10,156 matches
-
și tresari de emoție, prin simplitate, pentru momentul de a fi. Lângă tine, e ca atunci când auzi voci, și știi că sunt oameni, printre care trăim, pentru eternitate. Lângă tine, e ca atunci când visezi, și trăiești în realitate, printre cuvinte, pictate de iubire. Referință Bibliografică: Lângă tine / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Ioan Groza : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LÂNGĂ TINE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378290_a_379619]
-
să creadă. De-ai vrea să mă cunoști, ascultă vântul care bate dimineața și descifrează fiecare șoaptă, fiecare murmur, iar indiferent de emoții, învață-ți mintea să asculte. De-ai vrea să mă cunoști, privește cerul care învelește universul și pictează fiecare atingere, fiecare mângâiere, iar indiferent de anotimp, învață-ți ochii să mă vadă. ....și zâmbește, pentru că ești o frumoasă când faci asta. Referință Bibliografică: DE-AI VREA SĂ MĂ CUNOȘTI / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE-AI VREA SĂ MĂ CUNOŞTI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378286_a_379615]
-
pe- aproape și cireșele-s în frunze, bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan, melcii urca pe matasea florilor mustind de apă și pe putredele scânduri spijinite de un prun; Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucerna, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul ... Citește mai mult Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai multși mai mult, din altă vreme,si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub praguri șisub somn de toamnă lungă.Și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ai zis, vara-i pe- aproapeși cireșele-s în frunze,bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan,melcii urca pe matasea florilor mustind de apași pe putredele scândurispijinite de un prun;Ochii tăi tot țes izvoaredin potoape de lucerna,greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâneadunându-te din crudul... XVI. APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015. Zilele mele, repezi că vară prin zăbrelele mâinilor. Sunt numai un scâncet la ușă uitării. Aproape
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
unde se întâlnea occidentul cu orientul într-o simbioză curioasă, dată de tagma negustorilor. Pe mine mă crescuse un bei, cu mama avea vreo patru cadâne... m-a instruit, m-a dus la școli înalte, am făcut și artele frumoase, pictam, scriam poezii...La un moment dat pe mama a izgonit-o din serai și amândouă am devenit muritoare de foame...Am început să vând picturi în bazar, picturi diferite, cu peisaje și ceruri senine, cu vapoare legănate de ape, cu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
parcul MacLean, grădina zoologică, am văzut că există un club de golf și m-am bucurat de frumusețea locurilor. Remarcabilă este pictura murală a unui lup de pe un bloc de 10 etaje numit Hyghland Tower, cea mai mare din Canada, pictată de Charles Johnston. Poza alăturată va vorbi de la sine. Lupul este adulat în localitate. Nu am văzut toate statuile de lupi urlând la lună din Thompson, dar mi s-a spus că există 33 de astfel de creații, care mai
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
respectiv piatra necesară pentru realizarea unei insule, pe care să ridice biserica. Aduc și scufundă în zonă, peste 100 de ambarcațiuni vechi, toate pline cu rocă, și insulița este gata. Iar în 1630 ridică și biserica. Pereții și tavanul sunt pictați de marele pictor baroc, Tripo Kokolja, iar altarul de marmură, făcut în 1796, este opera genovezului Antonio Capellano. Icoana Fecioarei, din sec.al XV-lea ce se află pe altar, este realizată de către Lovro Dobricevici. Insula și biserica ei sunt
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SUFLET (DE)COLORAT Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului m-a pedepsit îngerul cu portret în creion mâna ta picta stângaci fire de păpădie ți-am spus că iarba nu se poate ierbi frunzele nu (mai) pot înfrunzi copacii sting culori în apus nu bate vântul nu plouă nu (mai) ninge fără umbra iubirii ca o stea ce se stinge
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
de noroc curcubeul din perna ta răsucește axul lumii ca la un joc de-a dura de-a v-ați de-a poezia mirosul de silabe frânte îmi adoarme insomnia ce lume! între noi și al lunii aprig vârcolac soarele pictează portrete lucrate în ulei sau în lac caii își ling coama pe dunga unei nopți / meteoriți ai unui cer saltimbanc/ îți simt duioșiile cu ochi de pictor aripa cuvintelor șchiopătează în singurătate îngerul îmi dăruiește pensula lui Adam hai la
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
nu cercetăm prea mult sau prea intens proveniență inventarului artistic. Un mod elegant de spălare a banilor prin intermediul artei, un fel de Ars grația artis unde ARTIS reprezintă o apoteoza a mitei, favorurilor și nepotismului. Mă întreb când Renoir a pictat față din tabloul ce acum se află în colecția d-lui Vâlcov, s-a gândit oare cu un dram de regret la tristă soarta ce o așteaptă? Mintea noastră cu greu poate concepe genul acesta de oameni. DNA-ul ne
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
consider un act inconștient și criminal să periclitezi pânză unui artist ascunzând-o sub un pat sau într-o debara...dacă aceste opere se distrug pentru că sunt tratate asemeni unui colet oarecare, cine repara greșeală? Cum putem înlocui un tablou pictat de Picasso, Tonitza sau Renoir? Nu consider gestul acesta las de a ascunde tablourile într-un mod atât de inconștient cu nimic diferit decât cel al mâinii criminale care a aruncat cu vopsea în Mona Lisa...adevărată apreciere a artei
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
casa, banii, Am scris o carte, am sădit un pom. Obișnuitul ins de societate, Plăcut în toate, vizitat de toți, Am risipit clipe nenumărate Sub monotone, temporale roți. Nu am talent în fizici nucleare, Nu știu să navighez sau a picta, Dar pot cuvântul să-l îmbrac în fapte Sau fapte, în cuvânt a îmbrăca. S-or duce toate, chiar și eu m-oi duce, Serialul " Viață " veșnic va urma, În amintirea mea vor face-o cruce, Din versuri, din idei
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377142_a_378471]
-
veseli că n-am fost înfrânt. E zdrențuit al meu veșmânt, dar sufletul e plin de darul dat când mi-au spus să fiu icarul ce-arìpi să-și facă din cuvânt. Chiar dacă par o frunză-n vânt, cu sânge îmi pictez altarul în timp ce-mi simt fierbinte jarul ce-a fost incendiu în avânt. Șoapte În brațe inima mi-o strâng și îi șoptesc tandre cuvinte: Nu te speria când vezi că plâng și bate toba înainte. Nu băga-n
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
mai mari și fără de lentile, completează dotarea. Scaunul înalt de birou aduce cu cel ejectabil al unei aeronave și nu este anturat de vreun alt obiect cu destinația șederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalți pereți, iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului. Desface c-un declic
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SENINUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut în zori seninul când pe geana dimineții, două boabe mici de rouă primeneau curbura vieții. Un artist picta albastru pe coloana infinită am crezut că sunt în rai și ferită de ispită. Am văzut cu ochiul minții două flăcări într-un mac de fior și bucurie, sincer n-am știut ce fac... Am văzut într-un ulcior, inima
SENINUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377274_a_378603]
-
că este trufașă. Mi-au plăcut oamenii îndrăzneți, trufași, până la o adică. Unora le cade masca. Adică fac pe ei. Ea scrie, nu știu ce scrie, de ce scrie, cum nu înțeleg de ce scriu eu sau alte milioane de oameni -poezie, proză. Unii pictează, alții fac muzică. Natura are destul de multă artă, ce ne chinuim să o oglindim în cioburile sufletelor noastre? Persoana crede în lumină, lumina e albă, abstractă, aerul e mai puțin abstract. Bun, creierul emite lumină , dar într-un spectru invizibil
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inimă-mi răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
ani, un inexorabil tunel al timpului (unul dintre podurile cu balustrade din copaci seculari împietriți, din Parcul Romanescu), până la chipul înmărmurit în lumină al Mântuitorului Iisus Hristos sau până la silueta de fluieraș de soc (...,,mult zice cu foc”) a Ciobănașului pictat de Nicolae Grigorescu, extrem de popular în epocă și mai apoi. Semnat, după câte precizam, de o felină cu ochi derutanți, mereu în blocstarturi: Ec. Daniela Tiger, ,,Cuvântul editorului” este pe măsura volumului prezentat. Spicuim sintagme relevante pentru nivelul de cultură
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
sfielnică precum dalbul ghiocel biruind mantaua de hermină a zăpezii -, Cristina Mariana Bălășoiu ne invită să zâmbim copilărește în finalul iconiței lirice titrată ,,Ciobănaș la oi am fost”, care ne duce cu gândul la spiritul versurilor lui Ioan Stan Pătraș, pictate pe crucile în culori vii din insolitul, unic în lume, Cimitir Vesel din Săpânța, Maramureș. Pastelul ,,Ciobanul, oile și cățelușul” se încheie cu o comparație interesantă: ,, Seara, liniștită, peste noi se lasă,/ Ca un ginere ce își așteaptă a lui
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
lojile Belle-etage, iar la ultimul nivel se afla Galeria). Cu o capacitate de 2000-2500 de locuri (la ora dezastrului erau doar 1800 de spectatori), strălucind de eleganță, imobilul destinat familiilor vieneze bogate, era ornat cu multe elemente decorative (frescele erau pictate de artiști germani renumiți). Din păcate, multe dintre ele s-au dovedit însă extrem de periculoase: în special mobilierul din lemn, pereți ornați cu papier maché, etc. Teatrul Ring Printre artistele care au dat strălucire acestui teatru s-a numărat și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
Legat sunt de catarg ca de-un străin. În sonetul ŤHomo magicusť, fac un salt în preistorie, spre homo sapiens sapiens - strămoșul nostru direct de după omul din Neanderthal - asumându-mi identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput în vrăji pictate pe pereții grotei pentru ca vânătorii să-și doboare prada: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pământ, prin ruga mea flămândă, eu goana le-o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
de artă, care se înscriu pe această linie și dictează piața artei, a artelor plastice în particular. Deci nu este de mirare că în facultățile de Ťarte frumoaseť nu mai este pus accentul pe știința de a desena, de a picta, de a sculpta etc., deoarece trecutul nu ne mai interesează. Amatorismul este în floare. Ideea generală este că cel ce câștigă bani din artă este un profesionist, iar cel ce nu câștigă este un amator. Unii artiști contemporani au convingerea
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
mănușile în vestiar și m-am întors repede, am sunat. Nina mi-a deschis mirată... Iubirea este un lucru mare, i-am spus, dar oricum trebuie să umbli cu mănuși, luându-mi de pe cuier mănușile, - iarăși râsete... Baudelaire despre femeile pictate de Delacroix, - idealul feminin din 1895. " S-ar zice că ele poartă în ochii lor un secret dureros, imposibil de cufundat în profunzimile disimulării... Paloarea lor este ca o revelație a bătăliilor interioare... Aceste femei cu inima sau spiritul suferinde
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]