2,469 matches
-
poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza și brațul stâng peste piept. Un tub de drenaj ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și nici să spun adio personajelor sale. Odată, l-am auzit pe un client obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
modului lor de a proceda și să râdă de îngâmfarea prostească a unor domni care se cred cineva numai pentru că o întâmplare le-a dat ocazia să trăiască în capitală. Cuvintele Acei domni, pronunțate cu o mișcare a buzelor care picura dispreț în fiecare silabă, ca să nu spunem în fiecare literă, nu se adresau celor care, rămânând în casă până la ora patru, se repeziseră brusc să voteze ca și cum ar fi primit un ordin căruia nu-i putuseră rezista, ci ținteau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură și geme sub pantofi. Pe o șosea secundară de la periferie, la vreo cinci sute de metri de acolo, așteaptă automobilul care-i va duce, în tăcerea nopții, la destinația lor din capitală, o firmă falsă de asigurări&reasigurări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost aici doar în luna de miere. De atunci n-am mai venit. — Dar cum Dumnezeu de v-ați găsit hotelul ăsta? — Mi-a fost recomandat. Căutam unul cât mai ieftin. Ni s-a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i se tăie respirația și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun. Primul meu gând a fost că ea își pierduse răbdarea față de slăbiciunea lui pentru Strickland și că, scoasă din fire de comportarea cinică a acestuia, insistase să-l dea afară. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e Domnul Nopții!, se închină, ca totdeauna, la Muntele lui. Lumea miroase altfel și e sigur că se apropie Cristeștii... Se vede casa, dreptunghiul cu stâlpi de lemn, incrustați, așezată în lumina de soare și de lună, canalul din curte picură, sfânta apă în soarele sfârșitului de septembrie, soarele care se amestecă printre stele pe casa lui, pe copacii galbeni și verzi, memoria grea ca pământul nu-și găsește adăpost, ca totdeauna când se gândește la fată, se desenează imaginea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Uite-așa se face. Tragi totul pe nas dintr-o răsuflare. Era primul drog pentru mine, căci nici măcar nu fumasem marijuana vreodată. Când am prizat cu ambele nări cele două dâre de cocaină, am avut impresia că cineva mi-a picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
însemne cam aproape orice, până la, inclusiv, un adevărat Torquemada. — Așa este, domnule, i-am zis și i-am arătat prima pagină din Der Stürmer: Asta ilustrează exact felul în care cinci fete au fost omorâte. Cu excepția evreului care așteaptă să picure sângele în farfurie, desigur. — Desigur, zise Martin. Dar nu ați eliminat evreii ca posibilitate. Nu, dar... — Dar tocmai această teatralitate a aceluiași mod de omorâre vă face să vă îndoiți că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Fântână-n deșert - cumpăna leagănă-n vânt ciutura spartă Locul II - Oana Bold Lacrimi de copil- picăturile de ploaie șterg șotronul Locul III - Ioan Marinescu-Puiu Iubire târzie - în toamna sufletului ultima floare Locul III - Valeria Tamaș Ascult în tăcere cum picură albastrul - în lanul de in Mențiune - Corneliu Beldiman cabluri furate - în vârful stâlpului doar cuibul cu berze Etapa 78 - 18 V 2009 Locul I - Dan Norea singur pe bancă de ce sunt două umbre? toamnă târzie Locul II - Petru Ioan Gârda
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinața de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GERMINAŢA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361559_a_362888]
-
scurge din raza tulpinei de crin. Mi-e setea ascunsă în găleata cu stele, Iat tu, iubito, porți pe deget noi inele. Trupul tău mai miroase a sfioase petale De parcă duci în brațe o feerică vale. Din grinda casei noastre picură tăcere, Iar între noi tot curge un râu de durere. 28.06.13 Referință Bibliografică: Tangoul înstrăinării / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Platon : Toate Drepturile
TANGOUL ÎNSTRĂINĂRII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363951_a_365280]
-
și au folosit echipamentul și expertiza de salvare a vieților pentru a trata simptomele. Echipa de pompieri a așezat pasărea într-o mască pediatrică de oxigen. I-au pus apoi gheață sub aripi după care, cu o seringă, i-au picurat apa sub pene. De asemenea, a folosit un ventilator pentru a accelera procesul de „răcorire" a papagalului, care după aproximativ 10 minute s-a „trezit". Căpitanul de pompieri, Mike Morris, împreună cu echipa sa, s-a întors a doua zi să
SURPRISE, ARIZONA: PASĂRE EXOTICĂ SALVATĂ DE O ECHIPĂ DE PARAMEDICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363953_a_365282]
-
au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DE TOAMNĂ.... Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
ta învolburată apă născută din rouă un curcubeu ce-mparte ceru-n două dacă albastru cer n-ai fi m-aș așterne ocean cu stele peste întinderi fără nume din ochii tăi mirați de lume dacă apa vieții n-ar picura din sufletu-ți plin de soare m-aș preschimba în dor nebun bolnav pelerin pe-o stea călătoare dacă aș muri și-aș învia de o mie de ori m-aș preschimba în zâmbet să-ți stau mereu aproape lângă
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
bătut vântul de noapte din partea de nord a planetei aglomerând cerul cu nori străvezii . Rafalele lui dezechilibrau orientarea în spațiu. Levănțica ce stătuse verde atâtea ani la ferestră s-a uscat . Insistențele lacrimi ce își imaginau că îi hrănesc rădăcinile, picurau în zadar. Era primul semn ce întrevedea schimbarea anotimpurilor și că va începe întrepătrunderea lor într-atât de adânc încât nu vom mai ști , cât de curând ,să prezicem cursul vremurilor ce vor veni.. Soarele ieșea totuși timid pe la colțurile
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]