1,249 matches
-
nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care se întâmplau la capitolul dragoste, cititorul s-ar putea lăsa ademenit să creadă că fericirea generală domnea peste peticul nostru de Brooklyn. Dar vai, nu toate căsniciile sunt menite să dureze. Toată lumea știe asta, dar care dintre noi ar fi ghicit că cea mai puțin fericită persoană din cartier în decursul acestor luni avea să fie fosta iubire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Kitty’s, sugerez eu. —Kitty’s? —Da, Kitty O’Shea’s. Un bar drăguț. Dar trebuie să luăm un taxi. Amy mă urmează afară și ne punem amândouă eșarfele pe cap, ca să nu lăsăm vântul rece să ne atace vreun petic de piele expusă. Observ că locuitorilor din Boston nu pare să le fie așa de frig cum ne e nouă. Poate doar s-au obișnuit cu temperaturile foarte joase. Chemăm un taxi și ne urcăm în el. — De-abia aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Vamă. Îmi tot spune să nu mă las obsedat de „problema banilor“, fără să bănuie că altceva nu mă lăsa pe mine să dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duble, blânzi dar atenți. Gura îi e roșie de la natură, minunat de plină. Pielea netedă. Un bărbat de vârstă mijlocie, puternic și sigur pe el. Uniforma lui are multe buzunare. Atât la coate, cât și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de cârpă gri, pe care o tai în două petice mari, rotunde. Le cos pe spatele pantalonilor. Croitoreasă îmi sugerează să întăresc materialul. Zice: Fă-l rezistent, ca să poată fi folosit ca un scaun portabil. Coasem în tăcere o vreme, și apoi, deodată, croitoreasa mă întreabă ce părere am despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de vie și strigi fără să fii auzită. Fă-ți vocea să răsune la volum maxim. Vin la studio și mă întâlnesc cu Yu, șeful. Lucrez cu el îndeaproape la filmări. Sunt mulțumită de progres. Mai ales de detalii. Culoarea peticului de pe pantalonii protagonistei. Forma sprâncenelor ei. Îmi place calitatea sunetului tobei din fundal și a orchestrei. Am strâns artiștii de frunte ai țării. Îmi place fiecare expresie de pe chipul actriței mele preferate, Lily Fong, și îmi place felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mesei, își simte inima suferind pentru grădini, flori și copacul de bambus. Trăia aici cu Mao pe vremuri. Băutura face ca statuile cu animale de pe lespezile și fântânile antice din piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în Yenan. Grupul e îmbrăcat lejer, cu excepția lui Mao. În seara asta, el e neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din partea ta să scapi așa! — Dar intenția mea nici nu a fost să scap, crede-mă. Eram decis să dau măcar un telefon, Înainte de plecare, la adresele și numerele de telefon pe care mi le vârâseră În mână, scrise pe petice de hârtie. Le-am pus În buzunarul hainei și n-am avut Încotro, a trebuit să merg la un restaurant, probabil cel mai elegant din oraș, Împreună cu personalitățile locale, cu cei de la Institut și, firește, profesorul Stan și colaboratorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ori, dar nu îndeajuns de sincer. Cred că ar trebui s-o facem acum. Majestatea Sa Sublimă, țarul, posedă deja o întindere imensă de teritoriu. Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce foloase așa de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm cu mâinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei și maimuțele își întrețeseau viețile cu ea. La felul în care vântul și ploaia topesc piatra, la felul în care moliciunea pantei unui deal se poate impregna în ochii cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri crenelate, s-au adus mobile hodorogite, rămășițe, fără îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ea ca orișicare, tot în nădejdea că ar da peste un fraier care să rămână lipit de ea, cel puțin pentru o vreme dacă nu pe viață, nu poți să știi de unde-ți pică. Orice zdreanță de sac își găsește peticul, măcar că nu era cine știe ce de capul ei cu fața aia lătăreață și țigănoasă și cu fundu’ ăla lăsat, ca un hopa-mitică și ca o pară mălăiață gata să se borșească, și cu copiii ăia trei după ea, răi ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bună decât un comentariu despre vreme. Jeff arăta tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui mai că mă atingea. Mi-am ridicat privirile către el. — Dacă Încerci să ghicești cu ce parfum m-am dat, să știi că e Fidji. Mi-am dat părul pe după umeri și mi-am Înclinat capul, oferindu-i un petic de piele dezgolită, dar fără să-mi iau ochii dintr-ai lui. Speram că va roși, dar n-a făcut-o. — De câteva zile tot umblu cu hainele tale la mine, Sam, spuse. Ca replică de Încheiere, nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
veni din Sloane Square, dar am refuzat să-i urmez. Am mai stat zece minute În mașină și, În final, un neastâmpăr cauzat de drog m-a determinat să cobor. Grădina din față fusese pavată aproape În Întregime, cu excepția unui petic mic de pământ În centru, din care creșteau doi copaci Înalți până la brâu și tunși astfel Încât să semene cu niște acadele. Unul era ceva mai mic decât celălalt. Prin comparație cu spectacolul foarte elaborat și snob oferit de grădinile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage, mai trage cu ochiul doar dinăuntrul caselor, dindărătul ferestrelor întunecate, învăluind somnul greu al oamenilor ca niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și simplu în brațele lui, ea se ridică greu și ia o foaie de hârtie de pe biroul meu, acesta este numărul lui de la serviciu, îl notează în grabă, te rog să încerci, apoi iese imediat din încăpere, lăsându-mi un petic alb de hârtie pe birou, mă uit lung la el, Mikha Bergman, stă scris acolo, și șapte cifre înghesuite lângă el. Nu îl voi suna, este complet nepotrivit, eu trebuie să o ajut pe ea să devină mai puternică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din jurul meu mă privesc provocator, holbând la mine ochi plini de ipocrizie, o fotografie cu femei frumoase însărcinate îmbrățișându-și burțile și privind împăcate pe fereastră, cum putusem suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl pun apoi repede pe biroul ei, înainte de a mă răzgândi. Într-unul dintre dulapuri găsesc o pungă de nailon și pun în ea toate lucrurile care îmi aparțineau, cât de puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil că nu se gândea la nimic special. Ia ascultă, Watanabe! Mă iubești? — Bineînțeles, am răspuns eu. — Pot să te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pești zburători, din Ăia mari care atunci cînd o luau contra curentului semănau cu Lindbergh În fotografia făcută cînd traversa Atlanticul. Peștii Ăștia zburători mari sînt cel mai bun semn din lume. CÎt vedeai cu ochii, apa era acoperită de petice de sargase de un galben pal - asta Înseamnă că fluxul a pătruns deja; și mai erau și niște păsĂri care se agitau deasupra unui banc de ton. Se vedeau cînd săreau din apă - erau doar din Ăia mici, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]