712 matches
-
îl reprezintă și totodată îl trădează, depășindu-l în bunătate sau fărădelege, în generozitate sau avariție", îngrozindu-l, adesea, pe însuși creatorul lor, "asemeni fantasmelor care ne apar brusc în vise, la baza fiind mecanisme psihice asemănătoare"40. Scriitorul observa perplex cum apar "fără voie" vicii și pasiuni contrare celor pe care autorul le manifestă în viață normală, pentru ca, uimit el însuși de aceste izbucniri, să trăiască obscur senzații de plăcere ori de satisfacție, de parcă aceste fapturi țâșnite din mintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a gata Faptul că animalul a fost atât de mult folosit ca unitate de măsură pentru stările noastre de spirit și pentru defectele sau calitățile noastre (îndeosebi pentru defecte), precum și analiza expresiilor proverbiale care îl au în vedere ne lasă perplecși, năuciți. Mare amatoare de universalitate, ființa înzestrată cu rațiune are, deci, nevoie să facă referire la ființa care nu e înzestrată cu ea, pentru a măsura astfel contingentul. Veselia, spre exemplu. A spune despre cineva că e vesel nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nerfs, par le chloroforme qui assomme, par l'éther et par la morphine qui fouillaient le rêve, éteignent leș sens et endorment leș émotions" [Maupassant, Notre cœur, p.93]. Nimeni mai mult decat Maupassant, notează M.-C.Bancquart, "ne fut perplexe devant să découverte de la Parisienne mondaine de son époque, intelligente et indépendante" [Bancquart, p.213]. Autorul, care a fost victima dispozițiilor contradictorii, suferind de o imposibilitate de a se defini, nu vede el oare în femeia modernă propria lui proiecție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și al reginei Elisabeta nu sunt acoperite cu orice fel de scris, ci cu povestea vieții perechii regale. Astfel, se ajunge la ideea de obiect care își spune propria poveste, ba chiar o expune, o transformă în spectacol 114. Naratorul, perplex, se întreabă dacă nu cumva tabloul nu trădează o conspirație și mai vastă, pregătit să vadă în orice anomalie a realului un indiciu al prezeței malefice a tentaculelor irealității: "de vreme ce contemplasem atâția ani desenele fără a descoperi materia însăși din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
niște mancurți. Nu prea exista spirit critic și discriminativ, dar nici nu prea văd cum ar fi putut să existe, că nu erau niște calități care să fi fost încurajate înainte! Țuțea avea, desigur, farmecul său personal, dar mă cam perplexa că era socotit, și nu doar de cei foarte tineri, un fel de guru. Pentru o epocă de reînceput de lume, când era de făcut totul, mă uimea și succesul lui Cioran, un autor depresiv, mai potrivit sfârșitului de lume
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mazowieski... Liviu Antonesei: Oh, Slavă Cerului, încă mai pot râde și cât asta va ține, nu va fi nimic definitiv pierdut! Sigur, sufeream și eu, ca toată lumea, de aberația completă a acelei lumi, dar în același timp eram și foarte perplex că așa ceva există și, la fiecare nouă aberație de detaliu, râsul însoțea, cred, acea perplexitate. Cumva: cum naiba le-a trecut și tâmpenia asta prin cap? Sau, ca personajul lui Preda în fața girafei: așa ceva nu există! Și exista! Cum să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de orice vină. Într-adevăr, în contrast cu afirmații de acest gen există altele, care se vor a fi recunoașterea explicită a "tuturor învinuirilor" (Omnia vera puta mea crimina...)78. Chiar dacă exprimată sub formă de "concesie", ultima afirmație a poetului ne lasă perplecși, căci trebuie totuși să admitem că între a spune că "dorința mea este să se poată nega până și vina mea" și a spune cu dinții strânși "fie ele adevărate toate acuzațiile care mi se aduc" există o prăpastie între
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evidentă discrepanța dintre ceea ce poetul scoate din gură și ceea ce păstrează în suflet cu privire la Împărat. I. Blândețe: cruzimea lui Augustus. La Ovidiu, blândețea lui Augustus este aproape un clișeu, este "recunoscută" și "elogiată" cu termeni care-l lasă pe cititor perplex: Augustus nu este un Creon, un Antifate, un Falaris, un Busiris (poate, un Metellus)432, dar este zeul cel mai blând și mai cumpătat. Chiar și numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asemenea, ne putem întreba dacă o întreagă societate nu este, în cazul prezent, complice cu teroriștii, făcîndu-le jocul. Nu din întîmplare, și nici din ignorarea limbii franceze, mass media confundă execuția și asasinatul, în dorința de a-și lăsa publicul perplex, într-un haos, în mod abil indus, de criminali și de justițiari. O dată în plus, aceeași clasă socială s-a lăsat prinsă în capcana propriului liberalism, gata să accepte orice pentru a nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și scoase din buzunarul hainei ceva, îi dădu să mănânce, pasărea înhăpă repede, apoi, lăsată jos, veni repejor la mine. - Dați-i de mâncare orice, dar să știți că-i place cel mai mult dulciuri: bomboane, zahăr, biscuiți... Am rămas perplex. Moșul venise oare să pescuiască sau... numai așa, de dragul bobocului de gâscă? Și de unde prietenia aceasta dintre ei? Cum nu prea obișnuiesc să mânânc dulce și nu aveam la mine așa ceva, i-am oferit amicului o roșie tăiată felii; el
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ÎN BRAȚ ȘI OMUL SE PRĂBUȘI INERT, CA O PĂPUȘĂ DE CÂRPĂ. CARROLL ÎL ANUNȚASE PROBABIL PE MARELE JUDECĂTOR, FIINDCĂ UȘA SE DESCHISE DINTR-O DATĂ ȘI MARIN DISTINSE CA PRIN CEAȚĂ SILUETA DICTATORULUI. ACESTA RĂMASE ÎN PRAG, CU O EXPRESIE PERPLEXĂ ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL SĂU LÉONIN, SPUSE: ȘI LĂSAȚI-L SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI SIMȚI CUM MÂINILE ÎL APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
acest semnal care cerea atenție totală. Marin se răsuci pe călcâie și, uluit, bâlbâi: ― Excelență. Marele Judecător se ridicase în capul oaselor. Efectul gazului hipnotic pe care i-l injectase urma să se anuleze după multe ore. Se îndreptă, privi perplex în jurul lui și vorbi astfel: ― Eu a fi învins. A fi datoria mea de a capitula. În interesul umanității, a nu distruge eu. Eu a anula toate ordinele date și a degaja toate circuitele mele, pentru a putea primi noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol îndeosebi "cauzele și motivele" unei fapte atât de inexplicabile... Apostol rămase neînduplecat, refuză dârz alte lămuriri, mulțumindu-se să repete că nu mai iubește pe Marta. Astfel, în cele din urmă, Domșa, perplex, abătut, fu silit să se întoarcă acasă precum venise, cu mâinile goale, fără vreo speranță de împăcare. În realitate și Domșa observase și condamnase în sinea sa ușurințele Martei, dar niciodată n-a avut puterea să le reprime sau măcar să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreo doisprezece ani, dar politică se făcea cu prisosință la noi în casă, deși eu tăceam “smậrc”. Ascultam toate posturile străine, citeam zilnic ziarul “Scậnteia” rậnd cu rậnd, dar mai ales îl citeam “printre rậnduri”. Vestea invaziei Cehoslovaciei mă lăsase perplexă. Nu comentase nimeni nimic acasă. Am înțeles din tăcerea lor că e grav. De aceea, sosirea soldaților acolo, în cậmp, “personal la dispoziția mea”, a însemnat prima confruntare cu oșteanul din mine. Pậnă atunci totul fusese joacă, exercițiul minor în vederea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-i strângă mâna, vin cei de la Asociația veteranilor de război, că tata a luptat la Mărășești, vin asistentele sociale și-i umplu masa cu cadouri, îi iau tensiune și o găsesc 13/7 - mai bună ca a lor - și cad perplex! Ce să mai spun de mama mea? Nu am atâta spațiu pentru a cuprinde 101 ani de viață pământească, viață de muncă și de demnitate, dar și de mândrie că se trage dintr-un neam răzășesc, care a fost și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
se roagă el. — Vezi tu Ocky, iun tip la bulău, n aripa Bestiei. S grămezi de bestii n aripa aia, da numa unuia, din tot sistemu de detenție din Scoția, i se zice Bestia. Pricepi? Îi explică Ray. Puțoiu pare perplex. De parcă vede o reluare dinamică a vieții lui doar cu părțile de căcat din ea. Un pic ca și cum ar urmări Povestea lui Tom Stronach pe video, dacă s-ar găsi cineva atât de dobitoc Încât să comită o asemenea sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o atitudine lirică. La Arghezi, în pamfletul polemic strategia de fictivizare (parțială sau integrală) a obiectului vizează, în esență, latura emoțională a lectorului, stârnindu-i imaginația, lăsându-l perplex, invitându-l la meditație, angajându-l în dispută, urmărind să-i zdruncine letargia intelectuală. Eminescu, angajat într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă în combinația infailibilă dintre argumentația punctuală și exemplul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ai venit singură, fată curajoasă? o întrebă Anuca, fata pădurarului 125 el, crezând ca a venit cu Anton, văzându-i calul și câinele la poartă. - Nu, Domnu... cu Sultan și cu Pârvu, am venit!... Învățătorul, pentru o clipă rămase ca perplex... o fetiță să taie pădurea în două, ca să vie la școală, nu era un lucru obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea cu atenție semnele pe care le desena învățătorul, cu creta pe tablă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iarăși te-ai dus pe seară, biroul cu veioza aprinsă, fotoliul, ea îmbiindu-te cu ceai, tu refuzând politicos, în picioare sprijinindu-te de calorifer, și din când în când întorcându-ți capul spre fereastră, Ce vezi afară? Acum stau perplex, adică scriu, și nu știu ce se întâmplă, adineauri am venit la ea, Nu se întâmplă nimic, te fură dorul tău de irealitate, Și iarăși te-a sedus lumina Vermeer, mai vino-ți în fire! Măcar până scapi de cele trei examene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rum și, la final, cafea cu vodcă. —A, da, și am rezolvat cu cadourile, acuză Lisa. Era oare singura care muncea pe acolo? Când pleacă fiecare oaspete, le dăm o sticlă de pipi. —O sticlă de ce? Ashling era nervoasă și perplexă - dacă asta era un fel de glumă, era una foarte proastă. —Pipi. O sticlă de pipi. — Vrei să dai celor mai importanți oameni din Irlanda o sticlă de pipi? Nu avea putere să râdă. —E o cantitate destul de mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aminte de campania din Britannia, continuă Asiaticus. A dus trei legiuni până la Marea de Miazănoapte și le-a adus înapoi, fără ca ele să fi luptat. Niciodată nu s-a abătut o asemenea rușine asupra legiunilor Romei. Se uitară la el perplecși, fiindcă, după campaniile sângeroase ale lui Julius Caesar, Augustus și Tiberius, pacea din primejdioasa insulă locuită de britani fusese întâmpinată cu mare ușurare. De aceea, câțiva complotiști murmurară: — Mai bine s-o lăsăm baltă... Dar Asiaticus interveni: — Pacea aceea provine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sala 19, ne propune să discutăm despre „creație În limbă“ pornind de la raporturile de sinonimie/omonimie. „Este falsă poziția unor teoreticieni conform căreia literatura ar avea funcție de cunoaștere. Aceasta este sarcina exclusivă a științei!“, enunță el bățos, iar noi rămânem perplecși. „Atunci care ar fi funcția literaturii?“, Întreabă timid o colegă, care, se vede clar, nu este de acord cu poziția magistrului. „Aceasta exprimă, și nu creează nimic“, spune C. „Iată, continuă el, dacă luăm o strofă ca «A fost odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi fost prea frustrant pentru ea să încerce să poarte o conversație când mama ei era în această stare. Propozițiile ei nu au nicio legătură între ele. Câteodată, chiar pierdea șirul gândurile în mijlocul propoziției, vocea estompându-se într-o liniște perplexă. Ca urmare, Kara însăși continuă să trăncănească despre „Metamorpohoses” și despre spectacolul din acea seară. Apoi, chiar și mai încântată, îi povesti mamei ei cum ajută poliția să prindă un criminal. Pentru o clipă, mama ei își ridică sprâncenele, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu înțeleg cum a reușit. Rhyme spuse mai mult către Bell: - A manipulat dovezile, ne-a mințit, a plantat indicii false... Roland, hai să ne uităm la tablele cu indicii. Am să îți arăt. - Kara a plantat dovezi? întrebă Sachs perplexă. - Oho, fii sigură de asta. Și a făcut și o treabă al naibii de bună. Încă de la prima scenă, înainte ca tu să iei legătura cu ea. Mi-ai spus că ea a fost ceea care ți-a dat un semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-l pui tu la socoteală pentru Europa? Doar te duci la Paris peste câteva săptămâni! Emmy încuviință. — Corect. Unul se pune și mai rămân șase. Și dacă întâlnești un japonez în Grecia, sau un australian în Tailanda? întrebă Adriana perplexă. — Îi punem la Asia sau la Australia, sau doar sexul trebuie să aibă loc pe continentul respectiv? Emmy se încruntă. — Chiar nu știu, nu m-am gândit la asta. S-o mai lăsăm pe biata fată în pace, spuse Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]