593 matches
-
puținătatea minților și plinătatea veninului, arameii/arameenii erau cunoscuți în imperiul babilonian apoi persan ca populația cea mai cultă și cea mai pricepută în comerț. Limba lor ajunsese limba oficială a imperiului persan deși mulți istorici refuză orice legătură între persani și aramei, ignorînd cu bună știință informațiile venite de la Strabon și susținînd cu neobrăzare născocirea ivrită, că arameii ar fi se-miți. Cum perșii realizaseră un imperiu format din numeroase triburi și care era cel mai mare din acele vremuri, ivriții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
parte împreună cu ținutul între Carpați, Nistru și Marea Neagră din țaratul valaho-bulgar ceva vreme iar ungurii au luat cu sabia în exteriorul munților Carpați pînă la Siret spre est, o regiu-ne pe care au numit-o Cumania, supusă lor. Cronica medicului persan Frazel - Ullah, poreclit Rașid scrisă pe la 1303 după manuscrise mongole spune că ,,în primăvara anului 1241, mongolii/tătarii trecură munții Galiției, pentru a intra în țara ungurilor și bulgarilor cu Orda care mergea spre dreapta. După ce a trecut în țara
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
-i ușureze de averi și de zile pe locuitorii cetății. Și ne spu-ne Iliada că erau acești misi ,,tari de virtute” și ,,luptători de aproape” adică meseriași în datul la gioale. Dar nu numai atît. În anul 514 î.e.n. Darius persanul a dorit să-i stropșească pe sciții sau geții din nordul Marii Negre iar drumul lui trecea și prin toriștea geților. Herodot în Istoriile sale ne-a lăsat această pățanie să fie de pildă: ,, Înainte de a ajunge la Istru, [Darius] îi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vecie; și totuși nu trece o zi fără ca marea să înghită, în același fel, corăbii și echipaje întregi. Dar marea nu e numai un dușman omului, care-i este străin, ea este vrăjmașul propriilor odrasle - e mai haină decît acel persan care-și asasina oaspeții în propria-i casă; ea nu cruță nici măcar creaturile cărora le-a dat viață. întocmai ca o tigroaică ce-și sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe spinarea partului, rămînînd neclintit în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd m-ai ars cu atîta furie, că mai port și azi semnul; acum te cunosc, duhule și știu că sfidarea e cel mai potrivit mijloc de a te adora. Nu ești sensibil nici la iubire, nici la omagii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Peșteră 9,3 Măgura 11,3 Parau Grid 16,2 Parau 13,0 Racoș Mateiaș 9,2 Sâmbătă de Sus Sâmbătă de Sus 10,7 Șercaia Șercaia 9,8 Văd 7,6 Hălmeag 15,0 Șinca Șinca Veche 4,3 Persani 2,6 Șercăița 8,9 Șinca Nouă Șinca Nouă 3,4 Șoarș Șoarș 5,4 Seliștat 10,7 Felmer 12,9 Bărcuț 17,7 Rodbav 2,5 Tărlungeni Tărlungeni 1,0 Zizin 0,6 Ticuș Cobor 0,9 Ucea Feldioara
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172771_a_174100]
-
Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., s-au ab]țuț dezastrele prezise: Ierusalimul a fost distrus, conduc]torii evrei și meșteșugarii iscusiți au fost trimiși în exil la Babilon, iar Cirus al Persiei a cucerit, în schimb, Babilonul. Politică persan] a permis exilaților evrei s] se întoarc] și s] reconstruiasc] din ruine orașul Ierusalim și templul. În secolul al V-lea î.Hr., o serie de lideri puternici ai evreilor, precum Ezdra și Neemia, au preluat conducerea, c]utând s] impun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții-model unei comunități de practicieni" (Kuhn, 1999:60). 2 Teoriile românești nu se regăsesc aici, lor fiindu-le dedicat capitolul următor. 3 Cu referire aici la descrierile făcute unor popoare antice (greci, persani, egipteni, traci ș.a.) în cele nouă cărți ce compun lucrarea Historiae. 4 Cu referire la Ab urbe condita (Istoria Romei de la întemeierea sa). 5 Historiae sau Annales, istoria Romei și a împăraților dinastiei iuliene, sau De origine et situ Germanorum
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată o consecință a operei de propagandă a acelorași domnitori persani care erau interesați, în special, dacă nu exclusiv, de asigurarea ordinii interne a provinciilor și de colectarea taxelor. Odată cu dominația persanilor și începutul întoarcerii poporului evreu din exilul babilonian începe perioada istorică, în general, numită iudaismul „celui de-al doilea templu” și se închide astfel orizontul istoric al acestei cărți. Capitolul 3 Lumea divină Yhwh - zeul suprem Yhwh este zeul suprem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Lucerna hibrida Onobrychis viciifolia scop/Sparceta Pisum sativum l. (partim) /Mazăre Trifolium alexandrinum L. /Trifoi egiptean Trifolium hybridum L. /Trifoi hibrid Trifolium incarnatum L. /Trifoi incarnat Trifolium pratense L. /Trifoi roșu Trifolium repens L. /Trifoi alb Trifolium resupinatum L. /Trifoi persan Trigonella foenum-graecum L. /Schinduf Vicia faba L. (partim) /Bob Vicia pannonica crantz/Măzăriche de toamnă Vicia sativa L. /Măzăriche de primăvară Vicia villosa Roth/Măzăriche păroasa" 2. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 3. - (1)Sămânță
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205279_a_206608]
-
prețios de revelații privind imponderabilele eterne ale literaturii. SCRIERI: Fragmente despre cuvinte, București, 1968; ed. postfață Mihai Șora, Pitești, 2002; Inflexions de voix, Montreal, 1976; La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions, Paris - Ottawa, 1976; Le Miroir persan, Montreal, 1978; ed. Paris, 1978; The Poetics of Plot: The Case of English Renaissance Drama, Manchester, 1985; Fictional Worlds, Cambridge, MA, 1986; ed. (Lumi ficționale), tr. Maria Mociorniță, pref. Paul Cornea, București, 1992; Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
sau bătută în cuie, pe un stâlp sau pe o cruce. A fi răstignit înseamnă, literal, „legat de un par”. Crucificarea a fost practicată în zona estică a Mediteranei cu mult înainte să fie adoptată de romani, fiind aplicată de persani (cf. Herodot 1.128.2; 3.125.3) și alte popoare, precum asirienii, sciții și tracii. Se spune că Alexandru cel Mare ar fi răstignit mii de persoane (cf. Curtius Rufus, Istoria lui Alexandru cel Mare 4.4.17), iar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
stigmatizată ca fiind cea mai întunecată... Se merge până acolo încât se spune ca civilizația umana ar fi fost cu o mie de ani mai avansată, dacă Imperiul Roman nu s-ar fi prăbușit. Ce mai contează acum ura dintre persani și greci, dintre daco-geți și romani. Singura pasiune rămasă este stârnită de admirația pentru realizările acelor oameni, pentru pax romana. Este o adevărată ordine divină. Pentru a putea supraviețui și prospera doi oameni trebuie să comunice, să formeze o comunitate
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
monastice din Evul Mediu, de autorii greco-latini (de la versurile lui Homer la scrierile lui Tacit, trecând prin poezia bahică a lui Horațiu) sau de odele chinezului Li T'ai-Po (sau Li Po), de poemele anatolianului Mowlana Rumi sau cele ale persanilor Omar Khayyâm, Omar ibn Al-Farid și Muhammad Sham al-Din Hâfiz (sau Hafez), fără a mai vorbi de marii pictori pentru care vinul a fost o sursă de inspirație (de la Triumful lui Bachus al lui Velasquez la Băutorii lui Cézanne, trecând
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
învățământ medical era Spitalul. Aici se experimentau cunoștințele din biblioteci și universități. Primul spital atestat documentar este cel fondat în anul 800 de Gabriel (= Jabrain în arabă), medic nestorian foarte vestit, care a luat ca model și academia medicală din persanul Gondi-Shapur, cucerit de arabi (637 - 651). De acum, până în Andaluzia iberică, arabii vor edifica asemenea spitale, unele pe lângă moschei și toate cu biblioteci și cadre de grade și specializări diferite APOGEUL MEDICINII ARABE în prima perioadă a medicinii arabe (750
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
precum și de preparare a medicamentelor. Arabii au înființat primele farmacii cu local propriu și vase speciale de faianță aliniate în rafturi. Dezvoltarea farmaciei la arabi a fost posibilă datorită dezvoltării chimiei și a importului de droguri, (medicamente) din Orient, căci persanii erau pricepuți în prepararea parfumurilor și substanțelor colorante. La arabi s-a dezvoltat chimia, pentru că ei căutau „elixirul vieții“ care să dea tinerețe veșnică și să vindece toate bolile. în afara acestor cercetări utopice arabii au obținut succese remarcabile în domeniul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eticii profesionale. Numărul medicilor arabi din sec. IX - XIV — este foarte mare. Contribuția arabilor la Istoria Medicinii trebuie considerată ca o operă de compilare a operelor medicale care i-au precedat, contactul cu curentele medicale făcându-se prin Nestorieni, evrei, persani și sirieni, adăugând științei medicale grecești și alte cunoștințe medicale de la perși, caldeeni și indieni, pe care le-au asimilat. Această operă medicală au răspândit-o în tot bazinul mediteranian, prin școlile și academiile înființate. Arabii au meritul propriu de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dibon și se pare că urmașii săi au lărgit mai apoi hotarele regatului, care devine din ce În ce mai prosper. Deveniți ulterior vasali ai Asiriei, căreia Îi plăteau tribut, moabiții au ajuns apoi să facă parte din Imperiul Neobabilonian și apoi din cel Persan. Celxe "Cel" mai important document direct despre moabiți este stela regelui Mesha, o inscripție votivă, probabil legată de locul sacru amintit aici (rândul 3) și construit ca mulțumire pentru o intervenție salvatoare a zeului Kemoshxe "Kemosh". Regele Mesha vorbește la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o politică pacifistă ce le-a asigurat prosperitatea, datorată și controlării comerțului dintre Arabia și Siria. Despre religia edomită nu avem practic nici un izvor scris; chiar și datele arheologice (așezăminte sacre, figurine, obiecte de cult) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr. Istoria sa coincide apoi cu istoria Palestinei, Înglobată mai Întâi În Imperiul Neobabilonian, iar apoi În cel Persan. Izvorul principal pentru religia filistenilor este Vechiul Testament (unde sunt menționați ca provenind din Creta), dat fiind faptul că izvoarele directe nu furnizează informații explicite În această chestiune. Este vorba despre scurte inscripții care menționează cel mult antroponime compuse uneori din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian, devenit arhivă a documentelor oficiale, este legată de tradiția despre sosirea unui metragșrtes (credincios „strângător de oferte al Mamei” - Iulian, Imn către Maica zeilor, 1). Distrugerea templului de către persani În 480 Î.Hr. reprezintă un terminus ante quem pentru acel eveniment. În orice caz, dincolo de elaborările mitice, descoperirea pe acropola cetății a unor imagini ale zeiței, ce pot fi datate la jumătatea secolului al VI-lea Î.Hr. confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 1.1) prezintă o structură similară, deși mai articulată și mai complexă, cu aceea a religiei reflectate În inscripțiile suveranilor din dinastia ahemenidă (secolele VI-IV Î.Hr.) sau În informația dată de Herodot (I, 131 sqq.) despre obiceiurile persanilor. Totuși, există destule diferențe: Avesta, considerată În ansamblu, oferă cadrul unei religiozități (mai mult decât al unui „sistem” religios) de tip henoteist, la baza căreia se află un politeism mai arhaic, modificat și condiționat de concepția dualistă (cf. mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" din faza medo-persană); În sfârșit, Herodot prezintă un politeism naturalist care, sub interpretarea greacă a lui „Zeusxe "Zeus"”, Îl ascunde, În mod verosimil, pe Ahura Mazd³xe "Mazda>" ca divinitate a bolții cerești și atestă cultul adus de persani, Încă din cele mai vechi timpuri, elementelor cosmosului, cum ar fi soarele, luna, pământul, focul, apa și vânturile. Este deci evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic, Într-o perspectivă istorică (Benveniste, 1929), care să țină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își primea recompensa de la cel care Îi ceruse serviciile. Aceasta este, În mare, imaginea pe care o avem despre clerul magilor mezi, activ și În Persia. Această imagine i se datorează mai ales lui Herodot (I, 132), care amintește că persanii nu aveau dreptul să aducă jertfe fără prezența unui mag (Gershevitch, 1959, pp. 16 sqq.; 1964, pp. 24 sqq.). De altfel, Însuși Zoroastru, inițiat În arta sacerdotală ca zoatar (cf. mai jos, subcapitolul 2.3), are În G³th³ aspectul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dimpotrivă, mai puțin eficientă pentru Înțelegerea profundă a conținutului inovator al ideilor pe care imnurile le cuprind. Este adevărat că În informația de la Herodot există un amănunt care ar contrazice caracterul esențialmente privat al străvechiului ritualism iranian. Herodot afirmă că persanilor nu le era permis să aducă jertfe doar pentru binele individual: fiecare era obligat să se roage pentru prosperitatea tuturor și a regelui, Înțelegându-se prin aceasta poporul persan În Întregime. Totuși, este clar că acest evident caracter prescriptiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]