993 matches
-
vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins colț fraged. Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
deasupra noastră, agățat de o streașină. Sunt doar eu. Cine? Eu. Cel care sunt tu. Nu te văd. Nici nu trebuie. E de ajuns că mă auzi. În sfârșit. Se așeză pe un gărduleț de fier forjat care delimita un petec de iarbă. Spațiul acela semăna cu un mormânt, dar lui i se păru de-a dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ajuns că mă auzi. În sfârșit. Se așeză pe un gărduleț de fier forjat care delimita un petec de iarbă. Spațiul acela semăna cu un mormânt, dar lui i se păru de-a dreptul hazlie apariția unui astfel de petec verde în mijlocul decorului cenușiu în care doar betonul făcea legea. Gărdulețul se înclină puțin sub greutatea sa, iar Scriitorul își trecu degetele prin păr și plimbă privirea, așa cum un pictor ar plimba o pensulă pe pânză, dintr-o parte în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tu-l predai și atunci abia Îl găsești! Bine, accept! Într-o noapte tai o bucată de pânză dintr-o cămașă albă, o umezesc ușor și cu o mină de creion chimic, ce-o purtam la mine totdeauna, scriu un petec părinților. „Sunt sănătos, de la mine nu a ieșit nimic În legătură cu procesul. Nicu și Horia sunt În viață și vă urez tot binele.” Cos petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ușor și cu o mină de creion chimic, ce-o purtam la mine totdeauna, scriu un petec părinților. „Sunt sănătos, de la mine nu a ieșit nimic În legătură cu procesul. Nicu și Horia sunt În viață și vă urez tot binele.” Cos petecul În vatelina din umărul stâng, după ce o desfăcusem În straturi Între care așez pânza mea, o fixez cu ață, recos la loc haina. Nu se simțea și nu se vedea nimic suspect. Paule, aci ai scrisoarea. Când ajungi acasă, desfaci
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Pag. 10: „sinceritatea funciară” (mincinos, obraznic și calomniator fără egal); Pag. 10: „... cu care Împărțea acum celula” (Împărțea atunci celula); Pag. 10: „... și probabil nu vom ști” (și, probabil, nu vom ști / și probabil că nu vom ști); Pag. 10: „...petece de hârtie...” (petice de hârtie); Pag. 10: „...la inițiativa...” (din inițiativa); Pag. 10: „... de către Securitate” (de Securitate); Pag. 18: „Talent major...” (talent de mahalagiu, de cancanier); Pag. 14: „ personalități ale istoriei” (personalități ale țării/personalități); Pag. 14: „se amendează cavalerește
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vânt - kaiyuglak. ZĂpadă ca un zahăr granulat - pukak. ZĂpadă ca un zahăr pudră - nutagak. Ca o sare grunjuroasă - pokaktok. ZĂpadă care stă deasupra capului gata să cadă - mavsa. ZĂpadă moale care astupă o spărtură În gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. ZĂpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fărĂ să te afunzi În ea - katiksugnik... oare pe ce fel de zăpadă mergem noi acum ? oare cum se numește ? Există
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vânt - kaiyuglak. Zăpadă ca un zahăr granulat - pukak. Zăpadă ca un zahăr pudră - nutagak. Ca o sare grunjuroasă - pokaktok. Zăpadă care stă deasupra capului gata să cadă - mavsa. Zăpadă moale care astupă o spărtură în gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. Zăpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fără să te afunzi în ea - katiksugnik... Oare pe ce fel de zăpadă mergem noi acum ? oare cum se numește ? Există
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aranjamente, indispensabile, unui asemenea pas, după care, proaspăta familie s-a instalat, confortabil, În vila de la marginea pădurii de tei, de dinsusul municipiului ce strălucea, În zilele cu mult soare, ca un talger de argint, ori de aur, În acel petec de pământ românesc. Sunt nevoit să aduc Însă În discuție și faptul că prin partea locului există o sintagmă. Anume, că, o minune destul de rar ține mai mult de trei zile. În cazul mirilor noștri, minunea a durat aproape trei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un corp de pază și protecție personală, numai din femei, dintre cele mai vestit de frumoase, din zonă. Și, bănetul de care dispunea, l-a ajutat să-și pună gândul În operă. Înconjurat și apărat de rarisimele frumuseți ale acelui petec de amenire, mai ceva decât Gadafi al Libiei, Dodul nostru ducea o viață invidiată de către nenumărați bărbați, de pe Întinse meleaguri, natale și străine. El Își plătea bine corpul de pază și protecție, purta un respect deosebit fiecărei membre a acestuia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unic obelisc, În fauna celor pe care-i vizez, din acea parte a lumii noastre contemporane. Ca urmare, și-a și găsit, după nu prea insistente căutări, o mândră, cam pe măsură. Vorba aia: și-a găsit, și sacul nostru, petecul său. Nunta a fost mai ceva ca cele de prin povești. Nu insist, din economie de spațiu, asupra amănuntelor. Voi catapulta, deci, direct, asupra momentelor, care le-au precedat, pe cele ale Începutului lunii de miere. Că, mi se par
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
văzut. Au gustat și ei. Nu prea mult. Ca să nu se Îmbete. Ce-a rămas, din depozitul istoric, subteran, au luat cu ei, tottot, o remorcă Întreagă. Tocmai, remorca În care Ileana se excursionase, două săptămâni În capăt, prin acel petec de Terra. În dimineața următoare, În ziarul regional s-a publicat o pagină specială, În care se istorisea, totul, Începând cu Ileana, și terminând cu vinul istoric al fostului general. Pe moș Costică Adochiței, acum, moș Costică Ruptu-n c..., urmau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Radu. Impecabil! Clondirul cimitirului Deposedat de moșie, boierul Cristea Trei Nasuri, Îl băgă În măsa, pe Mitrea Cocor, cu tot cu regimul său, care tocmai se instalase pe meleagurile de la Malu Surpat, și se retrase, ca la un soi de umbră, la petecul de moșie, pe care-l mai deținea, undeva, prin apropierea Dunării, către Deltă. Acolo, o făcu, o vreme, pe administratorul propriei proprietăți. La scurt timp, Însă, aceasta fu transformată Într-un gostat, ca toate celelalte, de pe teritoriul țării. Fiu-său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am spus, pentru că altfel hîrtia se va înmuia și fraza va deveni ilizibilă... mi-am amintit că domnul Courtois își scria întotdeauna scrisorile cu stiloul, deci și fraza mea era cu siguranță scrisă la fel, cu cerneală albastră pe un petec de hîrtie fragilă, ori este știut că nimic nu se dizolvă, nu se dilată, nu se deformează mai ușor decît un text scris cu cerneală pe o foaie de hîrtie fragilă în contact cu umiditatea și cu căldura. Înainte de a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18 DANIEL BĂNULESCU Ori măcar s-o reprezinte preferații tăi, Dan Deșliu și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despicat în două la aterizarea Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului verde. Unicul petec de cer era, normal, fata împăratului albastru. Iar singura creatură care se învrednicea ca, din când în când, să i se cocoațe pe genunchi era, bineînțeles, odrasla împăratului portocaliu. Perversa asta mică i se zvârcolea și-acum în spinare, căuta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apariție proaspătă, să nu se vânzolească, de dimineața până seara, stârnind bănuieli, prin același cartier). 291 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI ...Aluzia cu urlatul nu era mai puțin adevărată. Întrucât ai mei își dăduseră, într-o anumită clipă, în petec. Întrecîndu-se să urle. Care bărbați, care femei... Dar a intervenit tot bătrânul Raicopol, explicîndu-le că, dacă nu lasă ciocurile mici, se va vedea obligat să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse, sub nefireasca lui narcoză, înțepat exact la degetul la care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-ai fi putut examina. Caligrafie, firesc, roșie. Tremurată. Vag incoloră. Petecul, transcris cu sânge, lua acum apă, se usca, liorpăit de vânt, plutea apoi înfășurîndu-și marginile, ca pe niște tentacule, în jurul cutărui stâlp, odihnindu-se acolo ca orișice domestic anunț, popularizând faptul că se ofereau meditații ori se comercializau buteliile. Coborând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vârf, autovehiculele veneau rar ele făceau turul variantei prin Zona industrială a orașului și tocmai plecase unul, însă Laur neștiind drumul l-a ratat a trebuit să îl aștepte pe următorul. Era o zi călduroasă de iulie, niciun copac, niciun petec de umbră unde să se refugieze. Căldura înăbușitoare se prăbușea fără milă asupra tuturor, oamenii fugeau înnebuniți în căutarea petecului de răcoare care să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
drumul l-a ratat a trebuit să îl aștepte pe următorul. Era o zi călduroasă de iulie, niciun copac, niciun petec de umbră unde să se refugieze. Căldura înăbușitoare se prăbușea fără milă asupra tuturor, oamenii fugeau înnebuniți în căutarea petecului de răcoare care să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi călători. Șoferul se cunoștea cu ceilalți și parcă făceau parte dintr-o lume aparte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te pazească Dumnezeu. Pîn-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea des[c]urca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. - Buchilat! striga popa din altar. - Aud, părinte. - Prochimen glas al șaptelea, futu-ți curu mătii! - Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău nu se cade! - Taci, că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decât în datele nădejdii în înviere - temei ultim al reconcilierii. În pofida părerii împărtășite de mulți filozofi contemporani (J. Patoåka, E. Levinas, J. Derrida 5), teologul britanic a arătat că noblețea darului nu este determinată unilateral în orizontul morții 6. Orice petec de lume în care exigența absolută a dăruirii ar apărea în absența veștii despre biruința vieții asupra morții ar deveni un decor al absurdului. Mântuirea în Iisus Hristos nu se oprește la momentul răstignirii pe cruce, dacă acesta nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pragul și neantul Cu o strădanie minimă, orice petec de realitate poate aminti de un vers celebru. (Julio Cortázar) Argumenttc "Argument" Labirintul de oglinzi. Repere pentru o poetică a metatranzitivității este un studiu ce reprezintă materializarea unor preocupări și obsesii mai vechi privind raporturile dintre literatură și lume, dintre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
regionale sunt considerabile, ele putând fi explicate (în parte) prin dinamicile care stau la baza formării satelor. Un factor fizic secundar de altfel: satele pierdute în zonele mlăștinoase ale pădurii inundate înregistrează o amplificare a caracterului lor insular. Instalate pe petece de uscat, ele sunt rupte de exterior; dacă vor să supraviețuiască, au nevoie de un volum important. Este cazul regiunilor Mossaka și Dongou. Două principii generale stau la baza formării satelor: • satul perceput ca o comunitate de rude. Coeziunea este
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]