777 matches
-
evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
televizor. Îmi aduc aminte că mama și tata ne duceau în fiecare duminică la plimbare până la digul Dun Laoghaire. Mă îngrozea. Îmi aduc aminte că plimbarea pe dig mi se părea cea mai lungă și mai plictisitoare din lume și piciorușele mele nu făceau niciodată față. Era mereu frig, și eu dădeam mereu nas în nas cu alți copii de la școală, pe care nu-i plăceam neapărat, dar eram nevoită să vorbesc cu ei pentru că părinții noștri se cunoșteau. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mare impact. Nici eu! exclamă ea. Chiar poți vedea asta? — Da. Desigur că pot. Dacă el e atât de bogat, ea nu o să se trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și cuvioase, da, ca și cum săptămânile s-ar petrece într-o secundă sub piciorușele lor fine, lipicioase, rapide... Atunci e momentul potrivit pentru citit Baudelaire. Desigur, în Pléiade! Mănânci cu poftă zațul cu grunji mari, folosind un creion chimic drept linguriță, nemaiținând seama de arsurile ce-ți rășpăluiesc stomacul cu un glaspapir apăsat peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit cunoscut În spatele meu - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alături de pubelele goale. epuizat cum era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini, pe umeri. Zeci, sute de mici bestii scîrboase, din piciorușele cărora se scurgeau niște stropi minusculi, un fel de gelatină neagră. De unde veneau bestiile ? De pe aco perișurile orașului, unde stătuseră la pîndă ? sau din zonele periferice, sau de mai departe... Conflictul interminabil dintre Pakistan și India în jurul Cașmirului, dezechilibrul demografic
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nicăieri, dar acum nici măcar nu se mai mișcă. Băiatul se-ntoarce ba ntr-o parte, ba-ntr-alta. Același rezultat. Ce-ar fi să facă, împreună cu ea, câțiva pași?! Ce-ar fi? Unu, doi, trei... gata!, a zburat. Fuga într-acolo! Piciorușele copilului s-au pornit să alerge, iar ochii lui Paul urmăresc cu atenție drumul prin aer al gărgăriței. Acum - după ea, s-o prindem și, iarăși, să-i cântăm. Oare, unde o fi căzut? Sau mai zboară și acum? Da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H. Bonciu Fr. Werfel Niemals im
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cordonul de polițiști care se apropia și-napoi. Neobservat, Jamie McCreath se ridică-n picioare și o luă la fugă. — NU! Martin se răsuci și-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă prin zăpadă, cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dragostea pentru bunica ei, izgonită, poate, de răceala acelei încăperi prea înalte pentru ea, Mura a fugit. A fugit și de femeia aceea care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o țineau piciorușele ei mici. Voia la bunica! Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
lumina palidă a lunii își face simțită prezența în camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își liniștesc anevoios toate frământările. Somnul spală și curăță ochii de tot ce nu place privirilor de peste zi, într-o ușoară legănare a uitării și a iertării. Din acest
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu cearcăne secrete, datorate practicilor singulare, îmbufnată în gulerul ei dantelat, însă gheboasă, cu un picioruș întors ademenitor de o sechelă poliomielitică sau cu un șold dizlocat congenital sub horbota imperială... Regine cu buză de iepure... molestându-și sânii în rugăciuni satanice... dureros de frumoase... Convulsionarele, trântite cu poalele sutanelor în cap pe pardoseala marilor catedrale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii. Am deschis și eu gura ca să strig de bucurie, dar văzând-o atârnând de piciorușele ei lunecoase și acoperite cu mucus, crudă și plină de sânge ca o bucată de carne, strigătul mi s-a oprit în gât. Mi-o imaginam alunecând pe podea, împrăștiindu-se pe linoleumul cu model. Îmi închipuiam că doctorul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine. O făceam pentru copii. Când am intrat pe ușa sufrageriei, fetele mele își întoarseră privirea de la televizor, văzură că aveam o cutie în mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul ei ridicat spre mine. Era adormit, dar totuși curios. Era îndeajuns de mare ca să știe. Copii mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de a răsuci volanul. Vedeam mașina înclinându-se spre circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând de pe pod. Balustradele de oțel se rupeau, vântul bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]