1,095 matches
-
Polonia În 1940. Răposata lui soție. Răposata mătușă a văduvei. Oriunde te uitai sau Încercai să te uiți, dădeai de răposați. Îți lua ceva să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-i deretice-n cameră. El trebuia să stea cu bereta și cu haina pe el, căci ea avea nevoie de aer curat. Venea cu materiale de curățenie În sacoșă - amoniac, hârtie menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un pumn de țărână și l-a împins lui Ellis în palmă. Haide, i-a zis ea. Termină cu suferința. Apoi Helena a dus-o pe Alice înapoi, în cabană, și i-a dat un ceai. 13 Până dimineață, pe pervazul ferestrei se adunase un strat subțire de cenușă. În aerul din cabană era puțin fum, așa cum se întâmpla și acasă atunci când mama lui Danny uita să deschidă aerisirea de la șemineu, dar aici nu casa nu era plină de zgomote panicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
față de ochi, ce are ea așa de special încât să merite să sufăr tăcut și de ce nu mă lăsase să-i sărut mâna, ca după numai câteva minute să-mi ceară să o sărut. Planul Erjikăi Erjika lovi cu nerv pervazul ferestrei mișcându-l de la locul său. Lemnul era aproape putred și doar praful îl mai ținea acolo. În acel contact i se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așteptam lângă ușa directorului, să-mi vină rândul, să sun acasă. Părinții trebuiau chemați la școală, să fie informați oficial de faptele progeniturilor lor și să ia la cunoștință de pedepsele aplicate fiecăruia în parte. Erjika sprijinită în coate pe pervaz, privea rătăcită pe geam. Eu pe cine să sun? La ai mei nu le pasă și voi fi dată afară. Sunt bătrână să mai pot fi primită pe altundeva. O să rămân curvă, că n-o să am din ce să trăiesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un mare pișicher. — Ia Încă două sute de yeni. În total, o mie de yeni, o sumă frumușică, sper. Și hai să ne Încheiem conversația! I-am urmărit privirea speriată ce o evita pe a mea. Mi-am pus cotul pe pervaz și i-am mai aruncat În poală Încă două sute de yeni. — Să știi că nu spun nimănui cum ai cîștigat o mie de yeni. Numai noi doi știm. Hai! Zi repede! — Ce!? Cine ia o mie de yeni dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el și să fiu tentat să-l opresc. Am deschis radioul ca să Înăbuș gălăgia ce venea de la jucătorii de la etaj și m-am strecurat În așternutul răcoros care, din cauza whiskyului pe care Îl vărsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu el dar nu e, ci un fapt oarecare ce a intersectat calea mutând direcțiile vieții împiedicând-o să se realizeze”. - „Ana!” Vocea ei dispăruse. Doamna Pavel își scutura așternutul și-și bătea zgomotos pernele ce stătură la soare pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă în sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că în casa ei, în noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a întâmplat o minune mai mare decât cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. Târziu, când să se culce, își spuse că nu mai înțelege nimic din mecanismele vieții, pe care le găsea complicate, iar mișcarea lor imprevizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea îmi întrerupse gândirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se îndreptă spre fereastra ce dădea în curte, și, privind florile întârziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, în curând vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, în centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborârăm pe strada în pantă ce duce spre fluviu, până în dreptul Agenției portuare; fiica Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a uitat o jumătate de oră la U.S. Open; în cameră era o atmosferă de profundă pace. Când Ernie Els a fost cu trei puncte sub par, fluturele a tresărit, a zburat la fereastră, s-a rotit o clipă pe pervaz, ca și cum și-ar fi luat rămas-bun, și în cele din urmă și-a luat zborul în nemărginirea albastră. N-am avut nici o îndoială că aceasta fusese o vizită din partea soțului meu decedat. Îmi arătase că era încă alături de mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îndreptat spre fereastră și s-a oprit pe geam, așteptând. Era momentul să plece. Deocamdată. Am deschis fereastra și camera a fost năpădită de zgomote: afară era o lume de necuprins. Timp de cinci-șase secunde, fluturele s-a rotit deasupra pervazului și apoi a zburat, mic și plin de curaj și înfruntând viața.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de locuințe sociale (parcă tranzistorul lui Dumnezeu, uitat deschis, s-ar auzi peste tot orașul), prinde contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu voi, fetelor. S-ar putea să-mi vină și mie rândul zilele astea - n-aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat să le izgonească, și-apoi ele sunt obișnuite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și simplu n-am știut ce să fac. S-a defectat ceva la incubator, tubul de oxigen sau altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scrieți Întrebându-mă de una sau alta. Lămuririle suplimentare n-au făcut nicicând fericirea cititorului. C. Pedagogul Grințu Dacă ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În coate de pervazul ferestrei deschise și rămâne cu privirea ațintită pe imaginea de la Începutul scenariului. Lumina de pe cerul cenușiu din spatele hotelului Pescărușul a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă. Se pare că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre șosea, peste maidanul de lângă gardul liceului, se apropia mergând agale elevul Popescu supranumit Meșteru. Numai că era Însoțit de o fetișcană și amândoi erau Îmbrăcați ciudat, În orice caz nu În uniforme de elevi. El avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
întâlnirea cu hangița. A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și te-ai speriat matale”. Băiatul a alergat înainte, să se convingă... A privit la chipul lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]