1,183 matches
-
pe marginea textului copiat 2. Dacă un strat de pergament era împăturit și despăturit de mai multe ori, rândul scris care se afla pe pliu devenea cu timpul ilizibil; acesta este motivul pentru care, mai târziu, mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi înfășurat. Aceste materiale puteau de asemenea cădea pradă diferitelor microorganisme sau molii care aduceau mari daune textelor copiate. Apoi, ne putem imagina cum dispărea cerneala de pe pergamente dacă erau expuse la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi înfășurat. Aceste materiale puteau de asemenea cădea pradă diferitelor microorganisme sau molii care aduceau mari daune textelor copiate. Apoi, ne putem imagina cum dispărea cerneala de pe pergamente dacă erau expuse la soare mai mult timp, sau cum se deteriora textul dacă venea în contact cu apa. De asemenea, nu trebuie să uităm că ustensilele cu care se scria nu erau de foarte bună calitate; în funcție de vârsta, greutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Țării Sfinte, pe teritoriul și în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar câteva texte vechi care sunt în mare parte foarte scurte. Din cauza condițiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supraviețuit sunt câteva inscripții în piatră și rocă, câteva tăblițe de lut, bucăți de vase inscripționate și, mai nou, colecția de bule ebraice din timpul lui Ieremia 2. Papirusul se obținea din tulpinile plantei de la care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării Moarte, cu un climat foarte uscat, unde s-au descoperit câteva papirusuri biblice importante. Pergamentul este un material pregătit din piele de vită, capră, oaie sau cerb, ale cărui începuturi datează din mileniul al III-lea î.Hr. Potrivit lui Pliniu, care îl citează pe scriitorul roman Varro (sec. I d.Hr.), pergamentul a fost inventat de către Eumenes
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
descoperit câteva papirusuri biblice importante. Pergamentul este un material pregătit din piele de vită, capră, oaie sau cerb, ale cărui începuturi datează din mileniul al III-lea î.Hr. Potrivit lui Pliniu, care îl citează pe scriitorul roman Varro (sec. I d.Hr.), pergamentul a fost inventat de către Eumenes din Pergam, atunci când Ptolemeu al Egiptului, invidios pe un rival de-al său, colecționar de cărți, a fixat un embargou la exportul de papirus. Deși cele mai vechi pergamente inscripționate datează din timpul Dinastiei a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scriitorul roman Varro (sec. I d.Hr.), pergamentul a fost inventat de către Eumenes din Pergam, atunci când Ptolemeu al Egiptului, invidios pe un rival de-al său, colecționar de cărți, a fixat un embargou la exportul de papirus. Deși cele mai vechi pergamente inscripționate datează din timpul Dinastiei a XII-a egiptene, tehnica pregătirii pergamentului s-a perfecționat în secolul al II-lea î.Hr., în orașul Pergam, de la care și-a luat numele 1. Istoria scrisului a trecut prin etape foarte dificile 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Pergam, atunci când Ptolemeu al Egiptului, invidios pe un rival de-al său, colecționar de cărți, a fixat un embargou la exportul de papirus. Deși cele mai vechi pergamente inscripționate datează din timpul Dinastiei a XII-a egiptene, tehnica pregătirii pergamentului s-a perfecționat în secolul al II-lea î.Hr., în orașul Pergam, de la care și-a luat numele 1. Istoria scrisului a trecut prin etape foarte dificile 2 privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și-a luat numele 1. Istoria scrisului a trecut prin etape foarte dificile 2 privind transmiterea corectă a textelor, ori de câte ori s-a pus problema unor schimbări: a materialelor de scris (de la tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor își scria opera, lasă să se înțeleagă că totul consta în „tăierea și lipirea foilor de papirus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în față un sul conținând un text biblic să verifice anumite pasaje. Nu este de mirare că treptat, sulurile au fost scoase din uz, fiind înlocuite cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu codexurile, confecționate la început din foi suprapuse de papirus, iar mai apoi din pergament. Începând cu secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
secolul I. d.Hr., codexul începe să fie folosit din ce în ce mai mult în locul sulului. În secolul al IV-lea d.Hr., întrebuințarea codexului din pergament, în locul codexului din papirus, devine un lucru obișnuit. Codexul reprezintă ansamblul foilor de papirus sau de pergament, pliate în două, grupate într-un fel de caiet, cusute laolaltă și în general protejate de către o copertă 2. În general, conținutul codexului este un text destinat difuzării și păstrării; textul poate fi literar (opere clasice) sau strict profesional, tehnic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scria cu ajutorul unui penel ascuțit. În Antichitate, acesta era suportul cel mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în felul următor: Scribi optime ceris, in quibus facillima est
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai des întâlnit pentru efectuarea calculelor, a exercițiilor de școală, pentru însemnarea anumitor notițe 2. Dacă modelul codexului îl reprezintă tăblițele de ceară, antecedentul său imediat este carnetul de pergament (membranae, membr£nai); dovada incontestabilă a existenței acestui carnet de pergament ne este oferită de către Quintilian 3, care în jurul anului 90 d.Hr., într-un anumit context literar, îl recomandă în felul următor: Scribi optime ceris, in quibus facillima est ratio delendi, nisi forte visus infirmior membranarum potius usum exiget... Relinquendae
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
exiget... Relinquendae autem in utrolibet genere contra erunt vacuae tabellae, in quibus libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
libera adiciendi sit excursio („Cel mai bine se scrie pe ceară, căci este foarte ușor de șters, însă, pentru cei cu vederea mai slabă este mai bună folosirea pergamentului. Fie că se folosesc tăblițele de ceară, fie că se folosește pergamentul, trebuie lăsate la început câteva pagini albe, unde pot fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fi trecute adăugirile”). Aluziile la tăblițele de ceară și la paginile albe ne sugerează că autorul vorbește despre un suport de scris care are forma unui codex. Paginile albe sau ciornele ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu sensul de carnet de pergament. Sfântul apostol Pavel scrie: TÒn failÒnhn Òn ap˜lipon
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ne duc cu gândul la un carnet. Carnetul de pergament este o invenție romană. Acest lucru îl aflăm în mod indirect de la 2Tim. 4,13, unde se află singura atestare cunoscută a cuvântului membr£nai, cu sensul de carnet de pergament. Sfântul apostol Pavel scrie: TÒn failÒnhn Òn ap˜lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Òn ap˜lipon Trò£di par¦ K£rpw —rcÒmenoj f˜re kaˆ t¦ bibl...a m£lista t¦j membr£naj („Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele”). Sfântul apostol Pavel se folosea de un termen latin întrucât se referea la o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament. Codexul, având aproximativ forma unei cărți moderne, prezenta câteva avantaje față de sul: costa mai puțin, nu era atât de pretențios la cărat, puteai să cauți ușor în el un anumit pasaj, oferea posibilitatea de a numerota paginile și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa h?ua h?uw ...hml?, pe care Kahle l-a tradus „acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a se închega într-un discurs relativ coerent. Studii multidisciplinare sprijină, am putea spune, o "mărturisire" demnă de interesul nostru. Vom afla tot mai mult despre acele timpuri, când suferințele colective nu puteau rămâne decât rareori înscrise pe foaia de pergament, pe stela de piatră, pe zugrăveala unei biserici. Când nimeni nu te ascultă, mai bine taci", spune un proverb românesc. N-a fost aceasta o normă de conduită la nivel popular? "Tăcerea-i balsamul durerilor noastre", adaugă în același spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce începe astăzi, când pământul este din nou uscat, să caute o floare ce-și are rădăcina în văzduh. Însă numai această ciudată floare îi mai poate reda omului demnitatea Zborului și Asemănării. Cele scrise mai jos sunt doar niște pergamente ce le-am găsit demult pe o insulă în care se povestește despre această floare. În ele se spune că doar iubirea poate să fie calea prin care pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul" (subl. mea, E. I.). În acord
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]