1,059 matches
-
umple și în prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane cu care au fost vreodată infectate urechile creștinilor. Nu mă obligați să le repet: gândiți-vă numai dacă ați îndrăzni să susțineți în fața cerului piese în care virtutea și pietatea sunt totdeauna ridicole, corupția totdeauna apărată și totdeauna plăcută, iar pudoarea mereu ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de "pușlama simpatică", a cărui pehlivănie se manifestă exclusiv în plan discursiv, prin recursul la calambururi și flori de spirit, tipul Mitică înveselește atmosfera unor schițe ale lui A.O. Teodoreanu, un autor de descendență caragialiană clară. În Costică sau Pietate, amicii reuniți în berării emit vorbe de duh și veritabile culmi miticiste: Unde te duci, Costică? Costică răspunde invariabil: La destinație! sau: Câți ani ai, Costică? Cât a avut și tata la vârsta mea. E o chestie de ereditate. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incendierea a ceea ce scăpase... Mai putem visa pe ruine? Dar lumina amuțește totul. În ruinele însorite de la Uxmal, Mexicul îmi arată din nou cele două brațe ale universului. despre ruine Se zice că grija acordată ruinelor e o problema de pietate, de respect pentru trecut, pentru înaintași. În realitate, ipocrizia asta e perfect inutilă. De ce ne-am jena să consimțim că o asemena grijă trebuie să existe din egoism? Sunt țări care trăiesc în bună măsură de pe urma ruinelor. Așa sunt Grecia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
voce de om, doar vântul și albastrul Înălțimilor. Cu câtă râvnă mi-am construit o biată colibă, cu câtă râvnă am aprins prima văpaie a focului... Aveam și-un munte pe insula mea. Mic, dar muntele meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai zdrențe, dar nimeni, nimeni din lumea oamenilor nu mă putea găsi, nici o regulă serioasă de-a lor nu-mi mai tulbura mintea. În mijlocul colibei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar smulge ceea ce ei numesc poezie, dat fiind că, de mult ce-au prostituat numele poeziei cu ipocrizia, s-a ajuns la o îndoială generalizată. Dar pentru mine, care văd și numesc lucrurile în felul meu, poezia este virtutea, dragostea, pietatea, afecțiunea, iubirea de patrie, nenorocirea nemeritată, ești tu, e iubirea ta de mamă, e tot ce este sacru pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire a tinereții mele, încât ți-am făcut loc să treci cea dintâi pragul ocnei, așternându-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui Swedenborg când abia Împlinisem șase luni. — Și În ce cred swedenborgienii, domnule? Îl Întrebă Charles Millar cu sinceritate. — Băiete dragă, dar În ce nu cred?! Îi răspunse Henry cu un suspin. William tocmai redactase și publicase, În semn de pietate filială, Rămășițele literare ale lui Henry James senior, un volum frumos tipărit și legat, Întâmpinat cu o tăcere răsunătoare de publicul larg. Citindu-l (sau, pentru mai multă acuratețe, citind În el), Henry Își amintise de ideile fantastice și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie, combinată cu o grijă drastică pentru igienă, clădirile, monumentele, străzile sînt tot timpul reparate, curățate, udate, Întreaga țară strălucește Înspăimîntător de curată, arunc o hîrtiuță pe jos, la Gent, să văd ce se-ntîmplă, poate mă Închid?, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost încredințată, înțelegîndu-le cît mai mult posibil; iar atunci cînd acest lucru se întîmplă, poporul prinde gustul și se bucură spiritual mai mult de sfintele servicii, i se înfiorează inima, capătă mai multă stimă, respect și devotament față de exercitarea pietății creștine și, mai ales, se apropie de adevărata demnitate a Clerului; așadar, iubirea este împărtășită cu blîndețe de Cler și de popor, de enoriașii care alcătuiesc poporul, prin unanimitatea sfintelor afecte și a simțămintelor religioase, printr-o comunicare spirituală, în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi fiu și cinstitor al Bisericii era cea mai frumoasă slavă; și care știau și puteau să tempereze puterea, în sine fioroasă, cu grija pentru Evanghelia pe care o sorbeau cu abnegație de pe buzele Episcopilor ce reprezentau echitatea legilor și pietatea devotată în guvernare. Acesta era un studiu asiduu și o ocupație pentru întreaga viață. Dar acest lucru demonstrează și rațiunea pentru care, în vreme ce regii mergeau pe calea sfințeniei, Clerul, dimpotrivă, se găsea pe calea corupției, căci scopul lor, din păcate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să aleagă și ea însăși mergea în căutarea oamenilor celor mai sfinți, cu judecată simțitoare, deci fără ca judecata să-i fie tulburată de vreo influență a alegătorilor sau de vreo manevră a candidaților. Astfel, alegerea revenea persoanelor care străluceau de pietate și știință. Dar această bună rînduire s-a schimbat, pentru că Episcopatul nu a mai rămas o pură putere spirituală, ci a primit în plus administrarea abundentelor bogății și grija pentru cele trecătoare. A devenit atunci calea cea mai înfricoșătoare și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ale căror infame plăceri le împărtășeau și ale căror războaie crude le încurajau prostește. Au mers atît de departe încît au cerut binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru bătălii, au sfințit plăcerile cu discursuri episcopale solemne, batjocorind Evanghelia și orice urmă de pietate 126. O, Doamne! Acestea nu au fost doar posibilități, ci tot ceea ce am menționat poate fi exemplificat prin istoria care a înregistrat totul în caractere de neșters nici de trecerea veacurilor, și nici de amarnicele lacrimi ale Bisericii. 69. Un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru prima dată în termeni clari și l-a desăvîrșit cu asiduitate. Cine ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este de netolerat de către popoarele care se revoltă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și Constantinopol, acolo unde era reședința împăraților și unde Patriarhii aveau o putere mai mare145. 79. Bătălia cu puterea seculară asupra alegerii Episcopilor a durat multe secole; Biserica s-a apărat prin decrete și canoane, dar acestea erau respectate în funcție de pietatea conducătorilor și de sentimentele religioase ale poporului. Diminuarea libertății de alegere din partea Clerului este un semn sigur al scăderii credinței, moralei și pietății în guvernare și la nivel de națiune. Să descriem această istorie. Deja din secolul al VI-lea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a durat multe secole; Biserica s-a apărat prin decrete și canoane, dar acestea erau respectate în funcție de pietatea conducătorilor și de sentimentele religioase ale poporului. Diminuarea libertății de alegere din partea Clerului este un semn sigur al scăderii credinței, moralei și pietății în guvernare și la nivel de națiune. Să descriem această istorie. Deja din secolul al VI-lea, începeau să atîrne extraordinar în balanța electorilor, mai mult decît meritele candidatului, favorurile de care se bucura înaintea suveranului; și atunci Conciliile și-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să fie înșelați nici chiar acei principi care vor să fie înșelați și care pedepsesc cu cruzime pe aceia care nu îi înșeală; iar această lealitate a Bisericii mereu prietenă este destinată să consolideze tronurile, acordîndu-le ca sprijin justiția și pietatea. Iar o voce atît de fidelă a fost atît de rău interpretată! Atît de rău înțeleasă! Atît de mult calomniată de inamicii muritori ai principatului, care se prefăceau a fi susținători ai săi plini de rîvnă! Aceștia cunosc însă atît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
precum laicii. Mai mult, dacă laicii care slujeau fețele bisericești s-ar fi revoltat, puteau fi sancționați prin excomunicare sau prin alte pedepse aspre"181. Astfel marile libertăți folosite de principi pentru Episcopi, pe de o parte, erau acte de pietate, iar pe de altă parte erau asemenea darurilor clienților către judecători. Mai mult, natura însăși a beneficiilor regale aproape că necesita înrobirea Bisericii. Episcopii au devenit vasali, obligați să depună jurămînt de fidelitate înaintea regilor 182. Asemenea regelui, ei se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bunul plac al donatorului indicau limpede adulația și corupția Clerului, coborît deja la joasa servire a principilor seculari, preferînd bogățiile veacului libertății lui Cristos; iar principii căpătau tendința neobosită de a invada totul, de a cuceri Biserica, precum cuceriseră Pămîntul; pietatea personală a fiecărui conducător și disprețul opiniei publice păstrătoare încă a religiozității mai reduceau pentru o vreme dezvoltarea naturală a acestei tendințe care, în cele din urmă, în mod cert se prăbușea sub povara cauzei al cărei germene îl purta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
asupra alegerilor, regii recunoșteau Bisericii dreptul de a-și alege propriii păstori; și chiar atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale, obișnuiau să o facă prin cuvinte care să învăluie nedreptatea pe care o comiteau, mai aveau o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă fermi după norma canoanelor și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă fermi după norma canoanelor și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
amorului propriu al puterii; și pentru slava acestei credințe, pentru adevăratul bine al popoarelor, au fost atît de mulțumite să transmită urmașilor lor o poruncă mai puțin absolută în formă, dar mai nobilă pentru că era mai dreaptă, mai plină de pietate, și anume de a se dedica și ei Religiei; mărind astfel demnitatea morală și, prin aceasta, stabilitatea și temeinicia acelor sceptre care se plecau legii eterne a iubirii și a justiției a cărei slujire înseamnă pur și simplu a domni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mă refer numai la principii răi, ci și la cei mai buni și, în special, la cei cărora le pasă de binele Bisericii, și care se lasă influențați 260 și se abat de la calea cea dreaptă. Erezia se înveșmîntă în pietate; iar teologia laicilor nu este atît de rafinată încît să o poată descoperi; aceea spune vorbe dulci, alimentează ambiția, și nu ezită să mintă și să se prefacă. Așadar, chiar și cei mai buni principi numesc în astfel de vremuri
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
popoarelor să rupă blocada prejudecăților și să găsească o cale complet nouă de eliberare a Bisericii și, prin ea, să mîntuiască națiunile? Nu există onoare sau slavă mai mari decît aceasta pentru un monarh care își întărește tronul atît prin pietate, cît și prin armatele sale bine dotate pe care Dumnezeu le-a apărat în atîtea pericole, desigur pentru că prin spada sa a apărat Biserica și pentru că acesta este urmașul unui Apostol! Oh, de mi-ar fi ascultate în Cer rugăciunile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ideii de seniorialitate, făcînd-o să fie violentă, individualistă, aplecată spre ma-terial; dar au primit, parțial, fără să-și dea seama, ideea contrară a slujirii morale, unitare, spirituale a Bisericii, de unde modul lor duplicitar și contradictoriu, amestecat cu acte de mare pietate și de beneficii pentru Biserică și cu acte pline de despotism și deosebit de dăunătoare Bisericii, după cum se supuneau una pe cealaltă cele două idei; tipul de acțiune depindea de care dintre idei reușea să o supună pe cealaltă sau de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Facerea III, 5. 50 Matei, XVIII, 20. 51 Ioan, XVII, 22. 52 Romani, VIII, 26, 27. 53 Romani, VII, 12; 1 Timotei, I, 8. 54 Instituția Oratoriilor și a Congregațiilor Mariane a fost lucrarea unor sfinți care au observat că pietatea poporului creștin avea nevoie de o anume hrană, nefiindu-i de ajuns serviciul public al Bisericii. Oamenii severi, cei pentru care primează teoria și care nu țin seama de împrejurări, au strigat cu putere împotriva unor astfel de instituții noi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]