940 matches
-
două sisteme / 108 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii / 129 Lecturi recomandate / 136 Exerciții / 137 Capitolul 3. "Scoaterea în relief" și descrierea / 141 3.1. Scoaterea în relief / 142 3.2. Neutralizarea opoziției / 147
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îmbrăcat orășenește, și de un băiat de serviciu care aducea un pupitru din cele mari"14), ce se transformă doar după câteva pagini în narator heterodiegetic 15. Această ștergere treptată a prezenței subiective a naratorului este înlesnită și de alternanța perfectului simplu cu imperfectul. Criterii lingvistice precise, datorate unei observații celebre, a nu mai puțin celebrului lingvist Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență de persoană". Toate timpurile pot fi folosite, cu excepția perfectului simplu.17 Aflăm că discursul în forma sa orală sau scrisă se găsește în majoritatea enunțurilor, în timp ce narațiunea, îndeosebi scrisă, nu este reprezentată la fel de bine. Nu așa stau lucrurile în literatură, îndeosebi în roman, unde narațiunea predomină. Înțelegem astfel caracterul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
VS l-ar plasa în afara validării."20 În text, această formă apare odată cu portarul azilului, cel cu care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
text, această formă apare odată cu portarul azilului, cel cu care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două planuri enunțiative pot alterna într-un același text cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pierdusem virginitatea, îmi găsisem cel mai bun prieten. Eram atât de fericit, că mă îmbătam, [după această reluare a unor acțiuni deja prezentate și a căror înșiruire este destinată a sugera o aparență de ordine în viața lui Jacques, intervine perfectul compus pentru a sublinia momentul de ruptură] tata mi-a dat o mamă de bătaie, [se revine în planul doi al narațiunii; imperfectul cu valoare iterativă, destinat să sugereze un anume context de instabilitate politică, adaugă un element progresiei narative
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
recita versuri melancolice: mergea pe punte cu pași repezi, înaintă până la capăt pe partea clopotului și, într-un cerc de pasageri și de marinari, văzu un domn [Arnoulx] care îi spunea vorbe dulci unei țărănci."22 Apare, în prim plan, perfectul simplu cu ritmul său alert, cu capacitatea sa de a condensa și de a evidenția momentele acțiunii. Dar această impresie de ritm alert și de condensare depinde de felul în care funcționează imperfectul în planul al doilea. Harald Weinrich observă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
condensa și de a evidenția momentele acțiunii. Dar această impresie de ritm alert și de condensare depinde de felul în care funcționează imperfectul în planul al doilea. Harald Weinrich observă că dacă fraza franceză a secolului al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al XVIII-lea preferă perfectul simplu, ce sugerează impresia de narațiune succintă, rapidă, condensată (de pildă Voltaire cu ale sale Contes philo-sophiques), proza narativă a secolului al XIX-lea cultivă imperfectul. În Educația sentimentală, acțiunea de prim plan, relatată la perfectul simplu, este dominată de descrierea de ansamblu: "Flaubert, cu o conștiință vie de savant și de artist, lasă acțiunea principală să se stingă în propria banalitate. Raportul se inversează între planul secund, a cărui importanță crește neâncetat, și prim-planul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
23 Ultimele pagini ale romanului constituie "o surprindere sinoptică post rem". Georg Lukàcs vede în modul în care se scurge timpul, în acest roman, un principiu unificator pentru fragmentele eterogene ale realității.24 Această eterogenitate este relevată atât gramatical (prin perfectul simplu), cât și vizual, prin punerea în pagină a sumarului ce condensează mai mulți ani din existența inconsistentă a lui Frédéric: "Călători. Cunoscu melancolia vapoarelor, trezirea înghețată sub cort, amețeala peisajelor și a ruinelor, amărăciunea simpatiilor întrerupte. Se întoarse. Frecventă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe cât de esențiale, pe atât de discrete: mărcile "timpului" înscrise în morfologia verbală, fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent; vom vedea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent; vom vedea în capitolul următor că o paradigmă precum perfectul simplu are proprietatea de a se sustrage oricărui reperaj deictic, de a implica o disociere între enunț și situația sa de enunțare; doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică. Conjunctivele numite "prezent" sau "perfect" nu constituie adevărate "prezenturi" și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acest domeniu, varietatea dispozitivelor posibile pare nelimitată. Am amintit deja cele mai simple cazuri, diametral opuse: disocierea completă dintre lumea povestită și instanța narativă, care încearcă să șteargă orice urmă a prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ea se aplică în special verbului. Nu trebuie să confundăm aspectul, în sens strict, cu modurile de proces, legate de semnificatul verbelor. Aspectul propriu-zis desemnează un sistem închis de opoziții morfologice care caracterizează toate verbele. În acest fel, opoziția dintre perfectul simplu și imperfect implică o opoziție de aspect între perfectiv (când derularea se reduce la un fel de "punct" care face să coincidă începutul cu sfârșitul unui proces) și imperfectiv (în care procesul este prezentat în timpul derulării, fără a i
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
forma simplă care îi corespunde: forma el a dormit, realizată, constituie un prezent în aceeași măsură cu el doarme. El a dormit se interpretează ca "în acest moment, se află în situația cuiva care nu mai doarme". Vom vedea că perfectul compus nu este utilizat doar ca o formă realizată, ci și ca un trecut perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doarme. El a dormit se interpretează ca "în acest moment, se află în situația cuiva care nu mai doarme". Vom vedea că perfectul compus nu este utilizat doar ca o formă realizată, ci și ca un trecut perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dormit se interpretează ca "în acest moment, se află în situația cuiva care nu mai doarme". Vom vedea că perfectul compus nu este utilizat doar ca o formă realizată, ci și ca un trecut perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai doarme". Vom vedea că perfectul compus nu este utilizat doar ca o formă realizată, ci și ca un trecut perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului simplu, care nu ar supraviețui decât în scris și ar fi pe cale să dispară
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vedea că perfectul compus nu este utilizat doar ca o formă realizată, ci și ca un trecut perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului simplu, care nu ar supraviețui decât în scris și ar fi pe cale să dispară. Altădată formă împlinită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfectiv. 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului simplu, care nu ar supraviețui decât în scris și ar fi pe cale să dispară. Altădată formă împlinită a prezentului, perfectul compus ar fi devenit între timp o formă perfectivă a trecutului, fiind în concurență
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfectul simplu Teoria lui Benveniste se oprește tocmai asupra problemei puse de relația dintre perfectul simplu și perfectul compus. În mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului simplu, care nu ar supraviețui decât în scris și ar fi pe cale să dispară. Altădată formă împlinită a prezentului, perfectul compus ar fi devenit între timp o formă perfectivă a trecutului, fiind în concurență cu perfectul simplu, pe care l-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mod tradițional, se consideră că ar exista o concurență între aceste două segmente temporale; perfectul compus ar lua încet-încet locul perfectului simplu, care nu ar supraviețui decât în scris și ar fi pe cale să dispară. Altădată formă împlinită a prezentului, perfectul compus ar fi devenit între timp o formă perfectivă a trecutului, fiind în concurență cu perfectul simplu, pe care l-ar fi redus la rolul de arhaism. Acestei analize Benveniste îi opune o alta, întemeiată pe conștientizarea dimensiunii enunțiative: în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]