241,339 matches
-
explicit aceste adevăruri în discursul nici unei puteri politice, indiferent de țară sau de regim. Noțiunea magică de Cultură se cere prețuită, cel puțin formal. Politicianul ignar, atunci cînd se exprimă public, are grijă să menajeze susceptibilități seculare și nu-și permite să pună sub semnul întrebării utilitatea însăși a culturii. Aceasta și dintr-o rațiune practică: simțind, zilnic, propria sa lipsă de cultură, convins că a ajuns la postul înalt pe care îl deține mai mult din întîmplare, politicianul își caută
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
toate excelentele condiții de detenție și oricât de conștiincios ar fi subiectul în cauză, n-ar putea-o integral satisface. La noi însă, unde pedeapsa cu lipsirea de libertate nu se cade a-i atinge pe cei ce și-au permis toate libertățile, dar în același timp suferă de claustrofobie, hipertensiune circumstanțială, alergii, obezitate, stresul inactivității, calviția, speen-ul vânătorilor, o asemenea cruzime e de negândit - și n-ar soluționa nimic. Ar da, în schimb, apă la moară acelor urâcioși, roși de
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea în larg, cu îndrăzneala și speranța de a ieși din ei înșiși, atât cât le permit proiectul și limbajul.
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de la Weimar, m-au invitat să țin un discurs similar în aprilie 2005 la comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Schiller! Așa că vedeți că nemții ăștia nu încetează să mă persecute. Era oralității R.: Ca să ajungem la literatură, permiteți-mi să încep cu o întrebare naivă pe care i-au pus-o și studenții de la Chișinău lui Dominique Fernandez: există astăzi teme predilecte în proza franceză sau pot fi reduse datele, după cum și Fernandez o spune, la scriitură? M.T.
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un nimic, în schimb, înalță în Panteon tot felul de nulități de care nimeni n-a mai auzit. Dacă ne-am permite să emitem și noi judecăți asupra contemporanilor, am putea produce același efect. Să ne gîndim apoi la Sully Prudhomme care în 1901 a luat cel dintîi Premiu Nobel, în timp ce Stockholm-ul putea să aleagă între Zola, Tolstoi, Ibsen, Cehov și Jules
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
au fost momente când am râs cu lacrimi, nefiind nimeni de față. Ca probă, îmi voi îngădui să reproduc în numărul următor un articol ce va încânta cu siguranță cititorul. Furia de cuvinte. Ar fi și o reactualizare. Dar, înainte, permiteți-mi să povestesc o întâmplare stranie. Am mai scris o dată mai demult despre casa veche de pe ulicioara periferică în care ședea marele critic. Despre aspectul ei de fort, de bunker, una cu pământul, având aerul înaltului Stat Major al unei
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
una dintre proiecții). Faptul că, în termeni de festival, nici cel britanic, nici cel francez nu a reușit o asemenea performanță, se datorează unei ocurențe notabile: organizatorii acestui eveniment au înțeles mult mai bine profilul cinefilului român (dacă mi se permite o astfel de formulare eronat totalizantă). Care preferă calitate în loc de actualitate. Vorbind mercantil și fiind amator de filme de artă, adevărul e că văzând filme de Bertolucci - lui i-au fost dedicate aceste zile - ești sigur că îți recuperezi investiția
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
a corecta "neadevărurile" care s-au spus sau scris despre unchiul și mătușa ei și mai ales despre vărul ei Nicu. Mihaela Ceaușescu a fost, dacă e să-i dăm crezare, un fel de oaie neagră a familiei. Și-a permis să divorțeze ceea ce era de neîngăduit din punctul de vedere al șefului clanului. La un moment dat se pare că l-ar fi contrariat pe Ceaușescu făcîndu-i cadou de ziua lui de naștere o mai veche broșură de partid cu
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
te poartă pe căi neștiute, instituie relații bizare și schimbă deseori tonalitatea. Secvențele spectacolului erau una mai melancolică, alta mai puțin melancolică, una mai luminoasă, alta mai întunecată. Ritmul lent, lungit, ritm fantasmatic! Am avut atunci impresia că Zholdak îi permite spectatorului de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
orice interdicție". Numai așa, spune el, poate fi revelat "suprasecretul". Căruia logica rațională îi interzice accesul la scenă. De aceea, conclude Zholdak, va trebui să ne bizuim pe comenzile "scrierii automate", termen pe care nu-l rostește, dar care îi permite să pătrundă până la ceea ce e ascuns, tainic, și care, altfel, ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
În mîna lăsată în jos ținea bastonul. Și cu ce pasiune, care-i răzbătea în voce, cu ce grijă subită Ciubik s-a repezit imediat la mine și la gaborul care mă înșfăcase: stop, stop, locotenente!... Ciub nu le putea permite nici să mă salte, nici să mă tragă deoparte, nici nu se putea gîndi la una ca asta, eram prada lui. El, după cum am aflat mai tîrziu, se pregătea să mai înregistreze cu mine cel puțin încă o casetă, nouăzeci
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
limbaj. E o lărgire firească: un cercetător tînăr tinde să fie exact și chiar exhaustiv în limitele unei probleme concrete; experiența acumulată îndeamnă însă la abordarea unor teme cît mai largi, la meditația asupra chestiunilor esențiale. Seria Individualității i-a permis autorului o anume libertate tematică, sub semnul integrator al unei metode și al unui stil personal. Volumele anterioare au adus puncte de vedere și teme extrem de interesante, puncte de referință în istoria gîndirii lingvistice românești: de la teorii despre obiectul direct
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
cu o urmărire a traseului spațial foarte convingătoare. A.M. - Expoziția s-a numit "Portret" și a avut un afiș complicat, poate mai complicat și mai explicativ în același timp decît expoziția însăși. Să repovestim în primul rând, dacă ne e permis, chiar demonstrația. P.Ș. - Aceasta e componenta exterioară a expoziției, este aparența ei mecanică, tehnică dacă pot să-i spun așa. Există însă o performanță și în ceea ce privește administrarea propriei creații într-o anumită etapă și a creației înțelese ca energie
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
adaptarea la o realitate și găsirea unor modele imediate printre colegii mai experimentați din redacțiile radiofonice. Poate că știm cu toții ce condiții ar putea influența selecția de tineri colaboratori, de pildă un oarecare talent literar, o cultură generală care să permită tânărului publicist de radio să scrie atractiv și, mai ales, să aibă idei: într-un scurt interviu, într-o transmisiune directă, ca și într-o emisiune proprie. În fine, din rândul studenților sau al absolvenților de muzicologie, cei aplecați mai
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
spațiului intelectual în care apare, și asupra acestei revoluții silențioase vreau să mă opresc în primul rînd. Scriind despre intelectuali, Andrei Cornea izbutește să ocupe acea imposibilă linie de mijloc, punctul invizibil (inexistent, ar zice unii") al centrului care-ți permite analize și te ferește de identificări premature. Pentru cine nu știe că autorul însuși a făcut parte din Școala de la Păltiniș, afilierea e imposibil de ghicit. Scriind împotriva relativismului, Andrei Cornea reușește să evite o poziție ontologică în mod evident
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
-și aclimatizeze finalitățile la criteriile ce orânduiesc substanța sonoră. De-structuralismul va emite însă de cele mai multe ori un rest produs de însăși inadecvarea bornelor de pe traseu la un determinism transcendental și teologic. Cu alte cuvinte, asistența divină este singura care permite, până la urmă, compozitorului să se descurce în deșertul pre-formalizărilor și al controlului sever asupra operei, girând totodată reprezentările unui sens și a unei semnificații trans-raționale și para-senzoriale. Același Derrida este convins că declinul structuralismului s-a produs atunci când structuralitatea însăși
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
din primii ani de copilărie, dar și dintr-o lume privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. în consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personațității sale artistice și morale. Pe această linie a contactului direct cu identități pregnante și cu individualități exemplare se naște, în mod evident, și interesul său pentru portretistică, pentru observația somatică și analiza
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
să ajungă la incalificabile atacuri la persoană și la mârșăvii indescriptibile. O fi și asta parte a "dreptului la informare"?! Se prea poate. Dar mă întreb: ce fel de informare e aia în care un partid mafiotic și cleptoman își permite, cu complicitatea unor publicații ce trec drept onorabile, să-i învinuiască pe candidații Alianței "D. A." de corupție, de potlogării nedovedibile și de tare morale inimaginabile? Nu știu dacă Băsescu și echipa lui sunt niște sfinți. Știu doar că, deși au
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
de recunoaștere, prin care se manifestă imediat statutul interlocutorilor și relațiile dintre ei; au funcții în organizarea comunicării (ca mijloc de a atrage atenția sau de a menține contactul, ca mod de selectare a interlocutorului individual sau colectiv); în fine, permit grade diferite de exprimare a afectivității. În textele scrise, formulele de adresare devin mărci ale oralității simulate. În 1887, Lazăr Șăineanu scria, în Încercarea sa asupra semasiologiei limbii române, despre "soarta tragică a titulaturei străine la români", observând învechirea și
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
lista cu referințe critice existente. Cu două deosebiri: materialele erau deja sortate de coordonatori avizați, după criterii științifice și estetice, balastul fiind deja, în mare măsură, aruncat la coș. Iar lista avea un caracter orientativ: trimiterile la titlurile de referință permiteau, ulterior, consultarea lucrărilor serioase, pe care nici o bibliotecă virtuală, la această oră, nu le înglobează. Fără aceste ghiduri ale Bibliotecii Babel, lumea literară e un adevărat haos. A căuta, de pildă, toate articolele de și despre Constantin Fântâneru din perioada
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
diferența orgolios asumată". Am insistat asupra acestor considerații teoretice pentru că romanul lui Radu Pavel Gheo înseamnă tocmai punerea lor în practică. Fairia asta este: un roman SF hibrid, de tip fantasy, livresc și intertextual ca orice narațiune înaltă. Fapt care permite evoluția genului prin completarea unui ciclu. Odată ce literatura cyberpunk produce deja (în America, evident) locuri comune, e timpul ca prozatorii SF-ului alternativ să povestească Banchetul lui Platon, de pildă, pe chat-ul rețelelor Matrix. De aceea putem fi ușor
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
am văzut în repetate rânduri pe E. Lovinescu, întreținându-se cu Emil Ocneanu, proprietarul librăriei, și cu alți scriitori. Nu m-am apropiat însă decât târziu de critic, spre sfârșitul lui 1939, când l-am abordat întrebându-l dacă îmi permite să asist la ședințele Cenaclului "Sburătorul". I-am comunicat interlocutorului meu că, fără a-i fi fost elev, trecusem vremelnic pe la "Mihai Viteazul" și că rămăsesem foarte impresionat de prezența lui. Extrem de afabil, Lovinescu a dat curs fără ezitare dorinței
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
elev, trecusem vremelnic pe la "Mihai Viteazul" și că rămăsesem foarte impresionat de prezența lui. Extrem de afabil, Lovinescu a dat curs fără ezitare dorinței mele și astfel, începând cu primul sfert al lui ianuarie 1940, am asistat, ori de câte ori împrejurările mi-au permis, la manifestările cenaclului. Nu aveam decât nouăsprezece ani. Am fost în Cenaclul "Sburătorul" numai un simplu observator, întotdeauna tăcut, dar tot timpul ochi și urechi, răsplătit uneori cu un adevărat regal anecdotic, plin de un umor pitoresc, în ciuda plictisului care
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
minte), neprotejate de geam sau de uși, necum să fie vorba de spații în vreun fel încuiate. Te-ai fi putut servi, întinzând mâna spre carte. Cu toate acestea, n-am văzut vreodată pe cineva dintre cei prezenți să-și permită gestul. Dreptul părea să aparțină exclusiv amfitrionului care, totdeauna amabil, nu ezita să-ți împlinească dorința. Ceea ce împărtășesc eu cititorului se reduce strict la perioadele când circumstanțele mi-au îngăduit să pășesc pragul imobilului din Bulevardul Elisabeta. E posibil ca
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
să bată. Nu simpla curiozitate și nici vanitatea de a putea să mă laud că mă inseram printre frecventatorii "Sburătorului" îmi călăuziseră pașii. Eram conștient de postura mea de marginal căruia i se făcuse o favoare și nu-mi puteam permite să am pretenții (mi-aș fi dorit, de pildă, mai multe exemplare de lux din scrierile criticului, care, nefiind puse în comerț, sau vândute pe sprânceană, nu-mi ofereau șansa de a intra în posesia lor decât dacă i le
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]