47,342 matches
-
o avea de la bunicul lui, Richard Inimă de Leu. Porunci să i se înhame calul pentru Londra. Dar la 12 fără 23 de minute noaptea, pe când își lua adio de la scrinul negru care-i legănase copilăria, ușa se dădu de perete și în cameră năvăli nimeni altul decât Andrew în persoană. Era într-adevăr un bărbat de bărbat, cum se spunea în argoul acelei vremi. Avea o semeție extraordinară, care culca toate femeile la pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți mai tragi sufletul”, zâmbi șăgalnic regina. Apoi, cu subînțeles: “Poate vei avea nevoie de el de-acum încolo...” Se întoarse către Edward. “Dragul meu, trebuie să apreciem că s-a
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
înapoi nerăsfoită. V-am scris că Anastasia Filippovna citea Doamna Bovary? * Și-n tot timpul acesta, dumneavoastră, "adresantul", unde sînteți, ce faceți, ce gîndiți? Nu vă pot vedea decît acolo, pe scaunul acela cu abisul în spate, izolat de-un perete gros, transparent, de noi, făcînd gesturi din ce în ce mai nuanțate, mai enigmatice, parcă încercînd un alt alfabet, al disperaților muți. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 4-VIII-1980
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
apeductelor/ lăcătușul stelelor hingherul astrelor negre/ cel ce te-o scotoci și-n gaură de șarpe". Poemele urmează două formule. Poeme lungi, în care încap și versurile din momentele în care "vrea să fie rău" ("scrii ca și cum ai mîzgăli/ niște pereți cu cuvinte obscene") și definiri poetice ("ceva din mine aburul care ar putea fi/ chiar poezia somnul dulce din jurul/ mașinii de scris"), dar subordonate unui flux discursiv debordant: „am o biată mașină de scris/ îți scriu de la rețete compensate/ pînă
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
împuținat cantitativ, corpul însuși devenind, periodic, o "vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul craniului" pînă la "materia brută" ce-l izbește de pereții ei, dureros, este în fond drama zidirii în propriul destin: "Viața ta a fost așa și nu altfel", iată melancolia de a fi "unic și limitat" într-o lume "închisă în luminile și culorile ei hermetice". Personajul lui Blecher nu
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
ei poezia învăluită într-o anume inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în razele soarelui. ...Poemul acesta agățat de primăvară, agățat într-o primăvară ca într-un desen absurd, bătut într-un cui, pe un perete al resemnării, de un pictor cenușiu zănatic.... Elegie pentru G. C. Acolo e iarnă, plutește septembrie-n adâncuri și vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice, cărțle
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
operă... Gestiunea propriei violențe nu înseamnă castrarea acesteia. Ci descărcarea ei în mod noncontondent. Unii se reciclează pe ei înșiși (și-i făcu un semn larg înspre întreaga sală). Eu îi reciclez pe toț! Și Orlov se uită strepezit la peretele tapetat pînă la plafon cu jurnalele dementului: - Așa, carevrasăzică... }i-ai pus gloriile la murat... - Pe post de garnitură și entrée la ororile tale ! - Dă-mi cîteva mostre. Cucerește-mă. Cum altfel vreai să-ț fac comerțul... Moștenitorul rînji grațos
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu avea forță să aducă vreo schimbare în peisajul molcom al apartamentului. În acea dimineață, m-am așezat curmeziș în confortabilul pat care ocupa un perete întreg, răsfoind paginile ziarului "Dimineața" cu totul întîmplător, fiindcă evenimentele notate în paginile lui nu mă interesau. Și deodată interesul meu se trezi ca dintr-o amorțeală la perceperea unui articol din pagina a doua: 20 de ani de activitate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
pe vechi alunecări de suflet lupii se-nmulțesc în trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine. da^-n adorație un trup nu-i un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
sigur că numărul cititorilor audio electronici ai sitului Ziare.com sporește constant. Nu înseamnă nicidecum că pe Net se poate citi orice cu vocea sintetică sau fără, că aici s-ar lăfăi deja toate bibliotecile omenirii cu porțile date de perete, trăgându-l înăuntru pe cititor de corzile vocale ale ordinatorului său. Oferta este încă limitată. Dar în fața acestei oferte, omul se simte pentru prima oară liber. Ca să citească, nu depinde de o altă persoană, nu i se impune programul unei
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
poezia lui Gellu Naum, cu adevărat doar poezia lui Gellu Naum poate vorbi, iar despre Calea Șearpelui - carte alchimică, secretă, în care numai cu inima se poate pătrunde și care poate zgudui (in)conștiința, cuvintele ei vor-besc cel mai bine: "Peretele dintre tine și mine poate să dispară dintr-o dată și atunci ai vedea clar./ E nevoie să îndrăznești doar să-ți lași înțelegerea conștientă, este nevoie să citești cuvintele mele cu liniște, nu cu inteligență." "Nu-ți ascund nimic: perdeaua
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
de la glezne se aud în cealaltă parte a nopții; a crescut fierul, ne leagă și el de pământ, domnule Mendeleev l'Air du Temps eu vin târziu mereu după tine dau la o parte atâta uitare mai tare ca umbra peretele cel greu, intru-n izvorul de la capătul spectrului și vin după tine, prin el mă aud în ecoul mare al casei: mezaninul de cuarț refractă,-n mii de țăndări, dinlăuntru pustiul desen în altă memorie scriu despre tine oriunde merg
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
bar."42 (Acuzația nu era nemotivată. Cella Serghi relatează în cartea ei episodul: "șSuccesul literarț n-a împiedicat-o să deschidă, într-o magazie pe marginea mării, la Mangalia, un bar, apelînd la toți prietenii scenografi, decoratori, să-i deseneze pereții, să-i picteze, să-i decoreze interiorul cît mai modern, cît mai trăsnit.ș...ț Ea, elegantă, decoltată, cu rochie lungă, șchiopătînd, se apropia de fiecare, îi umplea paharul, îi spunea o vorbă bună, împărțea zîmbetele și aduna bani."43
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
el ce amiază saturată ce agonie în cerul gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba da ba nu ba da ba nu ba dansez cu moartea în oglinzi princiare am părul pieptănat și hainele aranjate impecabil iar pereții încăperii minuscule în care locuiesc sunt chiar rănile triumfătoare ale singurătății mele cum de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate memora. Întâia lamentație pentru poporul fisurii I. Sunt singurul locuitor al acestui poem stau aici tremurând și scrijelesc în perete înspăimântat de tot ce am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și nu se auzea decât un plânset neîntrerupt în orice parte m-aș fi întors; am văzut-o cu ochii mei: începuse să plouă și poporul fisurii își
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și se pune singur la loc aidoma unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile unghiile dar nu și degetele vei
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
ești patului rușine și balast". Atmosfera sufocantă a lumii comuniste pătrunde însă întreagă în poem, poate chiar mai percutantă în felul acesta, în care "real" nu e ce se vede, ci se se simte: "Creșteau urechi și rapoarte pe toți pereții// Da da. Intrați. Poftim. V-am spus că sînt singur.../ știți... pentru mine... femeile... desigur să ridicăm patul/ nici nu mai fac gălăgie de-un an, de cînd am vîndut-o/ după dulap?/ E praful. În dosare? Hîrtie de scris. Chiar
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții.../ Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
zîmbiți, poziția, amplasamentul dumneavoastră, în timpul celor două vizite ale mele, în cameră! Stăteați singur, într-o parte a odăii, cu geamul deschis abisal în spate, bînd meticulos, din ce în ce mai despărțit de noi toți care, absolut semnificativ, stam în cealaltă parte, dincolo de peretele, cu înaintarea nopții, tot mai vizibil tencuit. Izolarea era atît de netă, de imposibil de învins încît, dacă aș fi aruncat c-o prăjitură-n dumneavoastră, ea s-ar fi lipit spectaculos, cam la vreun metru și jumătate de țintă
Din ce în ce mai despărțiți de noi toți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14221_a_15546]
-
tînăr doctor de țară, iremediabil înfundat în singurătatea unui sat necunoscut, visul meu pueril poate, dar veșnic prezent, a fost, este, să fiu scriitor. "Profesiunea" de scriitor. Sînt eu un "parazit", un tip "care stă cu cracii în sus, pe pereți" și-și pierde vremea citind Dostoievski? Pentru ce chiar cei mai de lîngă inima mea, din aburul respirației mele cotidiene, mă lovesc nemilos cu același și același cuvînt: bani? Scrisoarea asta iese din șirul celor pe care vi le trimit
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
Cum ți s-ar părea - delicată cititoare și politicos cititor - să profităm de absența lui pentru a-l cinsti cum singur n-ar fi vrut-o?" Pe scurt, chiar e vorba despre un calendar, așa cum le știți pe cele de perete, cu o foaie pentru fiecare zi a anului. Atît doar că nu merită să rupeți foaia după ce a trecut ziua, mai ales că autorii au gîndit calendarul ca mereu valabil. Povestea lui începe în vara anului trecut, cînd cei trei
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
cațără cu tentaculele lui de păianjen, se lasă cu toată greutatea pe grumazul meu, sufocîndu-mă; dintr-o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]