4,527 matches
-
de epocă, așa cum s-a întîmplat cu La citta del sole (1603), a lui Tommaso Campanella, sau cu textul de referință care e Utopia (1516) lui Morus, citat de toată lumea, dar de nimeni citit astăzi. Personajele acestor cărți, cu platitudinea perfecțiunii lor l-au amuzat pe Cioran, care le reia spre a le desființa (Istorie și utopie). Înainte ca acești autori să-și fi conceput plăsmuirile utopice 19, Machiavelli scrie, cu metodă și realism, prima antiutopie din istoria lumii, deloc impresionat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig" etc., etc. Perfecțiunea nu este de partea omului, crede Machiavelli. Categoriile caracteriale, antinomice, fac obiectul capitolului XVI, o veritabilă pagină de manual despre psihologia umană. Aceleași adevăruri universale erau exprimate și în Discorsi. În statul civil, regat al legii, cel care guvernează trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
imposibil, conform naturii lor, să facă față atîtor îndatoriri; mai ușor s-ar putea găsi Phoenixul poeților și unitățile metafizicienilor decît omul lui Platon. E drept că popoarele se mulțumesc cu eforturile pe care le fac suveranii lor ca să atingă perfecțiunea. Cei care vor reuși mai bine vor fi aceia care se vor îndepărta mai mult decît ceilalți de Principele lui Machiavelli. E drept să li se suporte defectele cînd ele sînt contrabalansate de frumoase calități sufletești și bune intenții; trebuie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce nu mai apune ce vedea, așadar, inclusiv rostul gesturilor unui om În mișcare pe care, la primele priviri, nu-l pătrunsese. Din existența de dincoace, ființa energetică Își conservă probabil doar imaginea. Dar, dacă subtilitatea corpului se traduce prin perfecțiune imagistică, În lumea cealaltă ar trebui să dobîndim chipul din finalul devenirii noastre fizice, adică din tinerețe, o icoană. Cei care s-au Întors din moarte clinică nu ne-au spus În ce măsură eliberarea de Învelișul terestru ne vindecă și de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se pare evident: în timp ce viziunea sethienilor se bazează pe un dualism radical, mergând până la mizantropie, viziunea lui Serenus este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al disprețului față de lumea „profană”. 8. Geneza 6,1-4 face, de asemenea, obiectul unui comentariu destul de amplu al lui Ioan Gură de Aur (Omilii la Geneză 22167
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trecut în rândul „prinților Bisericii catolice” în 1983. Concluzie și puțină morală Aș încheia scurtul jurnal istorico-teologic de mai sus cu o paralelă între „grupul de la Fourvière” și ortodoxul Stăniloae. Pentru Stăniloae, Părinții canonizați de Biserica ortodoxă reprezintă încarnări ale Perfecțiunii, „nemuritori”, după propriile cuvinte, maeștri absoluți și irefutabili. Tot ce trebuie să facem e să trăim în conformitate cu scrierile lor, să-i urmăm à la lettre, să-i imităm fără crâcnire. Firește, nici nu se pune problema reabilitării unor „eretici” ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lăsați rațiunea invadată de teamă. Da, somnul rațiunii naște, naște... se bâlbâie Dora neîndrăznind să spună nici că naște "monștri" nici "pui vii" cum se amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât pozitiv. Vă va aștepta probabil o vindecare temeinică și cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie. Promiteți-mi că veți colabora, că organismul dumneavoastră va colabora cu mine și totul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este și acum așteptată, mâna asistentului dovedește perfecțiunea anticipării gestului operator. Imixtiunea distanțierului printre firele de care atârnă o viață pare o simplă incursiune între filele unei cărți bine cunoscute, ades răsfoite de profesor. Primul conflict, destul de avansat, între artera cerebeloasă și trigemen este bine vizualizat și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în câteșitrei că unica soluție pentru viitorul familiei este revenirea acasă, la Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, după cum le-a fredonat Ana Maria, cea mai favorizată dintre ei pentru că, în acești doi ani, și-a aprofundat cunoștințele de spaniolă până la perfecțiune, ceea ce-i îndreptățea speranța la o licență cum laude, la un masterat de succes și la obținerea unei catedre chiar în satul natal sau, de ce nu, în vreun oraș. Fără îndoială că pasul către casă ar mai fi întârziat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din clase diferite au fost retrași de la ore și puși la dispoziția vajatei în vederea pregătirii de profil: oferirea florilor în alergare ștrengărească, zâmbetul fericirii, reverența, salutul pioneresc și cântecul, cuvântul de bun venit, gestul demnității sovietice, toate trebuiau însușite până la perfecțiune, prin perseverență și prin repetiții la nesfârșit. Totodată, se știa că acești copii vor participa și la conferința de presă a trimisului american și, în consecință, se impunea pregătirea unui set de întrebări și o problematică pentru niște posibile discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despărțirea de tine ar însemna moartea mea. Ba nu, căci doar iubirea pentru tine, iubirea ce ți-o port mă ține în viață, ea e viața mea. De la tine am învățat să iubesc. Dacă aș putea cânta iubirea aș cânta perfecțiunea. De atunci înainte nu mai sunt aceeași și este chiar un paradox căci doar iubirea aceasta s-a mulat perfect pe sufletul meu. Este numai iubire în sufletul meu ,tandrețe, pasiune. Nu-mi doresc decât să te văd, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viața, regulile, interpretările, răspunsurile. Și lumea te mai întreabă de ce zboară păsările, și ce anume le mână! Tu ai răspunsul. Trebuie să știi să privești. Și că veni vorba, eu am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel de împlinire, sau ajungi să te învârți în gol. Și cam așa am făcut eu, încă dinainte de nuntă. Nu neg că mi-a plăcut, plăcerea e peste tot, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
efemer. Știați că de fapt frumusețea vrea să asorteze lucrurile în viața personajului care o simte? Un lucru frumos e cel pe care nu-l termini de văzut. Dacă l-ai vedea, ar trebui să fie perfect, ori ce e perfecțiunea? Poate de aceea nu am terminat niciodată nimic, pentru a putea iubi în continuare, înainte să descopăr diferența dintre părerea mea și realitate. Trebuie să-mi trec o părere corectă, dar nu eu greșesc, nu eu mă înșel, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e înscris in atomul original, poate de aceea natura e un tot, căci nu contează. Iar noi, ființe raționale, avem o altfel de libertate si Dumnezeu m-a lăsat, într-adevăr liberi aceea a plăcerii si a tinderii spre o perfecțiune interioară. și aici, plăceri nobile ale unei ființe nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar trăi, doar prin noi, mi-aș dori ca cineva să poată, atingându-mă, să le readucă la viață. Toate trebuie să trăiască, și cum toate alcătuiesc absolutul, presupun că lucrurile incomplete se termină. Noi, materia vie, având acces la perfecțiune, de ce murim și noi? Ne-am putea regenera la nesfârșit si, visând veșnic , am fi fericiți. Conștiința de sine, conștiința unicității noastre (și mai ales ea) ne face să tânjim după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uităm să luptăm pentru o lume mai bună, să nu uităm pentru ce au luptat strămoșii. Întocmai de aceea nemurirea e perfect să înceapă azi (și nu ieri ). Astfel încât în absolut, noi am fi perfecți pentru așa ceva. Și totuși momentul perfecțiunii nu va ține mult, dacă toți nu încercăm să înțelegem trecutul și să iubim viața. Înțeleg și concep, simt cum nu suntem vii, și de aceea murim. Ca perfecțiunea de care nu ne apropiem, pentru că ea nu există. Sau este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în absolut, noi am fi perfecți pentru așa ceva. Și totuși momentul perfecțiunii nu va ține mult, dacă toți nu încercăm să înțelegem trecutul și să iubim viața. Înțeleg și concep, simt cum nu suntem vii, și de aceea murim. Ca perfecțiunea de care nu ne apropiem, pentru că ea nu există. Sau este neantul, neantul detaliilor până în cele măi mici forme. A trăi înseamnă a simți acele amestecuri de detalii care se confundă, și de a ne alege idealul. Atunci când vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
folosire a cuvintelor, ele însele determinându-le. Cei ce practică artele marțiale poți să își găsească pacea, stăpânirea de sine, dar , deoarece totul depinde de împrejurări (ca rezultatul unei confruntări din filmele de acțiune), singurul lor merit e să atingă perfecțiunea prin faptele lor, să se sincronizeze, neputând face altceva. Acolo unde cuvintele nu sunt suficiente, și înaintea lor, oamenii au inventat simboluri. Ne uitam la ele și simțim. Putem simți infinitul. Dar invers, și simbolurile sunt exprimate, și deci limitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
valori morale adevărate. De ce să nu fim nobili, independenți de circumstanțe care nu contează, de ce să nu oferim plăcere sufletului nostru? Realitate e atât de înșelătoare. Din toate nu rămâne decât Dumnezeu. Spre El aspiram toți, aspirând spre paradisul nostru. Perfecțiunea trebuie să fie totul. Pericolul e cel al exagerării și al unui absolut al nostru, toți vom avea lumea noastră fără o punte de contact comună. * Să mergem la vânătoare de raze, ca o muscă mică! La vânătoarea de raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală, sălbatică. Să nu uităm China și Japonia. Apoi au venit Evul mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală, sălbatică. Să nu uităm China și Japonia. Apoi au venit Evul mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său de perfecțiune. Atunci el va putea găsi un inmodificabil în stare să trăiască veșnic, receptiv plăcerilor infinite. · Am ajuns acasă la iubitul meu. Ceva, mii de ceva mă urmăresc, dar aici e numai bine: e ceva între infinitate și efort, între a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
În brațele acestui iubit al meu mi-e numai bine. Merg, plutesc într-un bar elegant de noapte. Mă simt ușoară, închisă în propria minte, protejată. Simultan, aud perfect ce se vorbește, sunt pregătită să fiu propria-mi imagine de perfecțiune. Senzația de greață ușoară pe care o am mă ajută să simt mai bine ce e în jur, ce mi se întâmplă. Localul e albastru închis cu negru, bărbații sunt la costume moderne, femeile sunt lejer și inedit îmbrăcate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam eu). Fără să mă uit înapoi, de ciudă că nu l-aș fi putut ucide din priviri, am vrut să ies afară, așa cum l-am lăsat de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bucur de o ploaie rară și caldă. Și citesc literatură germană, engleză, cehă, franceză și spaniolă. Și din toate aceste fragmente fac o aureolă frumoasă a ceea ce e românesc pentru a sta în mijlocul lor, ca Centru Mundis. Acest Pământ e perfecțiunea mea. Pe care îl privesc rece, din înalturi. Eu nu mă port frumos cu persoanele vulgare, agresive. Coborându-mă la nivelul lor, le jignesc. Însă cu persoanele stilate, le pun la punct fără să le fac rău, mă port frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]