroni, sora lui Costică și Gheorghe a fost să rămână alături de un bărbat deștept, Titi Tătărăscu dar care și-a pierdut un picior în Război și mai ales să fie ÎNVĂȚĂTOAREA SATULUI, cu peregrinările de rigoare datorită originei sale sociale (când afară, când la catedră). I-au trecut prin mână aproximativ 30 de rânduri de absolvenți ai școlii primare, inclusiv copiii săi. Nu totdeauna simpatizată, dar totdeauna respectată, chiar și atunci când numită învățătoare trebuia
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Vitry. În „De commendatione fratrum minorum”, scoate în evidență practica franciscană a penitenței evanghelice. În „De dectratione fratrum minorum”, accentuează acest ascetism până a-l descrie ca fiind inuman, mai ales în privința tinerilor, și critică duritatea și caracterul riscant al peregrinării lor „apostolice”. Fragment din BONCOMPAGNO DA SIGNA, Rhetorica antiqua, în LEMMENS, Testimonia Minora, 92. 1. Frații minori pot fi socotiți, de bună seamă, discipolii Domnului, deoarece ei disprețuiesc dorințele lumești (cf. Tit 2,12), își înfrânează trupul cu umiliri și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]