561 matches
-
la permutări ale variabilelor. Permutarea generică este un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
un operator a cărui acțiune asupra unei funcții oarecare (operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
operator observabilă sau funcție de stare) formula 6 e definită prin Indiscernabilitatea cere ca pentru orice variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
variabilă dinamică să fie satisfăcută condiția de unde rezultă adică operatorii permutare comută cu operatorii observabilă. În particular, permutările particulelor comută cu hamiltonianul. Indiscernabilitatea mai cere ca permutările să modifice funcția de stare cel mult printr-un factor constant (dependent de permutare): Analiza cazurilor posibile arată că există două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
două categorii de funcții de stare: Concluzia cu caracter general care se desprinde de aici, numită uneori "postulatul simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
simetrizării", este: Pentru a obține o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
o funcție simetrică sau antisimetrică, pornind de la o funcție formula 15 oarecare, se procedează în felul următor. Numărul permutărilor a formula 16 obiecte este formula 17 ; dintre acestea jumătate sunt pare și jumătate sunt impare. Fie formula 18 totalitatea permutărilor pare și formula 19 totalitatea permutărilor impare, unde formula 20 . Operatorul numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul, se spune că funcția inițială
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
numit "operator de simetrizare", are proprietatea că, aplicat unei funcții arbitrare, rezultatul este o funcție simetrică. Similar, "operatorul de antisimetrizare" conduce la o funcție antisimetrică. Dacă rezultatul antisimetrizării este identic nul, se spune că funcția inițială nu e antisimetrizabilă. Întrucât permutările comută cu hamiltonianul, din ecuația lui Schrödinger rezultă că proprietatea funcției de stare de a fi simetrică sau antisimetrică se păstrează în cursul evoluției în timp a sistemului. Pe lângă postulatul simetrizării, funcțiile de stare ale sistemelor de particule identice sunt
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
doar soluțiile obținute prin aplicarea operatorului de simetrizare sau antisimetrizare, după cum este vorba de bosoni sau de fermioni. În cazul fermionic, funcția antisimetrică se scrie compact ca "determinant Slater": În această formă, antisimetria rezultă explicit din schimbarea semnului determinantului la permutarea liniilor. Iar dacă două coloane sunt identice, determinantul este zero și nu poate reprezenta funcția de stare a unui sistem fizic. Acest rezultat exprimă principiul de excluziune al lui Pauli (principiul interdicției): Caracteristicile sistemelor de particule identice sunt rezumate în
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
învăluite de niște frânturi de motiv aduse de viole și viori. Aceste frânturi constituie o serie de trasee descendente provenite din celula de bază a "Preludiului la unison". Ca rezumat, motivul a este preluat ca o celulă aflată într-o permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei se regăsește în mai multe lucrări a lui Enescu cum ar fi finalul "Sonatei în fa minor", se regăsește de asemenea la reperul 2 al primei secțiuni din această Suită
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
ne dă măsura ineditului rezultatului muncii sale componistice, a permanentei sale căutări după un ce intrinsec, care poate înflori într-o sclipire sau muri înainte de-a se fi concretizat cu adevărat. La răscruce de drumuri poate fi caracterizarea neîncetatei permutări, atât din punct de vedere fizic, a compozitorului cu o acțiune constantă pe trei continente, cât și, poate printr-o relație de cauzalitate reciprocă, a creației sale în continuă căutare... El însuși mărturisește că în creația sa există o cotitură
Vladimir ?colnic - M?rturisiri by Mirela Zafiri () [Corola-other/Journalistic/83629_a_84954]