1,714 matches
-
balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă din proteze din material sintetic, metalice sau din lemn, plăci dentare, peruci, vase sanguine artificiale, ochi de sticlă și alte organe aparținând cândva - sau
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Mai este și aspectul acesta, când fățărești faptele evlaviei... - Asta-i și mai rău! - De multe ori nu o faci intenționat, nu o faci conștient... - Da, te poți minți pe tine. Te poți minți până și pe tine, așa de perfidă este minciuna, că și pe tine te poți minți. Dar evlavia falsă, sau virtutea falsă nu rezistă la examene: îți trage cineva o palmă? Cu evlavia falsă nu faci față! Despre gustul evlaviei adevărate - Spunea Cuviosul Paisie că, dacă vrei
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
în predicile sale și în adunări. Divagațiile sale în predici mergeau până într-acolo încât aducea în discuție răfuieli personale cărora le acorda conotații negative, în defavoarea dușmanilor lui. Subtilitățile sale pe marginea legii, altădată interesante, se transformaseră în jalnice și perfide acuze aduse opozanților săi politici. Personal cred însă că arhiereul Caiafa nu este un caz izolat, Serah. Să-ți spun ceva, ceea ce eu cred. Demonii stau printre noi tot timpul, cernându-ne cuvintele, ideile și teoriile proprii, intențiile ori faptele
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
un mare savant și academician sovietic, un cap de școala imperială, dar el și-a sacrificat eventuala carieră oficială, schimbându-le toate pe una: devotament total și opera de iluminare și deșteptare a fraților săi îndoctrinați și înstrăinați de către ideologia perfidă a Kremlinului. În anul 1985, când s-a spart minciuna comunistă, Andrei Vartic a fost printre primii care a ieșit din tăcere și a urcat pe baricade, spunându-ne fără teamă că trebuie să ne cucerim dreptul la libertate, identitate
BASARABEANUL ANDREI VARTIC de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358265_a_359594]
-
nr. 88. „Mese libere, oră fără afluență. Mobilier de culoare închisă. Deasupra mesuțelor, la care sunt doar câte două scaune, lampadare care luminează discret dar eficient. Loc elegant, vizibil și retras, destinat parcă, la ore matinale, discreției, dar și jocului perfid al imaginației. Eu îl caut pe domnul Mirodan. M-a onorat, stabilindu-mi aici o întâlnire. Privesc în jur. Nu-i. Nici mai în spate, în sala cu mesuțe ce-mi amintește genul de cofetărie provincială din România - nu-i
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
respective și nu ca o dogmă adusă dinafară. Exportul de revoluție se baza, însă, exact pe o asemenea dogmă adusă dinafară, iar la Moscova s-au făcut multe mârșăvii întru aceasta. Pentru o documentată argumentare, însă, pentru demascarea totală a perfidelor manevre ale spionajului religios rusesc, ar fi nevoie nu de micile surprize pe care le scoate la iveală CNSAS, speriind unele fețe luminate, dar apoi îngroșându-le obrazul; ci de accesul nostru la dosarele KGB care ne privesc. 5. EPISCOPUL
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
am copii la școală. Poate ție! - Poate mie?! - Zic și eu, nu dau cu parul, Le-ai mâncat la cinci, coliva! Nechezai ca armăsarul Și eu îmi sugeam... saliva. - Ai cam slăbit, ce s-a-ntâmplat? - Mă roade-un diabet perfid, Un junghi mă ține-n omoplat, Un ochi nu pot să-l mai deschid..., Îmi cântă popa prin altar; I-am dat ca să-mi sfințeasc-o haină. Nu-mi cere mult și are har, Să mai văd cele de taină... - Ce-
SALUTURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358127_a_359456]
-
răbdator se mișcă greoi, efectuându-și numărul. Îngenunchiază, salutând spectatorii. Reflectoarele luminează centrul arenei, dresura de tigri începe. Riscul antrenează adrenalina, sângele pulsează cu rapiditate. Pericolul rânjește, își arată colții, își frământă palmele încântat de prada pe care o urmărește, perfid, din umbră. Circul...o lume iluzorie, o proiecție a realității. Triplu salt mortal, acrobatul de la trapez a calculat greșit distanță...s-a prăbușit. Înspăimântați, spectatorii au amuțit. O liniște mormântală s-a așternut ca un giulgiu peste cei prezenți. În
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > UN JOC ÎN DOI Autor: Nelia Viuleț Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă privești de mult cum eu, jucătorul cu figura perfidă, te cuprind cu privirea-mi toridă, pe tine, muritorul timid. Jucăm aceeași partidă fără să fim părtași ai iubirii celești... fără să dăm... fără să primim...! Rostim cuvinte dulci ascunse-n crunta durere și-ncercăm să ne menținem cît mai
UN JOC ÎN DOI de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357589_a_358918]
-
tematica iconografică, consemnând „caracteristicile esențiale, specifice diverselor epoci și școli” spre exhaustivă cercetare a unui nucleu artistic fundamental, rezultat al unor achiziții și donații inspirate, aflate astăzi la adăpost de degradări inerente, impuse de trecerea timpului și de bio-agresiuni destul de perfide. Specializată în restaurarea și conservarea icoanelor, autoarea cărții atrage atenția asupra „atitudinilor inadecvate ale factorului uman față de bunurile cultural-artistice manifestate prin ignoranță, nepăsare, violență, manevrarea greșită a obiectelor” și a altor forme primejdioase, propunând în schimb soluții moderne de salvare
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
să fie-nvins de anii-n tropot. Nu-i pasă că aude al morții sumbru clopot, că vede-n jur numai prăpăstii-adânci. Cară cu el, pe umeri, o inimă ce vrea să-i fie-n încercări mereu alături, chiar dacă o-nspăimântă perfidele omături ce se aștern de-un timp pe viața mea. Scylla și Charybdis Corabia-ajunsese la al Messinei vad și marinarii tremurau pe punte, fiindcă-auzeau din valuri ieșind icnete crunte, un zbucium cum există doar în iad. E Scylla, căpitane! Charybdis
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357731_a_359060]
-
ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră pământului. Nici moartea nu cedează, nici eu, Fiecare are interesul ei. Deocamdată eu sunt cea care a câștigat, Dar moartea e perfidă Și lovește sub centură. Niciodată nu poți ști Unde te atinge cu viclenia ei, Niciodată nu poți fi pe deplin pregătit. Este un duel Inegal, din start, Nu există reguli Și cel mai rău e că știu asta, Dar nu
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
ca să trezească-un mort? Să mușc din ei, precum păgânii, Și zdreanță să fac bluza de import...? Și tot visând la bluza-n care Palma dreaptă încet aș strecura, Mai pun în ceașcă-un vârf de sare Și mă zgâiesc, perfid, la bluza ta. Referință Bibliografică: Mă zgâiesc la bluza ta / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 490, Anul II, 04 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂ ZGÂIESC LA BLUZA TA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358589_a_359918]
-
deschide un ochi peste-ntuneric! Mă plânge înserarea, când cerurile plouă; Nu-mi frânge jurământul din asfințitul sferic! E-acolo o legendă a inimilor noastre Încătușate-amarnic într-un apus timid; Ce sânge erau macii, ce amintiri albastre Descătușează somnul, încarcerat perfid... Și cântă peste mine-n atâtea strune, dorul Și te-aș mai strânge-odată, deși e lună nouă; Atinge-mă, iubite, să simt din nou fiorul O clipă, doar și-apoi mi-oi rupe visu-n două... Cu ploile pe umeri mă
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
păcatele capitale: crima, pe care omenirea însăși prin semenii ei o va comite în numele și pentru justiția viitoare (vezi modelul Cain și Abel), „dar justiția va rămâne justiție/ fiindcă va fi necesar să ucidă tot ce mișcă’’ („Presimțire’’), însoțită de perfida trădare prefigurată de la începutul veacurilor (vezi cuplul Lilith și Adam, sau Lamashtu, Lamia - frumoasele și ademenitoarele femei demon care ucideau, în special copiii nou-născuți). Preacurvia manifestată și în somn. Aceeași Lilith, care în evul mediu le provoca vise erotice bărbaților
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
a ajunge la punctul ei culminant: „declar că-n viața mea ulterioară/ nici Leu mă vreau, dar nici minuscul Puric/ cu ambii se dispută omenirea/ și-i dreptul meu de-A FI să nu fiu laș/ ca liderii cei mai perfizi ai lumii/ ce semenii și-i duc la tribunal./ cu banii mei eu cumpăr galaxia;/ cam cât credeți că ar costa planeta?/ cu paraziții ei - cu toți poeții/ care se vând de verzi la cămătari/ să-și treacă sufletele peste
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
cel ce-ți zice. In negura lumii șoptirea-i s-aude. Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspuns El așteaptă... un glas salvator. CE AI DE FĂCUT, FĂ REPEDE O lumină perfidă-mi taie sufletul în șuvite lungi precum un măcelar rafinat, sadic, cu care poate, pe vremuri, întinsesem împreuna în acelaș ceaun. Ai venit ca să mi te ascunzi printre gândurile unei ultime după-amiezi ale unui ultim noiembrie, precum tigrul ce-și
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
și ascute ghiarele în așteptarea vreunei căprioare suave și uneori chiar nevinovate. Cine te-a invitat, de fapt? Sau poate tu - precum soarele și luna precum anii, zilele și poverile de regrete, vii fără sa fii invitată. Ca o lumină perfidă, plina de bisturie invizibile și feroce, care nu face decât să dea o formă - bănuită doar - și de aceea implacabilă - penumbrelor, suspiciunilor, și monștrilor care, fie îmi taie sufletul în șuvițe subțiri, fie mă strâng de gât fără grabă, urmărindu
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
dans, alteori abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să facă păcatul de a cădea într-un folclorism ieftin sau desuet. Un umor deschis, dar în același timp însoțit de o tristețe oarecum perfidă, insidioasă, apăsătoare, pe care personajele lui îl acceptă în existența lor cum grano salis. Și toate acestea sunt învăluite de o pregnantă notă de nostalgie, dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
poate fi verbală sau fizică. Cea verbală se manifestă separat sau împreună cu cea fizică. De multe ori vorbele, declarațiile rănesc mai tare decât pumnul sau palma. Sau, din cauza vorbelor se ajunge și la pumn, dar astăzi pumnul este mult mai perfid administrat. Agresivitatea poate fi iscată de o persoană căreia îi face plăcere să determine izbucnirea unui asemenea comportament, de cele mai multe ori fiind o persoană care practică ironia demonică, sau plină de orgoliu. Agresivitatea și lipsa afecțiunii duc la accentuarea dorinței
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
Sfințind neghina și nu grâul * Tu, diavol al lumii moderne Înfricoșezi popoare mute În parlament ca și-n taverne Rămâi drac gol fără virtute! La cimitir și-n catedrală Porți aur și haine bizare Predica ta-i o vorbă goală Perfid pretinzi la cer iertare Impielițate Scaraoțchi, Divinule, descreierat! La ruși aveai lacheu pe Troțchi Iar în apus un scelerat! Stăpân pe găurile negre Si-al iadului de necuprins În lupta cu puteri integre Împielițate, dă-te-nvins! Vrgil Ciucă New York
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
am alte nevoi Decât să te apropii iar De-a mea chemare vie Am tot strigat, dar în zadar Și-am inima pustie Atinge-mă măcar în vis Și geana voi închide C-o să revii tu mi-ai promis Promisiuni perfide Referință Bibliografică: Atinge-mă, fără să dori / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ATINGE-MĂ, FĂRĂ SĂ DORI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359323_a_360652]
-
așteaptă mirele. Prin văzduh și pe ape Plutește ruga, Ploaia spală nedreptatea, Întru așteptarea miracolului. Îngerul i-a interzis să vorbească. De acum, din mormântul de sub ierburi, Se vor auzi doar suflări de rugă Până la a doua venire. AICI, ACOLO Perfida își țese pânza Ce miroase a moarte, Peste drum de zi, Miez de Rai. În tindă mioarele pasc din iarba grasă Crescută pe oase de sfinți, Întru așteptarea apei Adusă de femeia văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
pe bieții robi la munci atât de-apăsătoare, încât pe capul meu cădeau reproșuri grele, felurite pentru amestec nepermis în taina lucrurilor scurse din viitor înspre trecut, ce răul - deja cunoscut și devenit obișnuit - l-a-nlocuit cu un calvar mult mai perfid și mai amar decât obida dinainte. Atunci, ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
vis, poem... cuvânt înscris rotund în cutele eternității. Te-aștept să vii ca pe o boare, să-mi absorbi toate visele într-un singur petic de cer. Apoi, te-aștept să-l colindăm în voie, trecuți peste timpurile unei singurătăți perfide. Vino iubire, să navigăm departe de cuvinte, să ne decupăm din iluzia ce se vrea a fi real. Aici, vibrația materiei are mereu formă de inimă, cu aorte pulsând în vieți clorofilice... Îmbrăcați apoi în copaci cu straie de frunze
CUTE ÎN ETERNITATE... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360283_a_361612]