5,290 matches
-
mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de necrezut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În forma unui C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului de bază. Iată-l pe Hamlet, cu pumnalul În mînă : chiț chiț chiț. (Și iată-l pe Firmin făcut una cu peretele de un val de huiduieli și perne grele.) Mă descurc mai bine la replicile În care Macbeth vorbește despre faptul că viața e o poveste spusă de un idiot, și care nu Înseamnă nimic : cîteva chițăituri jalnice se potrivesc destul de bine aici. Ce clovn penibil ! RÎd, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmi purtam masca plin de curaj, aceasta se fisura de fiecare dată și cîteodată nu mă puteam abține să nu-i ronțăi marginile. CÎnd mă apuca, Îmi plăcea să fac caca În locuri delicate, pe farfuria lui Jerry sau pe perna lui. El nu se supăra deloc, Însă mesajul meu nu ajungea deloc la el - În loc să mă facă dobitoc mic și spurcat, pentru el rămîneam același Firmin cumsecade de altădată, care se Întîmpla s-o mai facă și el cîteodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prăvălie, locul În care Îmi petrecusem toată viața, căminul meu, de fapt, și să văd toate acele rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nostru, spuse ea. Neofiții sînt bineveniți, cu condiția să nu-și manifeste ostilitatea. — O, nicidecum, nicidecum! o liniști Hilfe. Legănîndu-se ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În orice caz, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aducea și ziarul de dimineață. Începuse să se bucure de acest privilegiu doar de cîteva săptămîni, cînd i se adusese la cunoștință, cu blîndețe, că Anglia se află În război. Acum putea zăbovi În pat, rezemat confortabil pe cîte trei perne, pentru a citi pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum Îi plăceau lui: cu albușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
teamă, care altfel ar crește an de an... Și apoi, nu e neapărat nevoie să urăști ca să ucizi: poți ucide pe cineva pentru că-l iubești...“ Digby simți din nou o strîngere de inimă și o amețeală ciudată. Se Întinse pe pernă, și parcă-l auzi pe bătrînul patriarh cu barba lungă, șoptindu-i la ureche: „Refuz să recunosc vreun stat sau vreo națiune... Nu pot să iau parte... nu pot să iau parte...“ Cu ochii larg deschiși, visă despre un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o greșeală din parte-i să nu Închidă peste noapte documentul În seiful ministerial, dar sus-numitul personaj l-a asigurat personal pe ministru că n-a scăpat nici o clipă din ochi documentul cu pricina: a dormit, literalmente, cu el sub pernă... Ziarul The Times sugera că ar fi interesant să se facă o anchetă asupra originii acestor zvonuri calomnioase. Nu cumva inamicul Încerca prin astfel de zvonuri să submineze Încrederea În conducătorii noștri ereditari? După două-trei zile, presa nu mai pomenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț. Anna l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci În dormitorul unde-l surprinseseră pe Hilfe dormind. Era culcată pe pat, cu fața Îngropată În pernă și cu pumnii Încleștați. — Anna, șopti el. Capul i se răsuci pe pernă: plînsese, și fața-i era boțită ca a unui copil. Simțea pentru ea o imensă duioșie și nevoia de a o apăra cu orice preț. Anna l-ar fi vrut inocent și fericit... ea Îl iubise pe Digby... Iar Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
32 de kilometri vest de Londra, și-am privit vehiculele calibrate cum se ciocnesc de blocurile-țintă de ciment. Mai târziu, în apartamentul lui, Vaughan a rulat cu încetinitorul înregistrările coliziunilor de încercare făcute chiar de el. Șezând în întuneric pe perne puse direct pe podea, am urmărit impacturile mute pâlpâind pe peretele de deasupra capetelor noastre. Acele secvențe repetate mai întâi mă calmau, după care mă excitau. Conducând singur pe autostradă în lumina galbenă a becurilor cu sodiu, m-am închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puternic element al personalității de televiziune. - Sărmanul de el. Și toate fetele astea pe care le agață - unele sunt doar niște copile. - Te tot întorci la ele. Pe Vaughan nu-l interesează sexul, ci tehnologia. Catherine își apăsă capul în pernă, un gest familiar de concentrare. - Îți place de Vaughan? Mi-am apropiat din nou degetele de sfârcul ei și-am început să-l trezesc la viață. Fesele i se mișcară spre penisul meu. Vocea îi adoptă o notă joasă, groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își apăsă adânc capul în pernă, mâna dreaptă executând un dans frenetic în timp ce-mi constrângea degetele să-i frec sfârcurile. Deși eram excitat de ideea unei relații sexuale cu Vaughan, mi se părea că descriu un act sexual care implica pe altcineva, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am îngenuncheat peste ea pe când stătea întinsă pe diagonala patului, picioarele-i mici odihnindu-se pe perna mea, cu o mână sub sânul drept. M-a privit cu o expresie calmă și afectuoasă în timp ce-i atingeam corpul cu vârful penisului, demarcând punctele de contact ale accidentelor imaginare de automobil pe care Vaughan i le imprimase pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmă cu doi ani, un coșmar paranoic în timpul căruia lăsasem să-mi intre în creier un cal troian. Catherine, care încercase zadarnic să mă calmeze, mi se păruse atunci o pasăre de pradă ostilă. Îmi simțisem creierii cum alunecă pe pernă prin gaura pe care mi-o făcuse ea în craniu. Mi-aminteam că plânsesem ca un copil și că mă agățasem de brațul ei, implorând-o să nu mă părăsească, timp în care simțeam că mi se reduce corpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oră, apoi m-am îmbrăcat și-am coborât în curtea blocului. Mașina lui Vaughan era parcată sub copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am așezat pe o pernă de mătase și m-am dus la magazinul de la colț să cumpăr câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului Popescu, situat într-un bloc la fel de urât ca ăla în care locuiesc eu. Am străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
strâns. Am mângâiat-o pe cap și am întors pagina. Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s Gift. Am pus un semn de carte și am stins lumina. Pisoiul dormea torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul de carton condamnat la moarte pentru incultură, a evadat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ți se pare atrăgătoare. Cu picioarele în scări, ar trebui să fie foarte comod pentru citit; picioarele ridicate în sus sunt prima condiție ca să te bucuri de lectură. Bine, ce mai aștepți? Întinde picioarele, pune-le, dacă vrei, pe o pernă, pe două perne, pe brațele divanului, ale fotoliului, pe o măsuță, pe birou, pe pian, pe globul pământesc. Scoate-ți pantofii mai întâi. Asta, dacă vrei să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atrăgătoare. Cu picioarele în scări, ar trebui să fie foarte comod pentru citit; picioarele ridicate în sus sunt prima condiție ca să te bucuri de lectură. Bine, ce mai aștepți? Întinde picioarele, pune-le, dacă vrei, pe o pernă, pe două perne, pe brațele divanului, ale fotoliului, pe o măsuță, pe birou, pe pian, pe globul pământesc. Scoate-ți pantofii mai întâi. Asta, dacă vrei să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta acolo, cu pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]