1,170 matches
-
54 Maria Ochescu, Sorin Oane, op. cit., p. 37. 55 Ibidem, p. 38. În acest caz, sunt menționați doar Petru Rareș și Ion vodă cel Viteaz, care au reluat fără succes luptele cu turcii. 56 Ibidem (de pildă, Girolamo Savonarola, Giovanni Pico Della Mirandola, Albrecht Dürer, Carol al VIII-lea regele Franței sau Tomas de Torquemada). 57 Ibidem. 58 Aici întâlnim, din nou, alături de interogații acuzatoare de genul "care sunt puterile vecine ce râvnesc pământul românesc?", cele două axiome: "apogeul dezvoltării Moldovei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cârciumi, chiuind și trosnind din bici, galopa în fruntea bătăușilor săi, iar lumea speriată fugea din fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele mărginașe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vreun adversar sau pe unul pe care avea pică, îl snopea în bătăi. Apoi erau femeile. Nenorocire pentru aceea pe care punea ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s-o aibă cu orice preț. Viola domiciliurile, spărgea ușile, intra pe ferestre, lua femeia de lângă bărbații terorizați, smulgea fetele din casa părinților
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și-a făcut moarte cu mîna, zice poporul. Vînturile care încep ziua sînt mai mari și țin mai mult decît acelea care încep noaptea. Să nu umbli iarna pe cîmp cînd bat vînturile, căci sînt vînturi rele de care, dacă pici la pat, Doamne ferește! Vîntul are ca soră pe vîntoaică*. (Gh.F.C.) Vîntul e copilul făcut de-o fată de-mpărat fără bărbat, așa, din vis. (Gh.F.C.) Vîntul e un om cu aripi, și aripa care i-a dat-o Dumnezeu e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un an și jumătate. Cred că nu am mai vorbit niciodată despre acest lucru, e ca și cum nu a avut loc. Sunt lucruri pe care nu vrei să ți le amintești. În cazul meu nu e din motivul că aș purta pică cuiva, că aș fi ostil față de o persoană. Pur și simplu, episodul mi-a dispărut din memorie, ca și cum nu ar fi existat. Poate că atunci când o să Împlinesc 70 de ani o să-mi amintesc cine știe ce. În mod cert, făcându-mi o
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Mircea Ivănescu, cu o notă editorială semnată de Alexandru George, în revista sibiană „Euphorion” (1998). Personajele sunt Artistul, Moartea, Modelul (o fată) și „aparițiile” din antract, adică Subconștientul Artistului, Inconștientul Artistului, Spiritul inductiv, Spiritul deductiv, Fata din portret, Dama de Pică (personaj din Pușkin), Al.Dumas-tatăl. „Aparițiile” și Artistul se prind într-un joc carnavalesc năucitor, livresc și existențial, un „sublunar congres de umbre”, în care artistul „nebun”, bufon și înțelept, trebuie să-și înțeleagă viața și arta. Dialogurile dovedesc erudiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
București, 1923; Într-o țară, departe, București, 1925; Oglinda fermecată, București, 1925; Din lumea lor, București, 1926; Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934; O ulcică la taica, București, [1935]; Congresul păpușilor, București, [1938]; Pici și pitcoace, București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București, 1914; Giuseppe Giacosa, O partidă de șah, București, [1917
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
opinie a cunoscutului istoric al creștinismului ascunde și o anumită reticență. Iar acesta nu este un fapt izolat. Exegeții lui Lactanțiu, în majoritate, ezită să se angajeze până la capăt pe calea elogiilor. Autorul Instituțiilor este apreciat „pentru stilul său ciceronian” (Pico della Mirandola îi acordase supranumele de „Cicero creștin”) pentru bogăția informațiilor și justețea argumentelor; aprecierile se opresc însă aici. Eticheta aplicată pentru eternitate acestui tratat pare a fi cea de „mediocru perfect”. Cu toate că este greu de dărâmat o prejudecată uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de zece ori una după alta pentru a-i desemna pe aceia din rândul cărora se cuvine a alege ceea ce am numi astăzi, în limbajul nostru, pe candidații cei mai apți pentru toate rolurile progresiste, căci tocmai acelor le poartă pică în mod deosebit Aristofan". 24 Ibid., 160. 25 Atribuirea de gen prin prenume ar putea fi a organului excitator al operațiunii. În fapt, singurul "genre" care contează este cel al textului. 26 Primesc de la Dr. A. Kulakov următoarea observație: Pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu ochii verzi, București, 1992; Pierre de Coulevain, Obsesia iubirii, București, 1991, Nobilimea americană, București, 1998, Triumful Evei, București, 2000; Archibald Joseph Cronin, Doamna cu garoafe, București, 1991; Hermann Sudermann, Puntea pisicii, București, 1993; Guy de Téramond, Banda așilor de pică, București, 1994; Frumoasa cu plete de aur. Basme clasice franceze, București, 1997; Germaine Acremant, Doamnele cu pălării verzi, București, 1998. T.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
Conciliul de la Florența), Georgios Trapezuntios (profesor de limbă și literatură greacă la Veneția, mai apoi profesor de retorică și filosofie la Universitatea din Roma) și de al multor altora. Activitatea lui Marsilio Ficino a fost însoțită de aceea a occidentalilor Pico della Mirandola, Johan Rechlin, Agrippa von Nettesheim, Theophrastus Paracelsus, Hieronymus Cardanus, Leon Evreul. Opera fiecăruia are merite incontestabile în istoria culturii europene, tezele lor instaurând un climat în care aveau să fie cultivate pe scară largă metafizica, logica, etica, teologia
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tipografii celebre, în speță italiene și germane: Nic. Jenson Gallicus din Veneția, A. Sorg din Augsburg, Anton Kobeyer din Nürnberg, Aldus Manutius din Veneția, conservând, între altele, operele nu mai puțin vestiților: Aurelius Augustinus, Marsilio Ficino, Josephus Flavius, Guilelmus Ockam, Pico della Mirandola, Toma d’Aquino, Laurentius Valla. Aproape că se poate spune că tot ceea ce era piesă rară în materie de execuție tipografică sau reprezenta o tipologie culturală a Europei l-a atras pe Batthyăny și denotă translația, cunoașterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Moses, Meyrink, Gustav, Meytens, Martin von, Michaelis, Christian Benedict, Micu, Samuil, Meruțiu, Radu V. (istoric și geograf), Migazzi, Cristofor, Miguez, Juan (înalt funcționar la curtea sultanului Selim al II-lea), Mihailović, S., Miklosich, Franz, Mikó, Imre, Millot, Cl, Mirabeau, Mirandola, Pico della, Misztotfalusi, Kis Miklós, Mitterpacher, Daniel, Moesiodax, I, Moise, Elia ben (zis Cretensis), Moldovan, I. M, Moldovanu, Al. Lascarov, Montesquieu, Mortier, Roland, Morus, Thomas, Moschonas, L, Mosheim, Johann Lorenz von, Mountjoy, William, Movilă, Petru, Munteanu, Romul, Murgu, Eftimie, Musicki, Lukjan
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fost tradusă în limba engleză de Mario Domandi sub titlul The individual and the Cosmos in Renaissance Philosophy, Oxford, 1963. Johan Huizinga, op. cit., p. 519. Andrei Oțetea, Renașterea și Reforma, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1968, p. 24. Pico della Mirandola a fost între primii umaniști europeni care au studiat vechile cărți ale iudaismului, în această direcție fiind ajutat de câțiva cărturari evrei care l-au învățat limba ebraică: Jochanan Alemanno, emigrat din Constantinopol, Flavius Mithridrates și Eliah del
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
capătul patului poate reduce refluxul și îmbunătăți calitatea somnului. Alte metode pot fi: administrarea de melatonină, folosirea 5-HTP, creare unui program comportamental care să faciliteze somnul, practicarea regulată a exercițiilor fizice etc. Pica. 30% dintre copii cu autism prezintă o pică de la moderat spre sever. Acest termen se referă la îngurgitarea unor lucruri necomestibile ca: vopsea, nisip, hârtie, gunoi etc. Astfel, acești copii pot fi predispuși la intoxicații cu metale grele, în special din vopsele sau uleiuri industriale. CAPITOLUL III STABILIREA
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
se desfășoară pe o lungime de circa 430km de la Marea Mediterană la Golful Biscaya, având o lățime cuprinsă între 60-140km. Reprezintă cel mai puternic și cel mai unitar sistem muntos al Peninsulei Iberice. Înălțimea maximă este atinsă în Masivul Maladetta vârful Pico de Aneto - 3404m. Rocile sedimentare (mezozoice și terțiare) se întâlnesc mai ales pe margini (Prepirinei). Pirineii sunt puțin fragmentați transversal, ceea ce-i face puțin accesibili. În relief se impun formele glaciare, iar glaciația actuală este prezentă prin cei cca.70
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
descrii un monument; cum să dezbați o problemă politică; cum să interpretezi o alegorie mitologică; cum să realizezi declamationes desăvârșite ș.a. Practic, discipolul trebuia să devină competent în toate domeniile culturii, adică să devină, așa cum va visa peste un mileniu Pico della Mirandola, un l’uomo unico, l’uomo universale 10. În orice caz, absolventul „școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al V-lea, nu prin dovezi de „mare orator”, ci mai ales prin dovezi de mare erudiție, de „mare cărturar”. Idealul „marelui cărturar” se confundă însă cu clasicul vir illustrissimus (adică cu ceea ce, peste o mie de ani, în Renaștere, Pico della Mirandola va numi l’uomo universale). Un asemenea om era considerat în acele vremuri, de exemplu, Casiodor. Dar era acesta tocmai un uomo universale? Erudiția sa este într-adevăr enormă. Dar scrierile și corespondența lui bogată dezvăluie ciudățenii. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
concluzie tranșantă este cvasiîmpărtășită de un expert al domeniului, J. Cousin, în Études sur Quintillien, vol. II: Vocabulaire grec de la terminologie rhétorique dans l’Institution oratoire, Paris, 1936. 10. Avem în vedere, desigur, vestitul discurs despre dignitate homini prin care Pico va întemeia umanismul renascentist. 11. S-au realizat cercetări fundamentale pe această temă. Este considerată clasică lucrarea lui F. Lot La Fin du monde antique et le début du Moyen Age, Albin Michel, Paris, 1937. Despre sfârșitul Antichității și contactul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gabriel Naudé a încercat să ia apărarea „invizibililor” într-o Apologie pour tous les grands personnages qui ont esté faussement soupçonnez de magie. „Apărarea” era construită pentru figuri mitice și istorice precum Orfeu, Pitagora, Socrate, Porfirius, Raymundus Lullus, Paracelsus și Pico della Mirandola, cărora le erau alăturați și „nevăzuții”. Dar efectul a fost invers decât cel scontat. Parizienii credeau în zvonul că „invizibilii” ar fi „vrăjitori” - și Naudé nu a făcut altceva decât să-l confirme. Astfel încât, când s-a întors
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de la cele vizibile până la cele mai ascunse. A treia carte, aflată în cumpătul „genezei”, este Pansophia. Ea este cheia „Facerii”. Pansophia sapientia universalis est - decretează Comenius. „Pansofia este înțelepciunea universală.” Se gândește, desigur, la acel l’uomo universale al lui Pico della Mirandola. Viziunea boemianului o depășește însă pe aceea a florentinului. El ignoră în chip voit celălalt calificativ, l’uomo unico. Cehul se gândește la „toți” oamenii, nu la elite. În plus, el vorbește de o pansophia christiana și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dumnezeu” a început să devină „Lumea Omului”. Adevărul revelat a început să cedeze locul adevărului cercetat - produs al minții omului. Tronul celest al lui Dumnezeu - centru al Lumii - a fost uzurpat de l’uomo unico, l’uomo universale, pe care Pico della Mirandola îl descria ca pe un Titan „făurit după chipul lui Dumnezeu” și capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială, rațiunea - înțeleasă ca virtute infailibilă pentru găsirea și stabilirea „tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universitățile Renașterii. Este ilustrativă în acest sens deosebirea radicală dintre Universitatea din Padova (eminamente „realistă”, cu membri precum matematicianul Gassendi sau astrofizicienii G. Bruno și G. Galilei) și Academia din Florența (eminamente „umanistă”, cu membri precum filosoful Marsilio Ficino, umanistul Pico della Mirandola și elenistul Pomponazzi). 234. R.M. Gagné, The Conditions of Learning, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1966. 235. C.M. Reigeluth este unul dintre cei mai fervenți discipoli ai lui R.M. Gagné. De-a lungul deceniului nouă al secolului trecut a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt legate de idealul erudiției, de cultul specialistului și de disprețuirea diletantismului. Ideea că idealul erudiției a devenit irealizabil în zilele noastre, din cauza multiplicării cunoștințelor, pare cea mai stupidă. Nici un mare erudit nu a stăpânit toate cunoștințele existente - nici măcar Aristotel, Pico della Mirandola sau Comenius însuși; ei au stăpânit multe cunoștințe și s-au străduit să asimileze cât mai multe. Nu prea văd ce necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să îi imite pe acești înaintași, care au devenit iluștri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că autorul o "împrumută" de la personajul care-și exprimă compătimirea pentru pierderea suferită de Ioanide. În ordinea evenimentelor, aceasta trădează măcar o dată ironia traseului: coincidența, fatalitatea, "conspirația detaliilor". Proiectat de Ioanide, fostul cavou al familiei Hagienuș devine la propriu mormîntul Picăi. Simetric, "biserica lui Ioanide" impune acceptarea paradigmei sacrificiale: "severă, este pentru mine un fel de Curte -de -Argeș în care am zidit umbra a doi copii. Sînt un Meșter Manole dublu". Aparent empatică, însemnînd a te pune în locul, a suferi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lor. Scopul este vehicularea grabnică a imaginii în sine, desprinsă parcă de autor din romanul Donnei Alba scena sărutului carnasier. În suita raporturilor de ironie cu personajul central se înscrie și natura eredității negative, ilustrate deopotrivă de Tudorel și de Pica. Pentru propriul său genitor, "băiatul era voluntar ca și Ioanide, în forma inferioară a obstinației (credea arhitectul)..." Tocmai de aceea, succesul persuasiunii devine improbabil: "chestiunea depășea cu mult limitele pedagogiei paterne." "Junele", cum îl ghilimetează naratorul, urmînd indirect vorbirea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]