1,378 matches
-
slujite de un stil neafectat de clișee, cursiv, uneori ușor ironic. SCRIERI: Dintr-un vârf de tufan, București, 1937; Regina balului, București, 1946; Regina balului, București, 1968; Hangița Tudora. Măria-sa Burduja-vodă, București, 1970; În mahalaua Grant, București, 1971; Povestiri pestrițe, București, 1974. Repere bibliografice: Tudor Arghezi, Un nou scriitor, RFR, 1945, 1; Octav Șuluțiu, „Regina balului”, „Apărarea”, 1946, 21; C. Pajură [C. Papacostea], „Regina balului”, „Severinul liber”, 1947, 116; N. St. [N. Steinhardt], Nuvelele d-lui Ștefanopol, RFR, 1947, 5
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a Editurii Paralela 45, Proiectul iluminist, nu putea debuta decât cu Rousseau. Visările unui hoinar singuratic
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
un personaj caracterizat prin unicitate. El detronează toți idolii tradiționali „spre a‑i convinge pe ceilalți că el este Dumnezeu” (25, 1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Într-un sens ocult, o venerație particulară. Simpatizanții și detractorii teozofiei se cuplează ei Înșiși, cu rapiditate magnetică, În efortul de a evita frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-a ridicat totodată și împotriva literaturii patriotarde, demagogice. În articolul Cultura națională și surogatele ei, doctrinarul s. pecetluiește sarcastic concepțiile potrivit cărora „literatura națională e în legătură cu tot patriotismul de irozi, care se stânge sub ochii noștri în zdrențele-i pestrițe, de șarlatan, scoțând blestemuri de melodramă” . Însă, pe cât e de precisă adresa criticii conținute în acest articol, pe atât de vagă e caracterizarea culturii pentru care articolul militează. De necontestat este năzuința lui N. Iorga de a da impuls unei
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
mai sunt! Socotiți: câți în zăpadă Au căzut pe drum grămadă?” „Pe o rămurică stau Și privesc spre larga zare Patru vrăbii guralive Ce fac zarvă mare. Dar deodată, am găsit Pe crenguță, nouă. Câte au venit apoi?” „Mândră e pestrița mea! N-are nimeni pui ca ea Patru umblă-ncolo-ncoace Doi abia ies din găoace. Iar sub aripă mai are Încă patru oușoare Socotiți și veți afla Puișori, câți va avea? Procesul scrierii șirului numerelor până la 10 se face
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
scrieri în proză - Reformă..., Poveste și Cum se înțeleg țăranii. Dar la V. simpatia pentru țărani nu a însemnat exclusivism. Imaginea altor „lumi” decât aceea a satului intră chiar în proza lui Slavici, care își îndreaptă atenția și spre mediul pestriț al mahalalei bucureștene, cu meseriași, țigani, copii nefericiți, deși povestirile Ceas rău, Mitocanul, Gogu și Gogușor, Hanul ciorilor sunt mai șterse, aproape convenționale, fără vigoarea narațiunilor care își trag seva din viața satului ardelean. Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu) pătrunde în
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
savantă, și din jurnalul intim se vede limpede că nu cunoaște falsele drame ale snobinetelor intelectuale. Profesoara de estetică și teoria teatrului este o fire răbdătoare și dârză, are principii morale și le aplică în chip consecvent în agitata și pestrița viață dâmbovițeană. Nu e, cu toate acestea, o moralistă sâcâitoare (nici măcar în caietele ei secrete) și nu face caz de știința sa într-adevăr remarcabilă. Căsătorită cu avocatul Stelian Voinescu (Stello), o ființă petrecăreață și bucureșteană, suportă cu stoicism infidelitățile
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din proza lui Panait Istrati, monografia unei zone puțin abordate până atunci, mahalaua bucureșteană, restituită ca un mediu pestriț, pitoresc, marcat de insalubritate morală, de instincte primare, dar în același timp nu lipsit de profunzimi sufletești, de trăire totală a iubirii, sentiment frust, violent, cu „gust de moarte”, ori ca lume revelând oaze de afectivitate imaculată. Sunt proiecțiile unui
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
sunt concepuți schematic, conform modelului dogmatic, simplificator al realismului socialist. M-am făcut băiat mare, Astăzi e ziua mea (1959) și Plec la facultate constituie un ciclu autobiografic, amprentă de regăsit în mai toată proza lui T., evocând predilect mediul pestriț al mahalelor, cu șmecheri și mici delincvenți, personaje rudimentare, nu lipsite, altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea pestriță a lumii postmoderne, în spatele căreia poetul presimte, mai rău decât moartea, nimicul. Ion Stratan face o poezie de cunoaștere (în terminologia veche a criticii) și reia un număr de simboluri, arhetipuri deja trecute prin poezie: oul, oglinda, nunta cosmică, geneza
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
o grupare de neamuri cărora Carol cel Mare trebuia să-i confere calități de organism politic perfect funcțional, condus de un centrum autoritar și mesianic. Carol se considera primus vicarius, primul reprezentant al creștinătății imperiale, al unei populații enorme și pestrițe sub raport etnic, care nu trăia decât foarte confuz conștiința unității sale creștine: își dorea, cum insatietas, clarificarea acestei conștiințe de unitate creștină pentru toți supușii, care ar fi conferit Imperiului Carolingian „sângele spiritual” pentru funcționarea sa politică, economică și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt interșanjabile permitea o mitologie fabuloasă a empiriei, care s-a transformat curând în religie. Este religia care i-a unit pe americani într-o țară, ba chiar într-o națiune alcătuită din cetățeni proveniți din toate neamurile și rasele pestriței lumi terestre. Religia pragmatică și-a creat repede eroi ai experienței: self-made man, the first, the winner. Este șocantă asemănarea acestora cu eroul elin exemplar, vestitul Herakles, cel care izbândea în „cele douăsprezece munci”. Cea mai importantă trăsătură comună este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
negândită a ceea ce este în jurul nostru, inclusiv reproducerea nedreptăților, va putea fi domesticită și schimbată un pic165. 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismuluitc "15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului" Lumea curriculumului postmodern este, fără îndoială, una pestriță, în care se amestecă, în egală măsură, mari înțelepți și mari nebuni, gânditori de mare profunzime și epigoni, minți geniale și inteligențe mediocre. O istorie critică a gândirii curriculare postmoderne, bazată pe o scară de valori indiscutabilă, este încă prematură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
facilita formarea unui „sat european”. Dar acest „sat european” poliglot va păstra încă vreo câteva veacuri stigmatul Turnului Babel și mulți dintre locuitorii săi vor deplânge moartea tradițiilor, pierderea identității naționale și disiparea culturii etnice într-un ocean cultural european pestriț și alienat. De aceea, nici măcar Europa Unită nu va fi exemplul cel mai potrivit pentru edificarea dureroasă a „satului global” în care ciocnirea orgoliilor religioase și culturale ar avea dimensiuni cataclismice. Este mai probabil ca educația globală să se centreze
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Prin ’80 a început moda cu straturile și cotețele pentru păsări și chiar porci care văd că se păstrează și astăzi. Toate spațiile verzi au fost transformate în straturi pentru legume, activitate încurajată chiar și de primărie. Eram o adunătură pestriță de oameni care trebuiau să se suporte și să conviețuiască. Să-ți construiești o casă era greu. Era suficient să-ți facă un binevoitor o reclamație că o duci bine și te trezeai sub incidența Legii 18 și cu percheziție
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
săraci”, „neînțeleși”, ei devin din frumoși crai și din nebuni ai marilor orașe niște băiețași „șmecheri” de la colțul străzii. Romanul este o fabulă a „politichiei”, cu secvențe precum mineriada din 1991, relatarea meciului de fotbal România - Suedia, atmosfera din tractirul pestriț al lui Ciaplin etc. SCRIERI: Mesteci și respiri mai ușor, pref. Bogdan Ghiu, București, 2002. Repere bibliografice: Andrei Milca, Constantin Popescu și catastrofismul de Dâmbovița, CC, 2003, 1-2; Iulia Popovici, Tușele groase ale unei literaturi subțiri, „22”, 2003, 706; Marius
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a. Toate sunt recuperate în ordinea „realistă” prin invocarea stării bahice a personajului care le-a perceput, recuperare contrazisă însă, în alte pasaje, astfel încât textul rămâne ambiguu. În narațiune este vorba de o lume a satului pestriță și alterată. E, în parte, lumea fiului lui Bălosu din Moromeții de Marin Preda ori cea a personajelor din proza lui Ion Iovescu, în care tinerii se îmbracă orășenește, scriu scrisorele de amor, petrec „boierește” etc., o lume afectată de
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li s-a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau „o ceată destul de pestriță”, „o bandă adunată pe criteriul fidelității față de un șef”, asemenea „tovarășilor” lui Terente sau Al Capone. În acest bestiar sunt ușor de identificat, între alții, sub nume inventate, Gh. Gheorghiu-Dej (Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă- Vede), Ana Pauker (Vera Rosenblum), Ion Gheorghe Maurer
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
și Tândală. Și-a găsit tingirea capac (1854). Oarecum mai interesantă este proza acestui poligraf. Hoții și hagiul (1853), unul din primele romane românești duse până la capăt și tipărite, scriere „cu aspecte picarești” (G. Călinescu), imaginează un conflict în lumea pestriță a periferiei bucureștene. Ca și în romanele Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina (1863), Un funcționar sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi. O lume pestriță se perindă, pândită de cârcotașul reporter cu maliție și cu o mare poftă de a batjocori, grosolan, mai rar cu spirit. În aceeași manieră sunt concepute și cele nouă cărticele din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
spovedanie, din amvon, pretutindeni. Însă nu defectele lor sunt pricinile de sminteală pentru cei care ar fi dorit poate, de atâtea ori, să participe în Biserică la banchetul credinței. „Rațiunile de poticneală” în elanul sincer al credinței nu sunt culorile pestrițe ale hainelor norodului, haosul imprevizibil al atâtor slujbe de cartier și poate nici kitsch-ul debordant al „artei populare” din biserică 1. Acestea sunt slăbiciuni sau mostre de ignoranță care circumscriu nu doar ortodoxia, ci întregul fenomen religios postcomunist. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care s-au exprimat în favoarea NATO nu au menținut la putere coaliția „creștin-democrată” mai mult de patru ani. Nu „opțiunea proatlantică” și jargonul eurocentric vor garanta succesul Bisericii în lupta cu propriile inerții și ceilalți competitori religioși într-un decor pestriț și confuz. O Biserică mult prea servilă față de factorul politic - mereu foarte prezent la nivelul ecumenismului de tip socialist 1 - își pierde din suflul mistic, articulat liturgic, în rugăciunea creștinilor dreptmăritori de pe toate continentele. Biserica nu poate milita rând pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor după recăderea populației în apatie și intrarea ei ireversibilă în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]