706 matches
-
sensul ei profund și sigur. EXPERIENȚA BOLII: NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
recomanda celor câtorva sute de milioane de adepți...” (Buddha... celor câteva...); Pag. 620:„... unde am văzut lumina zilei, În brațele Babei Ilinca și a Babei Stana...” (... și ale Babei Stana); Pag. 621: „Filosofia și pedagogia olteană este o filosofie a personalismului energetic” (Filosofia și pedagogia oltene sunt o filosofie și pedagogie ale personalismului energetic). În continuare, vom reproduce jigniri cumplite, de care este plină până la refuz mizerabila carte a lui Petre Pandrea. Pag. 26: „Stelian Popescu, cel mai corupt”; Pag. 41
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
620:„... unde am văzut lumina zilei, În brațele Babei Ilinca și a Babei Stana...” (... și ale Babei Stana); Pag. 621: „Filosofia și pedagogia olteană este o filosofie a personalismului energetic” (Filosofia și pedagogia oltene sunt o filosofie și pedagogie ale personalismului energetic). În continuare, vom reproduce jigniri cumplite, de care este plină până la refuz mizerabila carte a lui Petre Pandrea. Pag. 26: „Stelian Popescu, cel mai corupt”; Pag. 41: „... acefali cu cămăși verzi”; Pag. 61: „Se găsesc și printre evrei nebuni
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Stăniloae și cel sintetizat în epoca patristică, acesta nu poate fi identificat la nivelul limbajului. Cea mai dificilă excepție pe care limbajul teologiei lui Stăniloae o face de la norma conceptuală și de la viziunea metodologică a Părinților intră sub rubrica de „personalism”. Fără a încerca aici o analiză detaliată a teologiei dogmatice, care merită o lectură critică de ansamblu, vom face doar două remarci generale. Prima observație, de ordin metodologic, se referă la introducerea TDO, din volumul 1, unde, pe suprafața unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decât în cea a Capadocienilor. Cu siguranță, alteritatea absolută a lui Dumnezeu se recunoaște în natura Sa apofatic descrisă ca „necreată”, iar nu în faptul de a fi „o Realitate personală”. Critica istorică adusă de patrologul belgian André de Halleux personalismului „neo-ortodox” al Mitropolitului Ioannis Zizioulas poate fi aplicată, ex principio, și teologiei trinitare a Părintelui D. Stăniloae 3. Una dintre cele mai generoase contribuții teologice ale Pr. Dumitru Stăniloae ni se par a fi reflecțiile sale din Dogmatica ortodoxă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eu, fără mască, mizând nu pe vălurile stilistice, ci pe ce este cu adevărat interesant (dacă este ceva) în personalitatea mea401. Câteva lucruri ne atrag de la bun început atenția aici. În primul rând, este limpede că biografismul pare a corespunde personalismului ilustrat cu precădere de Frank O’Hara în poezia americană de la începutul anilor ’70. El se opune teoriei impersonalității actului creator susținută de poeți ca Valéry și Eliot, promotori - cum se știe - ai esteticii „înalte” a modernismului. Mutația esențială ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu care mă feresc să semăn. Popoarele îmbătrînite se semnalează prin astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă poate să ducă la cultul senzației și la egotism. E tocmai ceea ce detest. Fabrice și Julien sunt eroi romantici, cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de celebritate. Byron era un astfel de tip. Noi însă urâm personalismul și semnătura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de celebritate. Byron era un astfel de tip. Noi însă urâm personalismul și semnătura și, dacă am pomenit de Napoleon și de Cromwel, am făcut asta numai prin raport la dinamismul tor. (Ioanide strâmbă din nas, știind că Tudorel nu citea. Aici vorbea de Byron, opunîndu-i pe Napoleon, pe Cromwell.) Idealul nostru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din nas, știind că Tudorel nu citea. Aici vorbea de Byron, opunîndu-i pe Napoleon, pe Cromwell.) Idealul nostru este anonimatul sau, ca să mă exprim mai exact, promovarea in corpore. ("Confunzi, stimabile, adunarea umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
33 J-F. Gravier, Paris et le desert Française (Paris: Flammarion, 1947). 34 Numele derivă din cuvântul provensal ,,félibre" care înseamnă ,,onoare". 35 Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique (Paris: Vrin, 1990 [publicată prima dată între 1835-1840]). 36 J. Loughlin ,,Personalism and Federalism in Inter-war France", în P. Stirk (editor), The Context of European Unity: the Inter war Period (London: Francis Pinter, 1988), pp. 188-200. 37 Citat în J-J. Dayries și M Dayries, La Régionalism, ediția a treia (Paris: Presses Universitaires
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Pagnol oferă o relatare amuzantă a acestor conflicte în lucrarea sa autobiografică Souvenirs d'Enfance, mai ales în primul volum, La Gloire de mon père, de pe vremea când tatăl său era instituteur-ul orașului Aubagne din sudul Franței. 43 J. Loughlin, "Personalism and Federalism in Inter-war France", op. cit.; și A. Greilsammer, Les mouvements fédéralistes en France de 1945 à 1974 (Paris: Presses d'Europe, 1975). 2. Les Trentes Glorieuses (1945-1975) și urmările acesteia 1 Cu privire la noțiunea de "tradiție de stat" vezi K.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1945 à 1970 (Paris: Armand Colin, 1971). 12 Ibid., p. 15. 13 Vezi J. Loughlin, "Regionalist and Federalist Movements in Contemporary France", în M. Burgess (editor), Comparative Federalism and Federation (London: Croom Helm, 1986) și pentru perioada interbelică, J. Loghlin, "Personalism and Federalism in Inter-war France", în P. Stirk (editor), The Context of European Unity: the Inter-war Period (London: Francis Pinter, 1988), pp. 188-200. 14 Alain Milward, The European Rescue of the Nation-State, ediția a doua, (London: Routledge, 2000). 15 J.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ethnic behavior: an empirical exploration", în Cohen, Abner (ed.), Urban Ethnicity, Londra, Tavistock Publications, pp. 1-35. Morândău, Dorel și Rusu, Horațiu (2002), Globalizarea între cunoaștere și distorsiune, Annales Universitatis Apulensis, Seria "Sociologie", 2, pp. 28-37. Motru, Contantin Rădulescu (1984 [1927]), "Personalismul energetic", în Personalismul energetic și alte scrieri, București: Editura Eminescu. Motru, Contantin Rădulescu. (1984 [1932]), " Vocația factor hotărâtor în cultura popoarelor", în Personalismul energetic și alte scrieri, București, Editura Eminescu. Motru, Constantin Rădulescu (1996 [1942]), Etnicul românesc. Naționalismul, București, Editura
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
empirical exploration", în Cohen, Abner (ed.), Urban Ethnicity, Londra, Tavistock Publications, pp. 1-35. Morândău, Dorel și Rusu, Horațiu (2002), Globalizarea între cunoaștere și distorsiune, Annales Universitatis Apulensis, Seria "Sociologie", 2, pp. 28-37. Motru, Contantin Rădulescu (1984 [1927]), "Personalismul energetic", în Personalismul energetic și alte scrieri, București: Editura Eminescu. Motru, Contantin Rădulescu. (1984 [1932]), " Vocația factor hotărâtor în cultura popoarelor", în Personalismul energetic și alte scrieri, București, Editura Eminescu. Motru, Constantin Rădulescu (1996 [1942]), Etnicul românesc. Naționalismul, București, Editura Albatros. Motru, Constantin
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
între cunoaștere și distorsiune, Annales Universitatis Apulensis, Seria "Sociologie", 2, pp. 28-37. Motru, Contantin Rădulescu (1984 [1927]), "Personalismul energetic", în Personalismul energetic și alte scrieri, București: Editura Eminescu. Motru, Contantin Rădulescu. (1984 [1932]), " Vocația factor hotărâtor în cultura popoarelor", în Personalismul energetic și alte scrieri, București, Editura Eminescu. Motru, Constantin Rădulescu (1996 [1942]), Etnicul românesc. Naționalismul, București, Editura Albatros. Motru, Constantin Rădulescu (1998 [1904]), "Cultura română și politicianismul", în Scrieri Politice, București, Humanitas. Motru, Constantin Rădulescu (1998 [1910]), " Sufletul neamului nostru
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
definitiv și monolitic, însă există mai multe idei care unesc decât cele care despart în programele partidelor creștin-democrate. Acestea se datorează amestecului de influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism sau socialism democratic. Activitatea magisteriului pontifical a fost extrem de importantă pentru formațiunile creștin-democrate, mai ales că experiența politică a dovedit că numai partidele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Aquino a fost cel care a influențat în mod evident democrația creștină. Elementul principal receptat se referea la rațiunea umană care poate să ducă la organizarea societății fără intervenția divinității. O altă referință constantă în politica creștin-democrată a fost personalismul apărut în 1930, care vedea omul mai mult decât un simplu individ, având o valoare etică. Multe din temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
temele personaliste apar după al doilea război mondial, cum ar fi preambulul Constituției franceze din 1946, reluat și în cea din 1958. Printre inspiratorii acestui curent a fost și Nicolae Berdiaev, care a adus o influență ortodoxă. Principalii reprezentanți ai personalismului au fost însă Jacques Maritain și Emmanuel Mounier. Pentru Maritain se putea face o diferență între acțiunea făcută în spiritul unui creștin pe plan temporal și cea realizată "în calitate de creștin" pe plan spiritual, prima având întâietatea. El sublinia prioritatea moralei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
limite fiindcă nu scoate în evidență diversitatea democrației creștine. Folosirea singularului induce în eroare. Nu există o singură democrație creștină europeană, formula acoperind o mare diversitate care rezultă din referințe religioase și filosofice, istorice, din toate tipurile de electorat. Așa cum personalismul la care se referă creștin-democrații nu este o ideologie monolitică, așa cum Biserica Catolică este "o lume"3, ca și Bisericile protestante, tot așa democrația creștină nu este un bloc, ci o familie de partide, după expresia conducătorului creștin-democrat olandez Karl
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
atît de importantă mai ales în domeniul gîndirii economice. La aceste aporturi, adesea contradictorii, dar avînd același model creștin, se adaugă și alte curente: curentul laic și republican, liberalismul, socialismul democratic din care s-au inspirat programele politice 1. Despre personalism, atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului creștin-democrat. Înainte chiar de magisteriu, există filosofia creștină extrasă din Evanghelii, din Revelație și din Întrupare cu tot ceea ce ea implică privind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să elaboreze sistemul de organizare al societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societății. Jacques Maritain a făcut deosebirea fundamentală între "acțiunea creștină" și "acțiunea în calitate de creștin", iar Luigi Sturzo între valoarea autonomă și laică a politicii. Tomismul este o bază teologică a acțiunii creștin-democrate în cadrul politicii. Personalismul În politica creștin-democrată referința la personalism este o constantă. Apărut în anii 1930, cînd Europa cunoștea o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea politică, oferind o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o teribilă criză a valorilor și a civilizației, ca reacție împotriva dezumanizării relațiilor dintre om și societatea modernă, acesta este un sistem filosofic care conducea la acțiunea politică, oferind o bază doctrinală și un cadru cultural și politic. Noțiunea de personalism a fost utilizată în Manifeste de l'Ordre nouveau, publicat la începutul anului 1931 de Denis de Rougemont și cîțiva prieteni, dintre care îl amintim pe Alexandre Marc, și care au înființat un cerc de studii religioase, filozofice și sociale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
greutatea egoismului. Arnaud Dandieu, care în 1932 publicase Décadende de la nation française împreună cu Robert Aron, a devenit unul dintre inițiatorii mișcării "Noua Ordine" pînă la moartea sa, în 1933. Cartea sa, La Révolution nécessaire, rămîne una din lucrările cheie ale personalismului. Lucien Laberthonnière, care fusese condamnat pentru modernismul său și pentru care esența personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]