762 matches
-
care a fost Marilyn Monroe; ...acum, în aceste săptămâni în care se împlinesc patru decenii de la intrarea în eternitate a acestei personalități de legendă a scenei americane a show-biz-ului. Marilyn fascinează și astăzi prin imaginea statuară a vedetei suită pe piedestalul supremei consacrări publice; ...fascinează dată fiind relația atât de contorsionată între strălucirea existenței �de vitrină" și aspectele fluctuante ale unui comportament nesigur, oscilant, personalitate fragilă și naivă, tânjind după iubire... În epocă Marilyn a constituit o irezistibilă fascinație la nivelul
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
Că, prin urmare, idolatrizarea unui poet poate funcționa drept mecanism de autoîncurajare și reconfirmare la scară colectivă, drept modalitate de a revigora respectul și încrederea în sine, iarăși sînt chestiuni evidente. Dar nu este Eminescu singurul scriitor român urcat pe piedestaluri reale și imaginare, chiar dacă numele lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
excesele, accidentele, ticurile sau infirmitățile lui, ci trăsăturile exemplare care îi alcătuiesc profilul, de unde și senzația că toate portretele seamănă între ele, într-atît de emblematice sunt prin excelența lor. Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu vede oameni, ci busturi. E o voință de piedestal în tot ce scrie și o poftă de zugrăvire superlativă a personalităților pe care le-a cunoscut. De aceea, proza are netezimi tandre de clișeu elogios, care, după un sfert din carte, devine previzibil. Mai mult, de la un moment dat
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
forțat să se supună unui canon venit de sus. Nimic nu simbolzia mai trist situația de dependență decât postura în care era manevrat când i se ordona să omagieze câte un versificator minor (A. Toma, de exemplu), ridicat pe același piedestal cu Eminescu. Romanul Bietul Ioanide fusese retras din circulație imediat după lansarea în librării ( 1953), autorul fusese învinuit de grave devieri în reprezentarea istoriei, riscându-și condamnarea judiciară pentru un act de trădare de neam. Redus la tăcere, exilat intern
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
a învățat Victor Ciutacu în acest interval de timp, chiar dacă e vorba de câteva luni? C.V.: Ciutacu s-a schimbat mult. În primul rând, a revenit la ritmul emisiunilor cotidiene. În al doilea rând, s-a dat jos benevol de pe piedestalul vedetei. În al treilea rând, a redescoperit valențele dialogului, ale consultării. Cu învățatul e mai greu. Ce credeți că a adus Victor Ciutacu nou la România Tv? C.V.: Cu toată puțina modestie de care-s în stare, mie mi se
Exclusiv - Ciutacu: "Trecerea de la Antena 3 la România Tv a fost un șoc, chiar și pentru mine. Profesional, 2013 a fost un an mediocru". Ce promite pentru viitor - Interviu DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/57677_a_59002]
-
le proclama, au resort exclusiv umoral. Sigur, nu-mi fac speranțe că un scriitor, oricât de valoros și de civilizat, va judeca vreodată la rece toate conflictele sale personale. Dar la unul a cărui operă stă în întregime pe un piedestal etic, asemenea mici ciupeli de breaslă sună de o mie de ori mai nepotrivit decât la oricare altul. Într-un articol intitulat De ce îi scria Brumaru lui Raicu (referitor la frumoasele relecturi cu adresă din Cerșetorul de cafea), Ileana Mălăncioiu
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
curând Hitler se instalase la cârma Reichului și dezlănțuise și în cultură represiunea. Rădăcinile lui T.M. erau înfipte în tradiția binelui și frumosului, el respingea organic cultul rasei, retorica superiorității ariene. În pofida imensei reputații, nu fusese menajat, ci smuls de pe piedestal, tratat drept o sperietoare, un trădător al națiunii, un agent al decadenței și cosmopolitismului. În pas de galop i s-au retras privilegiile, a fost anulat titlul de Doctor Honoris Causa în filosofie, a fost preparat actul de Ausbürgerung (abrogarea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
o terapie... — Sergiu era un om vesel, cu un haz nebun, știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era tot deauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul de năzbâtii, știa să râdă, să se joace, să trăiască din plin. Pentru mine cartea a fost un medicament. Eram în fiecare zi cu el. Râdeam singură de ceea ce scriam. N-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cum nici nu-ți închipui. Nopți întregi de frământări și de lacrimi. Pentru ce? Nu eram vinovată cu nimic. Poate doar de faptul că îl iubeam enorm și făcusem din el un idol al sentimentelor mele. Nu puteam accepta că piedestalul pe care îl așezasem se prăbușea încet, știrbit de mizerii pe care eu nu i le-aș fi atribuit niciodată. Am suportat o grămadă de acuze nefondate, încercam să mă apăr pentru ceea ce nu făcusem. Până într-o bună zi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apropii și de acest perete și mi se pare uluitor că sînt amîndouă aici. Culorile bogate, pastelate din robele apostolilor se regăsesc în acelea ale personajelor care îl privesc pe Isus răstignit. Lîngă Fecioara Maria, care își înlănțuie mîinile de piedestalul crucii, Tomas d’Aquino, martor înmărmurit... Ninge. Cu fulgi mari care anulează marginea dintre realitate și poveste. Păcatul din noi nu poate fi acoperit, însă. Străbat Piața Domului și merg spre Scala. În față, deși este 15.30, iar spectacolul
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
minimalizeze și chiar să-i ignore ridurile și grimasele hâde ale senilizării spirituale. Mult mai echilibratul Lanzmann nu l-a urmat până la capăt pe maestru nici măcar în rătăciri către care-l atrăsese el însuși, așa cum a fost urcarea pe un piedestal a revoluționarului negru Franz Fanon din Martinica, nu i-a idealizat pe teroriștii germani, n-a ajuns maoist, dar derivele de neiertat ale lui Sartre sunt tratate cu un duh al blândeții absent din toate celelalte caracterizări sau evaluări. Legătura
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
întrebe de ce am venit. I-am spus că fac asta din când în când. Simt că aparțin unei națiuni, cu multe valori și, în plus, plimbarea printre cruci mă ține cu picioarele pe pământ.” Poetul refuză „să vorbească de pe un piedestal”, să adopte postura unui moralist acru și inclement. Se adresează cu o cuceritoare franchețe generației sale, încercând, în primul rând, să se cunoască mai bine pe sine însuși. Înainte de a-i judeca pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
socculus, s-a transmis limbii italiene în forma zoccolo „sabot, încălțăminte de lemn“, de unde l-a luat franceza ca socle, care, la origine, avea sensul de „încălțăminte de lemn“, iar printr-o metaforă s-a folosit apoi cu sensul de „piedestal, bază pe care se așază o coloană sau care servește de suport pentru o statuie“. În română, soclu a fost împrumutat, cu acest din urmă sens, din franceză; prima atestare, la 1846. Stres, cuvânt frecvent astăzi, este un anglicism recent
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vîrf, împleticindu-se între două monumente și căzînd pe un petic de pămînt plat. Culmea era un loc circular, cu un cerc de obeliscuri pe margine și cîteva grupulețe în mijloc. Erau vechi și înalte, cu dedicații săpate pe piedestale. Era nedumerit din cauza luminii. Lumina semăna cu văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văpaia unui foc întețit, dar nu lumina decît pe o rază de un metru și jumătate de la pămînt și nu arunca nici un fel de umbră; Lanark înconjură monumentele din centru fără să descopere sursa. Strălucirea era mai intensă pe un piedestal din apropierea locului prin care pătrunsese în cerc, așa că îl examină încercînd să-i dea de capăt. Era un bloc din marmură ridicat de muncitorii și conducerea turnătoriei Turk’s Road în cinstea unui doctor care îi tratase cu pricepere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se întrebe de ce nu stătea nimeni jos. Probabil că și taică-său se gîndea la același lucru, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se întrebe de ce nu stătea nimeni jos. Probabil că și taică-său se gîndea la același lucru, căci se așeză, și toți îi urmară exemplul. Pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pustnic dedicat cititului și intenționa să-și făurească o figură nouă, încrezătoare, sardonică, misterioasă, așa că se sprijini de perete încruntat, prefăcîndu-se că nu vede pe nimeni, deși se uita pe furiș la una din fete. Stătea picior peste picior pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături, și alteori dîndu-și capul pe spate pentru a exhala fumul prin nări. Era îmbrăcată într-o haină din piele întoarsă și o fustă strîmtă, iar o buclă blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că June o să vină, se duse spre casă simțindu-se îngrozitor de insultat. A doua zi, McAlpin intră repede în clasă, cu o carte nouă în mînă. își agăță umbrela bine înfășurată de un calorifer, puse haina și servieta pe un piedestal și se îndreptă vioi spre Thaw. — Ia ascultă! și citi primul paragraf din Oblomov. Thaw îl ascultă jenat și apoi zise: „Foarte bun“, după care se duse într-un colț să-și ascută creionul. în dimineața aceea, el și McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe lîngă el pe scări pînă seara trecută. I se păru într-asemenea măsură o poveste presărată cu insulte, că își mușcă degetele cu furie, și la colțul ochilor îi apărură lacrimi calde. Se calmă doar cînd se mută pe piedestalul din amfiteatru și vorbi cu o voce liniștită și clară. „...o școală de artă fără ore sau examene, unde desenul după natură, anatomia morbidă, uneltele, materialele și informațiile sînt la îndemîna oricui le dorește. Sînt gata să înaintez aceste planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel ca Munro conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe bancă. —...nu ne onorează, onorează doar creatura... — Secretarul lui suferă de algolagnie. —......dar el va menține diferențele... Dacă n-o face, deschide porțile libertății pentru toți. Munro se apropie de Lanark și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se sprijinea pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atacați puternic și din afară și dinăuntru. — Am fost ales, deci, pentru că nimeni nu are încredere în nimeni, zise Lanark. O înflăcărare amețitoare îl cuprinse, dar se încruntă s-o ascundă. Se și văzu pe un postament sau pe un piedestal, poate, înfiorînd o întreagă adunare doar prin cîteva cuvinte simple, pline de forță, despre adevăr, justiție, și frăție. Cum voi ajunge la Provan? întrebă el brusc. — Pe calea aerului. — Dar voi trece vreo zonă, una incalendaristică, vreau să zic... — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și mintea lor simțind în toți neuronii acea agonie fără sfârșit. Statuile de bronz încremeniseră în gesturi de apărare și respingere, cu degetele rășchirate, cu coastele la vedere, cu pântecul supt, într-o încercare disperată de a se rupe de pe piedestalul lor și a o lua la fugă prin cimitirul nesfârșit. Abia după ce preotul a stropit totul cu agheazmă, ciudata clădire și-a pierdut puterea de fascinare. Frecîndu-se la ochi, oamenii au văzut că, de fapt, cei doi efebi de bronz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]