757 matches
-
lungi, 1,5 kg ceapă, 2 kg roșii, 2 kg ardei și gogoșari, 500 ml de ulei, 2 căpățâni de usturoi, o legătură de cimbru și o legătură de frunze de țelină. Se pun pe fundul cratiței roșiile tocate fără pieliță, ardeii, ceapa și usturoiul. Vinetele, curățate de coajă, tăiate cubulețe și opărite în apă cu sare, se scurg și se pun și ele peste roșii și ardei. Deasupra se adaugă uleiul, sare, piper, pătrunjel și cimbru. Se acoperă cu un
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
în borcane pe care le legăm cu celofan și le fierbem la Bain-Marie timp de 30 de minute. După ce s-au răcit, le dăm la cămară. 8. CONSERVE ȘI MURĂTURI ARDEI GRAȘI LA BORCAN Se coc ardeii, se curăță de pielițe și cotoare, se așează în borcane de 800 g, aproximativ trei sferturi de borcan, apoi se face baițul din oțet, apă, sare, foi de dafin, iar după ce s-au răcit, se toarnă peste ardei. Deasupra se pune un centimetru de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
2 fire de hrean ras pe răzătoarea mică, 250 ml de ulei, iar la final, se pun în borcane de 400 grame. Se capsează și se dau la rece. GOGOȘARI COPȚI CU USTUROI Treizeci de gogoșari copți și curățați de pieliță și cotor, 500 ml de ulei, 500 ml de suc de roșii, sare, piper, delicat, după gust, 2-3 foi de dafin, câteva boabe de enibahar, două căciulii de usturoi curățat și zdrobit bine. Din ulei, suc de roșii și mirodenii
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
după care urma să fie trase concluziile și luat măsurile ce se impuneau. Părerea noastră, concluzia la acea data, asupra celor întâmplate, a fost că victimAșar aparține unui fost deținut. S-au luat amprentele digitale, și chiar s-au recoltat pielițele de la cele 10 burice ale degetelor, care erau alterate parțial și care urmau să fie trimise le expertiză pentru a se stabili cărei persoane îi aparține și să identificăm cadavrul. În timp ce ne deplasam de la locul faptei spre Medicina Legală pentru
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei pentru o funcție foarte importantă: președinția, dacă Fortuna se arată favorabilă. Apoi urmează să se infiltreze în armată. Ca soldați vor fi atât de preocupați să fraternizeze unul cu altul, croindu-și uniformele astfel încât se muleze pe ei ca pielița pe cârnați, inventând noi și variate costume de luptă, dând recepții etc., încât până la urmă nu vor mai avea niciodată timp să se bată. Cel pe care în cele din urmă îl vom numi Șeful Statului-Major, nu va avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu un briceag și fredona o arie de operă. La 8.09 un tip scund, într-un jerseu și pantaloni de tenis, ieși prin ușa de la intrarea în Conquistador Apartments. Portarul le făcu semn cu mâna. Stompanato își sfârtecă o pieliță și zâmbi. Mal îi înălță și mai tare nivelul de urâțenie. Așteptară. La 9.30 portarul își scoase cascheta, intră într-o mașină și demară. La 9.33 Chaz Minear intră în clădire, cu ziarul sub braț. Stompanato lăsa briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oțet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri, și să nu mănînce struguri proaspeți, nici uscați. 4. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viță, de la sîmburi pînă la pielița strugurelui. 5. În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; pînă la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfînt; să-și lase părul să crească în voie. 6. În tot timpul cît s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă, dovada incontestabilă a identității mele. Stăteam și mă uitam la bărbatul în uniformă care mă confundase cu un neevreu, amintindu-mi de alți bărbați în uniformă care fuseseră la fel de ineficienți. Nu, nu amintindu-mi, pentru că povestea nu îmi aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de orice ocupație: hai-hui și rentier, deoarece nu se lăsa niciodată fără 5 lei în buzunarul pantalonilor, ca fond inalienabil Pnten Hstfe! cheltui tot prisosu! Viața asta his?ie- nică 141 îi punea în obraz acea culoare roză pe sub pârleala pieliței, totuși neînăsprite. Toate întîlnirile de afaceri sau de amor, Lică și le avea în plin aer, ca și cele de familie. Sia apucase doar de copilă a cunoaște cu el toate barierele. Se simțeau amândoi la îndemînă, așa rezemați într-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru aceste momente neprofitabile de claritate. Văzând cum creatura umană unică cerea mai mult când suma faptelor umane nu putea să dea mai mult. Lui Sammler nu-i plăceau asemenea momente, dar ele soseau oricum. Femeia dădu la o parte pielița. Nu putea fi ispitită să iasă din galeriile ei subterane. Intimitatea era refuzată. — Unchiule Artur, poți să-mi spui ceva despre fratele bunicii din țară? — Cine? — Hessid Îi era numele. — Hessid? Hessid? Da, era un Hessid În familie. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
are nevoie. Strângând din dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
prăjite și lapte cu cacao. Mâinile ei întindeau perfect fața de masă, așezau tacâmurile și farfuriile, apoi turnau laptele peste cacao. În timp ce înghițeam, mereu mi se făcea milă că nu era nimeni ca s-o iubească. Îmi ascundeam privirea în pielița ce se formase deasupra laptelui și în fularul de grăsime ce înconjura oul. Mă tot încerca un sentiment în coșul pieptului, era așa de tare, că aproape îmi crăpa sternul și a trebuit să plec. Un timp n-am mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou transpirația. Fusta ei foșni pe lângă scaun, cu intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă cuțitul și-și tăie un felioi zdravăn de salam, pe care-l mâncă dintr-o Înghițitură, fără să mestece, cu tot cu pieliță și ață, făcând un simplu „hmm“... Castraveciori se găseau la discreție, numai că nici unul nu era Întreg. Fiecare din ei purta urmele unor dinți mai mici sau mai mari, puțind a pește și tutun de proastă calitate. Poate că altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem să deslușesc până și ochii bătrânului, acoperiți de o pieliță albăstrie, Spiritul-Femeie a vrut să-mi dea ceva de mâncare, n-am primit, „Ia măcar un ou“, zicea, am luat un ou fiert, nu l-am mâncat, l-am pus în buzunar. „E bolnav ?“, am întrebat arătând cu capul spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a prins
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ștergar nou de bumbac, el mai întâi, și pe urmă Iov, și Koșon, cel tărcat la straie. Tot așa, nu ziseră nimic, nici în capul mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mamă tânără. Nu-i așa că e frumos? Se pare că partea asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau de netolerat; faptul că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
oferit ei paharul din mâna stânga, împingându-l cu degetele apăsate pe partea plata a piciorului. — Amîndouă sunt vodka martini. Ăsta e simplu, iar ăsta — când a întins mâna dreaptă, ea a observat că avea unghiile curate și albe, cu pielițele moi și îngrijite — este cu adaos de suc de măsline. Pe care îl vrei? Doamne Dumnezeule! Ai zice că asta ar fi fost de ajuns să te dezguste, dar nuuu, nu pe Emmy. Ei i se păruse absolut fascinant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu fie obișnuită, aceasta era neliniștea. Ridică paharul și se strădui să zâmbească. Emmy îi zâmbi la rândul ei și spuse: — Cu o singură condiție. Vreau companie. — Companie? întrebă Leigh. Începu să-și roadă buza de jos, prinzând o pieliță între dinții din față. Părea agitată. Adriana se întrebă de ce fata asta părea mereu agitată în ultimul timp, mai ales că toate mergeau atât de frumos în viața ei. — Da, companie. Sunt dispusă să mă destrăbălez dacă tu — și Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]