1,057 matches
-
a secolului al XVIII-lea favorizând Anglia insulară care s-a impus mai ales prin succesul noului regim politic. Momentul de glorie francez este, așadar, destul de concentrat, dar suficient de puternic pentru a crea imaginea unui model de o forță persuasivă covârșitoare în afara granițelor și de a genera totodată un set de condiții prielnice coagulării unei doctrine estetice la fel de impunătoare. Succesul formulei politice franceze se datorează și unei focalizări asupra dezvoltării interne mai mult decât asupra unei dezvoltări teritoriale, după cum susține
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului francez își organizează substanța sub forma unor îndemnuri scrise la persoana a II-a singular sau plural care accentuează dinamismul comunicării conceptelor. De asemenea, la fel ca la poetul latin, tonalitatea este, în general, una familiară ceea ce sporește forța persuasivă a versurilor, potențând totodată transmiterea mesajului. Dincolo de aceasta, există însă aceeași siguranță a autorității pe care autorul nu o ascunde prin vreo mimare artistică a modestiei regulile sunt transmise pe un ton sigur, clar cu aspect de maximă. Numeroase exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în plan diacronic raporturile sunt cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care a fost coagulată la nivelul poeticilor sale, dintre care cea mai importantă rămâne desigur cea a lui Boileau. Neoclasicismele au valorificat mai ales doctrina clasică în varianta ei absolută, ideală, așa cum se regăsește în aceste texte. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pericolul, real, de altfel, de a duce la o prăbușire a sistemului unitar și dogmatic al clasicismului. Astfel, ceea ce se intuia doar din conflictele anterioare privind miraculosul sau limba inscripțiilor, se afirma acum explicit și cu o destul de mare forță persuasivă. Ceea ce se contesta, de fapt, era calitatea de modele absolute a anticilor, superioritatea acestora. În liniile doctrinei clasice, imitarea anticilor era justificată de admirația pentru perfecțiunea artistică a operelor acestora, o imitație supusă astfel principiului rațiunii. Scopul scriitorului clasic este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atitudine, cum ar fi "ordine", "disciplină", "tradiție" și așa mai departe." Mărturisirea autorului vizează totodată libertatea convingerilor pe care o presupune forma de eseu a scrierii, dar, în subsidiar, se accentuează, totuși, dorința stabilirii unei anumite direcții se citesc intențiile persuasive, chiar dacă acestea nu sunt explicit formulate. În aceeași ordine de idei, subsumarea la idealurile clasice se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
e privit, e felul în care e privită legătura lui cu poeții sau artiștii dinaintea lui. Nu poate fi prețuit singur: trebuie plasat, în contrast și spre comparație, printre cei dispăruți." Folosirea negațiilor dă mai multă forță frazei. Această putere persuasivă asociată, după cum am mai menționat, încrederii în punctul de vedere asumat, este, probabil, unul din motivele pentru care Eliot a reușit să se impună drept unul dintre cei mai importanți critici ai secolului al XX-lea, imaginea și ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasice capătă concretețe mai ales prin intermediul textului Sensul clasicismului ce a reprezentat inițial cursul introductiv susținut la Facultatea de Litere din București la 16 ianuarie 1946. Locul și timpul alese pentru exprimarea într-o manieră atât de clară și de persuasivă a convingerilor autorului în ceea ce privește rolul pe care l-ar putea juca o redimensionare clasică, nu sunt întâmplătoare întrucât se urmărește o "contaminare", o dispersare a ideilor în rândul noii generații. Încă o dată, soluția clasică este percepută drept cheia unei revitalizări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să delibereze. De cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu gîndirea (cuvîntul creator poate îmbrăca și aspecte derivate de salvator sau de nimicitor); 3) este moderator social (intervenind în reglementarea relațiilor dintre individ și societate), în cazul lumii instituționalizate; 4) este modelator în cazul lumii interpretate, prin prevalarea aspectelor persuasive; 5) este suportul creației în cazul lumii imaginate, prin suspendarea alterității limbii în favoarea opțiunilor subiective individuale. Cînd devine element de caracterizare pentru un stil sau pentru o subdiviziune a unui stil, cuvîntul se integrează unei terminologii și se instituie în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la nivelul vorbirii, în tipuri de discurs, a căror individualitate este dată de forma discursivă dominantă (narativă, descriptivă, emoti-vă, demonstrativă, oratorică, dialogică, evaluativă, normati-vă etc.). Tipurile de discurs sînt caracterizate, de asemenea, de funcțiile discursive, care pot fi asertive, persuasive sau expresive, precum și de variantele formelor discursive, încît forma demonstrativă, de exemplu, poate fi de tip raționament, cînd este caracteristica acestei forme, sau de tip pseudoraționament, cînd este specifică formei oratorice. Pe de altă parte, aceeași formă discursivă poate caracteriza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text persuasiv,spectacol inițiind, provocând și revelând. Deși Faurul, centru al lumii, vorbește în nume propriu, el crede în participarea mai mult decât simbolică a lectorului respectiv. Câtă vreme poezia se întemeiază pe esențe, pe constante și variabile, pe analogii și invenție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de sus / M-a sărutat pe gură" (Inscripție pe o vioară) A păstra sistematic prospețimea senzorială a copilăriei (calitate excelent valorificată în numeroase plachete pentru cei mici), a imprima discursului evlavie, credit, pasiune, a pune în mișcare un ceremonial vizionar persuasiv iată dimensiuni prin care poezia lui Grigore Vieru, mereu comunicativă, colocvială, se situează la nivelul unei creații adesea remarcabile. Într-un volum mai nou, cu titlu biblic, Strigat-am către tine (1999), pe lângă texte din scrieri precedente figurează capitole inedite
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și educația școlară; Familia și educația familială; Educatorul; Educația generală. Conexiunea temelor e strânsă până la nedisociere, toate având ca temei vasta experiență socioprofesională a autorului. Detaliul analitic e aliat în text cu viziunea integratoare, exactitatea științifică se acordă cu puterea persuasivă a unui stil la fel de sobru pe cât de elegant. L-am cunoscut pe autor cu aproape șase decenii în urmă. Din cei opt ani, cât durau studiile la Șendriceni, patru i-am parcurs împreună, primii pentru mine, ultimii pentru el, iar
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
palpabil și tangibil pentru pacient; relația cu terapeutul este intensificată; se menține pârghia terapeutică și între ședințele de terapie; tensiunile și anxietățile sunt ameliorate prin relaxare și sugestiile reasiguratoare; este încurajată o imagine de sine mai constructivă prin sugestii pozitive persuasive care neutralizează sugestiile negative care preocupă pacientul în mod obișnuit; finalizarea terapiei este realizată mai ușor pentru că anxietatea de separare este redusă; după terapie pacientul are o resursă pe care o poate folosi dacă are nevoie; sugestiile suportive și reeducative
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cele legate de identificarea celor cu dependență de internet, a celor cu diverse forme de adicție și, nu în ultimul rând, a „psihopaților”. Nu este mai puțin adevărat că psihologii cu funcții de conducere și-au folosit din plin abilitățile persuasive pe lângă factorii de decizie pentru a convinge că psihologul este mai mult decât „omul cu testul” și că, și în prezent, psihologia este subîntrebuințată în zonele lor de responsabilitate. O bună parte dintre acțiunile decidenților s-au materializat în favoarea psihologiei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
beneficiarilor procedurile lipsesc (sau au un caracter implicit nu întotdeauna corect determinat), ceea ce generează multe dificultăți, dar și succese neașteptate. Multe succese depind de pregătirea supervizorului în facilitarea socială, de calitățile și abordările empatice, de deprinderea unor tehnici de comunicare persuasivă și a unor procedee de inițiere a angajamentului (vezi secțiunile următoare). Supervizarea ca proces de organizare „Supervizorul venea, discuta 20-30 de minute cu contabilul și apoi ne lua pe noi, ăștialalți, și luam fiecare lucru în parte. Nu le știa
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de stat În Imperiul Roman. O dată ce s-a petrecut acest lucru, soluțiile cu bătaie lungă au fost respinse, iar regulile jocului au devenit mai stricte. Gnosticilor le trecuse vremea; acum eșichierul jocului aparținea În Întregime creștinismului oficial, ale cărui virtuți persuasive nu țineau de logică, ci de putere. Dar sistemul dualismului nu era nici pe departe epuizat. Această carte Își propune să analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au văzut sarcina de lucru mai degrabă ca pe un exercițiu de memorie și prezentare obiectivă a faptelor. 2.4.1.5. Structura retorică Orice text (ca rezultat al unui proces de comunicare) are două componente: una informativă și una persuasivă. Componenta informativă a textului se referă la informația pe care emițătorul o transmite receptorului. Studiile arată că în unele culturi preocuparea emițătorilor este de a transmite informație corectă și completă pentru rezolvarea problemelor care au declanșat interacțiunea (în cultura americană
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
completă pentru rezolvarea problemelor care au declanșat interacțiunea (în cultura americană, de pildă), în timp ce în altele interlocutorii filtrează cantitatea și calitatea informației care circulă între ei în funcție de statutul interlocutorului, de sex, de relații interpersonale (în cultura chineză, de pildă). Componenta persuasivă privește tipul de argumente, ordonarea lor și, mai ales, apelul la logică sau la emoție pentru a atrage adeziunea receptorului (cititor sau ascultător). Astfel, tradiția occidentală carteziană privilegiază apelul la rațiune, în timp ce confucianismul absolutizează rolul emoției. Chinezii spun despre ei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
legate de putere în adoptarea strategiilor comunicative. Scopul cu care vorbitorii recurg la strategii ale politeții pozitive/negative este diferit: în societățile individualiste vorbitorii doresc să-și poată exprima liber opiniile, într-o formă acceptabilă de interlocutor și suficient de persuasivă, în timp ce în societățile colectiviste interlocutorii sunt preocupați de conservarea unor relații armonioase de grup. Modul în care sunt performate actele de vorbire este în legătură directă cu strategiile politeții preferate de o cultură dată. De exemplu, exprimarea dezacordului cu interlocutorul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
îl are în comunicare l-au avut sistemele filosofice și religioase care au configurat identitatea culturală a diverselor societății. Tradiția retorică a Vestului este fundamentată pe gândirea lui Socrate, Platon, Aristotel, care promovează logica, rațiunea, gândirea analitică, exprimarea clară, logică, persuasivă a gândurilor și ideilor. Tradiția retorică a Orientului se raportează la taoism sau cofucianism: Pentru a fi așa cum natura a vrut să fii, vorbește rar. Cel ce înțelege nu trebuie să predice, cel ce predică nu înțelege. Păstrează pentru tine
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu stângul în dreptul. Metaforele pun adeseori laolaltă termeni concreți din sfera locuinței și a ființei: gura sobei, piciorul scaunului, brațul fotoliului, fața de masă, gâtul sticlei, buza paharului, ochiul plitei. Comparațiile cu un termen concret sunt frecvente, învestite cu forță persuasivă: trage ca un cal, se uită ca mâța-n calendar, s-a gătit ca o sorcovă, arată ca o sperietoare, vorbește ca prostu’, e mare cât o zi de post, e greu ca plumbul, vorbește ca o moară stricată, e
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
element secundar, contează punerea în scenă, vizualizarea episoadelor de către interlocutor, precum și transmiterea aprecierilor și emoțiilor personale. Românul nu relatează sec fapte, ci „mai pune de la el”, „le înflorește”, „exagerează”, „spune numai ce-i convine”, „povestește din doi în doi”. Componenta persuasivă a comunicării nu se află în text, ci în relația dintre interlocutori: șeful își convinge subalternul în virtutea poziției ierarhice, cuvântul specialistului/profesorului/celui mai bătrân e luat „de bun”, fără reflecție critică, părinții își conving adeseori copiii prin autoritarism. Există
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mod de prezentare și valorizare a produselor sau serviciilor, subliniind și activitatea de prevenire a acesteia (precum diminuarea consumului de energie,corectarea comportamentului la volană pe langă sfera comercială ca obiectiv primar. Capitolul al patrulea pune sub semnul întrebării forță persuasiva a unei argumentări, elemente precum personalizarea semantica , efectul semantic al cuvântului „libertate” și tehnică „și asta nu e tot” dând un plus de atracție produsului.Toate aceste date sunt susținute empiric printr-o serie de experimente prezentate succinct și de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
abordând implicațiile teletehnologiilor cu îngrijorare existențială. Avertismentele sale devin uneori extremiste din dorința de a lua o poziție activistă, de a opune rezistență ideologiei entuziaste a vizionarilor tehnologiei. Chiar dacă, în apărarea umanismului ontologic și etic, discursul lui Virilio capătă accente persuasive lipsite de moderație și de aplicabilitate analitică, demersul său de analiză critică a „peisajului” tehnologic actual ridică probleme importante și chestionează optimismul nefundamentat practic al unor cercetători. Spre deosebire de aceștia din urmă, în special de susținătorii transumanismului, care ajung la fetișizarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]