3,249 matches
-
nu este nou, îl veți recunoaște din Magnolia și din Scurtăturile lui Robert Altman (care, paradoxal, a și luat Oscarul Onorific), doar că se derulează în retrospectivă și e mai degrabă vertical decât orizontal. Personaje legate prin coincidență și prin perpetua răsturnare de statut a fiecăruia: acum victimă a rasismului, cinci minute mai târziu victimizează pe altcineva tot prin discriminare în funcție de culoarea pielii. Solidaritatea, chiar și în interiorul unui grup, e minimă, ivindu-se într-un singur moment al filmului. Pelicula debutează
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale Operei Divinului în cosmosul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poezia lui Ion Andreiță. Cezar Baltag - mânuiește cu o rară dexteritate versul rimat, clasic, precum și cel liber, alb, modern. Prin figuri biblice, mitologice ori legendare și mitice românești sugerează existența unei lumi poetice înzestrate cu o viață multidimensională și în perpetuă mișcare, care constituie universul adevărat a relațiilor umane. Abesalom, Orfeu, Euridice, Salomea sau Făt-Frumos sunt doar câteva din ipostazele poetului, sau ale existenței umane, și oricât de pământene ar apărea nu-și pierd nimic din strălucirea nimbului lor precedent. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îmi întinde mâna, ai întinerit, au fost primele lui cuvinte, măgulitoare ce-i drept, ce faci, ce-ai mai făcut în toți anii aceștia? Am tradus cărțile tale, i-am zis, uite, le-am adus pentru un autograf; vede Orgia perpetuă, e surprins, pe-asta n-o știu, privește uluit coperta cu ștergarul bisericesc, de lăcaș otrodox, pe o carte despre Flaubert și Madame Bovary și zice: eu n-o am, pur și simplu nu mi-a trimis-o editura, e
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile lui Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
foarte mîndră și el rîdea și rîdea. și ce dacă e la mintea cocoșului, e descoperirea mea. handicapul meu de a nu vedea ce văd alții sau de a vedea după ce ei au uitat, a făcut din mine un descoperitor perpetuu. dacă ai ști tu, îi spuneam, de cîte ori urlu eu Ťpămînt!ť ca exploratorul singuratic cînd vede la orizont pata compactă... și sînt iarăși nouă și lumea e la început? (p. 15) Singurătatea, spaima celor mai mulți dintre oamenii ajunși la
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
-n alte numeroase pagini, cu aceeași alură spectaculoasă, am zice acrobatică. Astfel Lefter Popescu apare explicat prin Plutarh, făcînd parte din rîndul celor pe care autorul antic îi clasifică drept "nepricepuți în arta vieții", incapabili a-și afla liniștea sufletească, perpetuu tulburați de nenoroc ca și de noroc ori "mai bine zis (...) tulburați de ei înșiși, în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
disociativă, frămîntată, o dorință de revenire la punctele sale originare, esențiale, ocultate nu numai de prezența copleșitoare a Răului (,argumentul karamazovian"), ci și de formalismul bisericii, deoarece aceasta n-a ezitat a se impune în față, a provoca "mînia războiului perpetuu". Instituția bisericii a încheiat un "pact" compromițător cu istoria, asociindu-se politicului. Ce e de făcut pentru a nu rata mîntuirea, în această "epocă decăzută"? Desigur, a-L căuta pe Dumnezeu nu de pe pozițiile suficienței, ale "umanității degradate", ci ale
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Ioan Radu Văcărescu. Multe fraze critice sunt memorabile. Un singur exemplu (din textul lui Radu Vancu): Acestea sunt sensurile discreției poetice ivănesciene: autodefinire prin cufundarea în indefinit, exprimare prin continuă reprimare, ocultare revelatorie a biografiei prin bibliografie, conștiință saturniană a perpetuei evanescențe." l În SCRISUL ROMÂNESC (nr. 7-8/ 2006), Monica Spiridon elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de azi) ale lui Bedros Horasangian, din volumul Bonjour, popor! pe care le consideră nici mai mult
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
contemplativ, pe o treaptă cu mult superioară. Nici contemplația lui nu avea un sens comun, el nu trăia starea de extaz, adică de revărsare a spiritului afară, ci pe aceea de entaz, înmănunchere a sufletului în propriul său interior, o perpetuă angajare în urcușul lăuntric". Punctele forte ale cărții lui Valeriu Anania sunt, fără îndoială, capitolele despre Anton Holban și Tudor Arghezi. Dacă despre Tudor Arghezi am mai vorbit pe parcursul acestei cronici și, în general se știu multe (poetul a avut
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
nu este nou, îl veți recunoaște din Magnolia și din Scurtăturile lui Robert Altman (care, paradoxal, a și luat Oscarul Onorific), doar că se derulează în retrospectivă și e mai degrabă vertical decât orizontal. Personaje legate prin coincidență și prin perpetua răsturnare de statut a fiecăruia: acum victimă a rasismului, cinci minute mai târziu victimizează pe altcineva tot prin discriminare în funcție de culoarea pielii. Solidaritatea, chiar și în interiorul unui grup, e minimă, ivindu-se într-un singur moment al filmului. Pelicula debutează
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai sus decît pomul” (ibidem). Textura zgrunțuroasă, migălită totuși, de-o apreciabilă armonie dolorică, a versurilor lui George Dan îmi îndreaptă gîndul către
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
doream aparținând nu altei categorii intelectuale, sau morale, sau psihologice, ci altui regn și, în același timp, mă simțeam vinovată ca de o trădare de această violentă nevoie de separare de propria mea condiție, formulată diferit. Nu mă îndoiesc că perpetua mea oroare de a fi integrată mai târziu unor categorii artistice definite în registru feminin, ca și refuzul aproape exagerat de a accepta ideile, gesturile sau inițiativele feministe își au rădăcina în acea primă copilărie pe care am continuat-o
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
ei. „Să vedem ce este iubirea, de unde îi vine numele, care este efectul iubirii ... care sunt semnele iubirii împărtășite și ce trebuie să facă unul dintre îndrăgostiți dacă celălalt este necredincios”. Este o pasiune născută „din vedere și reflectare”, o perpetuă neliniște care „înclină brațul balanței doar într-o singură parte”, îndrăgostitul „se teme de atâtea lucruri că este greu a le înșira”. Sunt expuse: definiția iubirii (De unde provine cuvântul amor: „Amor provine din verbul amo care înseamnă a prinde sau
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice. O temă privilegiată a acestei poezii este și cea a livrescului; poetul resimte cu
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
fel cum cruciadele scrise ale lui Laurian se completează cu depravările soției. Eroii lui Aldulescu se redescoperă, asemeni Brândușei, paralizați de vechile dependențe. Drama intervine atunci când ei cred că-și pot schimba „locul și norocul”. Unii înțeleg să scape de „perpetua umilință”, alții de boala viciului. Naratorul tratează cu deferență încercările protagoniștilor, pentru că „acum sunt gunoaie și resturi mai din belșug decât oricând. Vremurile astea produc gunoaie cu ghiotura”. E un sentiment generalizat cu fiece ocazie, reformulat și în articolele lui
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
uzate, pe scaune vechi”, printre copii care se jucau cu sticle de plastic și cutii goale de medicamente ori ceai, la gura sobelor de lemne și „în fața televizoarelor cu sonorul închis, dar în permanență deschise”, poveștile unor săraci trăind în perpetuu (simbolic) semiîntuneric - năpădit dintr-o dată de o realitate pe care afișele tipărite de Departamentul Cultelor („Omul este o culme a creației lui Allah, iar sinuciderea, o blasfemie”) nu reușeau s-o ascundă. Inserțiile din istoria Turciei, dar și din viața
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
de timp, nu de probabilitate. Deși posedă „un ochi de soldat”, nu are și disciplină militară -, ceea ce îl ține departe de ispitele celor care vor să-l cumpere cu bani, protecție socială sau servicii sexuale, dar îi oferă și o perpetuă protecție în fața personajelor primejdioase care răsar la fiecare pas. Identificarea cu Rusty Regan, în The Big Sleep, nu e totală. El nu cedează nici ispitei banilor, nici seducției amoroase, negociindu-și astfel o ieșire onorabilă din scenă. Nu sunt convins
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
de oameni. De aici plăcerea de a alimenta permanent teoria conspirației (speculând convingerea că bârfa e unul din hobbyurile favorite ale cititorilor de secol 21), numeroasele descrieri erotice, suculente, savuroase, moi (impresie de lectură: Alexandru pare a fi un virgin perpetuu, înduioșător în cumințenia lui suavă), pasaje memorialistice care învie o Românie în comunism pe care generația mall-urilor a uitat-o ascunzând-o sub preș ca și cum n-ar fi existat. Ion Manolescu pare să fie convins că ororile de dinainte de
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
nu lipsește, dar este integrat unei tragedii cosmice, un soi de fază solve a alchimiei sinelui. în cartea Corneliei Maria Savu precumpănește discursul mediat, indirect, sugerat, veritabil autoportret la persoana a doua, detașat, detectabil, parcă în pofida voinței auctoriale, îndărătul unei perpetue măști. Când poemul spune tu, asta vrea să însemne eu, dar retractilitatea își urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin zile/ cu timpul scos din țâțâni/ când așezai piatra peste/ o altă piatră numind-o grădină/ și-n următoarea
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
de oameni. De aici plăcerea de a alimenta permanent teoria conspirației (speculând convingerea că bârfa e unul din hobbyurile favorite ale cititorilor de secol 21), numeroasele descrieri erotice, suculente, savuroase, moi (impresie de lectură: Alexandru pare a fi un virgin perpetuu, înduioșător în cumințenia lui suavă), pasaje memorialistice care învie o Românie în comunism pe care generația mall-urilor a uitat-o ascunzând-o sub preș ca și cum n-ar fi existat. Ion Manolescu pare să fie convins că ororile de dinainte de
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
care poți să-i salvezi e să folosești un epilator. Cel mai greu, în toată treaba cu frumusețea, e să fii slabă. 90% dintre femei trăiesc povestea asta cu silueta, la limita nevrozei. Ajung să-și ducă zilele într-o perpetuă dietă, numai cu frunze și tălpi de pantofi la grătar, să cocheteze cu ideea de Furadan, dacă au pus 500 de grame, și să stea la sală ca dementele, până se stinge lumina și le dă afară portarul. Scena în
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
absolut incredibil prin toate senzațiile posibile. Să lași trandafirii pentru spinii lor care să mai fie și roșii armonizând o iie. Sângeriul mai departe dus, ajunge într-un curcubeu direct cosmic, asemenea abordare trebuia zisă odată și odată. Trezirea este perpetuă cu tot cu frumosul trecut, excelentul prezent și gândesc cum un viitor pe măsură. Este un drum încercat undeva într-o hiperbolă greu cuantificabilă ale cărei pare-se coordonatele pur și corect sintagmatice nu sunt nici măcar ele de ajuns pentru completitudinea imagistică
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
într-o izolare tacită. Dar, spre deosebire de noi, artistul se refugiază în creația pe care apoi o ”risipește” cu folos celor din jur. ÎNVĂȚĂM IUBIREA din această carte. Iubirea de Dumnezeu, întâi de toate, sub genericul ” Doar cu tine...”. Poeta caută perpetuu divinitatea, cu dorința arzătoare de a-L afla cu adevărat pe Domnul. ”Cu sufletul în mână”cere Domnului ”un strop de timp, cu împrumut”, dar, în același timp, se și resemnează în fața destinului implacabil. Învățăm să ne mulțumim cu ce
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
greu de prins într-o teorie sau într-un șir de abstracțiuni.” Avem în față, așadar, o odisee a traducerii, cuprinzând capitole de istorie a genului, teoretizări diverse și accepțiuni complementare sau, dimpotrivă, incompatibile. Traducerea este, în viziunea autoarei, textul perpetuu, care se scrie și se rescrie, de unde și apariția cuvântului retraduction desemnând o nouă traducere (în aceeași limbă), o nouă interpretare dată unui text de cele mai multe ori clasic. Prin urmare, accentul cade nu atât pe rezultatul final, cât pe activitatea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]