614 matches
-
pe membrii poporului lui Dumnezeu. Textul biblic consideră că interacțiunea dintre cananeeni și starea de decădere a poporului ales a făcut în așa fel încât religia lui Israel, la origine pură, deoarece a fost revelată direct de Dumnezeu, să se pervertească dând loc fenomenului pe care în mod obișnuit îl numim „sincretism”: elementele politeiste cananeene s-ar fi amestecat cu cele tradiționale ale credinței israelite; acest factor constituie unul dintre leitmotivele Cărții Judecătorilor. Odată cu decăderea religioasă s-ar fi viciat și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
continuată prin autoritatea criticului Eugen Lovinescu care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și trivială", personajele comediilor sale fiind "irozi de mahala în mintea cărora totul se pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
que l'attifement ridicule d'une provinciale égayait. Celui-ci sentit la caresse amoureuse de ce coup d'œil, le triomphe de la femme heureuse de șa beauté et de son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului. În acest mod, în interiorul unui român sau al unui ciclu românesc se organizează un sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pierde; el rămâne veșnic în unitatea sufletească a personalității, fie ea anarhică (misticismul fiind activ) fie energetică (misticismul fiind ascuns, dar putând fi scos la iveală oricând). Activarea misticismului este fatală producerii vocațiilor, consideră C. Rădulescu-Motru în Vocația..., pentru că el pervertește "instinctele nobile", adică tocmai predispozițiile vocației. Pe de o parte, sufletul mistic, propriu personalității anarhice, proteice, reprezintă un moment istoric al actualizărilor energiei, pe de altă parte, el constituie structura sufletească a copilului. Într-un fel, individul uman reface, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este un act valorizator și are rost numai într-o cultură: e drept, tocmai pentru a "transmuta" valorile acesteia. Supraomul, în genere, orice ipostază a excelenței umane, revalorizează viața, iar actul său ia două direcții: a) valorizarea negativă a vieții pervertită sub presiunea valorilor sociale (faptul de a spune: Nu!); b) valorizarea pozitivă a vieții pure, constând în actul pur al "interpretării", al restabilirii valorii prin "mine", acum (faptul de a spune: Da!). Un asemenea act, consumat totodată pe aceste două
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întotdeauna braț la braț cu debilitarea lui respectiv cu debilitarea, irosirea, îmbolnăvirea voinței"247. Pe de altă parte, omul superior nu pactizează nici cu libertatea imposibilă, ca fapt, odată aneantizate "legile" impuse în viața socială, socotită de el ca fiind pervertită -, nici cu "spiritualitatea" înțeleasă ca perspicacitate comportamentală și tehnică de supunere totală față de exigențele unei (unor) valori, ca debilitate și îmbolnăvire a voinței; aceasta din urmă fiind singura "facultate" prin care omul ar putea deveni om deplin; adică supraom. Cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în unele cazuri, de o acțiune democratică militantă. Dar, curând, la sfârșitul anilor 1990, pe lângă acest efort de memorie, de cunoaștere și dezvăluire, se instalează o ambianță de vânătoare de vrăjitoare, de reglări de conturi interpersonale care nu întârzie să pervertească o cauză care merita mai mult: este vorba despre modul de abordare a istoriei antisemitismului în România. Era un moment grav, care ar fi trebuit să implice o exigență etică fermă. S-au produs derapaje într-un climat de dezbateri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
terorii și că terorismul de stat este o crimă imprescriptibilă."16 Acțiunea în justiție este esențială dar tardivă în România, unde populația s-a obișnuit cu semi-nevinovăția și semi-culpabilitatea oarecum a tuturor. Opacități Absența epurării după 1989, lustrația tardivă și pervertită de lupta politicianistă în cazul funcționării Consiliului CNSAS explică dificultățile de a plasa viața politică românească într-un cadru european occidental la dreapta, centru sau stânga. Confuzia e provocată, în mare măsură, de circulația elitelor, a foștilor activiști de partid
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
părerile misogine medievale, ale lui Teofrast sau Ieronim spre exemplu, cu un gen care elogiază suveranitaea femeii în plan emoțional. Sensul povestirii târgoveței este unul didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână, a urâțit-o, a pervertit-o, inocența a fost pierdută, însă va fi în final recâștigată, atunci când femeia va fi stimată, acceptată și prețuită, ceea ce duce la o nouă metamorfozare, pozitivă, într-o frumoasă soție, cu aspect de zână.435 Tânărul se salvează de la sacrilegiul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci corupe, pervertește, devalorizează, nu luminează, ci înnebunește, duce la pierderea rațiunii. Remarcăm o fermă respingere a iubirii ca pasiune. Donna angelicata din 1025 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 530. 1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 90-91. 275
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Singurul lucru care ne aparține cu adevărat este trăirea, care la fiecare om este originală, specific individuală. * „Să cruți un om rău, dacă, o dată cu el, va pieri un om bun.” (P. Syrus) Fiindcă așa cum În absența „răului”, „binele” s-ar perverti și nu și-ar mai cunoaște limitele, la fel s-ar Întîmpla și cu răul, dacă ar rămîne singurul. * „Trebuie să te temi mereu de ceea ce vrei să fie la adăpost.” (P. Syrus) De obicei, punem la adăpost slăbiciuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prejos decît tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) DÎnd fiecăruia ce i se cuvine, obligi pe ceilalți din jur la o atitudine asemănătoare. Este adevărat Însă că „puterea” și „infatuarea” pervertesc atitudinea: „Este cusurul acelora care pot mult, de a fi Încredințați că pot face totul” (J.W. Goethe). * „Am rîvni mai puțin stima oamenilor, dacă am fi mai siguri că sîntem demni de ea”. (Vauvenargues). Este evident că stima celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
său Aristotel precizează: „Omul să-și Îngăduie a spune numai ceea ce Îi place lui Însuși să asculte”. * „Vrei să cunoști un om? Învestește-l cu o mare putere.” (Pitagora) Firește că sînt rare cazurile În care caracterul să nu fie pervertit de „putere” În sensul că cel devenit tot mai puternic, să nu fie tentat să abuzeze de condiția sa; mai mult chiar, să nu fie Înclinat să pună propriile slăbiciuni și greșeli pe seama altora!... * „Dacă absența ta nu contează, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în eternitate. Fericirile din Evanghelie fac trimitere la lumea de apoi. Iisus spune că a venit pentru ca oamenii să aibă viață din belșug. Dar aceasta se întâmplă în Împărăția Tatălui. Ideea creștină că această fericire nu are sfârșit a fost pervertită, opunând cerului, unde ne vom găsi consolarea, viața pământească, cu suferințele ei, cu sărăcia și eșecurile. Fericirea spunea Saint-Just este o idee nouă în Europa", iar creștinismul este un obstacol în calea ei. Locke spunea că omul care acționează doar
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cazul lui Ajax, Hercule, Oreste etc. În Noul Testament, lucrurile se schimbă. Semnificația morală și religioasă a nebuniei este păstrată, dar ea apare ca o pedeapsă pentru păcatul omului care s-a rupt de Dumnezeu, idee care trimite la păcatul originar, „pervertește chipul lui Dumnezeu din om” sau conștiința morală. Adam este prototipul acestui păcat care se va transforma într-un complex al culpabilității, pe care omenirea îl va purta permanent. Vinovăția lui Adam este „păcatul originar” al desprinderii omului de modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
multiplicării, complexității și interconectivității problemelor cărora guvernele trebuie să le facă față. Totuși, în cazul democrației românești încă tinere, Parlamentul a fost de multe ori doar o anexă a Guvernului. În prima decadă a postcomunismului, avalanșa de ordonanțe guvernamentale a pervertit funcția legislativă și a transformat Parlamentul într-un organism de avizare a actelor emise de guvern. Lucrurile au fost aduse pe un făgaș firesc în urma revizuririi Constituției din 2003, când instituția ordonanțelor a fost mult mai bine reglementată. În cea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
politică, cu psihologia ei redusă la varietățile simplei violențe și simplei viclenii, rămîne o anexă zoologică". Eseistul recunoaște că portretul tipului politic este exact dintr-o perspectivă ideală, dar, evident, schematic; omul tehnic este cel care prin activitatea lui a pervertit simplitatea zoologică a tipului politic: "Adversarul statornic și cel mai vătămător al vieții politice este omul tehnic. Prin fapta acestuia s-au întîmplat cele mai adînci transformări în ființa speciei: animalul s-a pervertit și s-a prefăcut în om
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cel care prin activitatea lui a pervertit simplitatea zoologică a tipului politic: "Adversarul statornic și cel mai vătămător al vieții politice este omul tehnic. Prin fapta acestuia s-au întîmplat cele mai adînci transformări în ființa speciei: animalul s-a pervertit și s-a prefăcut în om. Fiindcă prin tehnică s-a născut în ființa noastră un interes deosebit pentru viață, și pămîntul transformat de inventivitatea tehnică am început să-l iubim cu o dragoste rafinată care ne-a săltat peste
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doctorat, în spațiul românesc o astfel de atitudine era intens exploatată de ideologia timpului și privită ca o bilă albă pentru poetul Plumbului - viziune, în fond, neagreată de iubitorii liricii bacoviene: "Printr-o tendință fatală, totul, chiar și revoluțiile, se pervertesc într-o fiară apocaliptică; așezată, cu profilul neclintit și, mai ales, grav - dar fără adevărata gravitate - ea îi smulge un strigăt de ură lui Baudelaire. Este burghezia. Să fim mediocri ! Să ne îmbogățim! devine idealul zilei și marea sărbătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
om discret și auster, distins și cald, onest și ferm, pe care un destin potrivnic l-a împiedicat să fie ceea ce era menit să fie: conducător al unei țări în derivă, model de omenie, cumpănire și bunăcuviință pentru o lume pervertită de levantini și bolșevici. Îmi aduc aminte, de asemenea, de răspunsul nediplomatic, potrivit unui tânăr de treizeci de ani, la întrebarea febrilă a distinsului istoric de la Manchester, Constantin Brâncoveanu (da!, descendent al Brâncovenilor), atunci secretar al Casei Regale, care mă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
posesia, puterea se vor răsturna în destinul ei pămîntesc, dobîndind semnificații opuse. Astfel, pe de o parte, plăcerea va deveni durere a nașterii, dorința de posesie se va transforma în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la nivelul epistemologicului pur, nici la nivelul ontologicului sau al axiologicului, întrucît acoperă un spectru de manifestări cu mult mai amplu. Desigur că nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
crima de a gîndi adevărul" fiind supusă oprobiului public în multiple moduri. • Remodelarea limbajului presupune reducerea problemelor existenței umane la un număr redus de concepte, susținute de reprezentanții "științei sacre". Aceste concepte definesc nucleul așa numitei "limbi de lemn", care pervertește limba încărcînd-o cu conotații deformatoare. "Cuvintele ne spune François Thom nu mai servesc la semnificare; sînt doar instrumente de selectare [1993:50]. Noțiuni precum "capitalism" sau "mentalitate burgheză", de pildă, au fost atît de hulite de propaganda totalitaristă, încît simpla
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui. Pentru acești din urmă "rătăciți", "oi negre" ale societății, un rafinat sistem de reeducare, de aducere la ordine, la practicile și "adevărurile absolute" ale puterii, a fost în permanență pus la încercare. Iar realitatea a dovedit că mașina de pervertit conștiințe funcționează, de obicei, pînă în ultima clipă a societății totalitare. Ca să conchidem, vom spune că aceste proceduri de pervertire a adevărurilor esențiale ale conștiinței sînt specifice tuturor societăților nedemocratice, constituind un "nucleu dur" al trecerii istorice de la o etapă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de tip conotativ (magico-mitic, ocult, religios), specifice unei îndelungate și greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît să fie accesibil doar inițiaților); de tip denotativ (discursul logico-filosofic, științific, tehnic), specifice mai ales timpurilor moderne, aspirînd aparent la o minimalizare a falsului, a ambiguității, a minciunii etc., dar favorizîndu-le chiar prin această strădanie apariția (vezi încercarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]