1,558 matches
-
ales obleț ("Alburnus alburnus"). Pentru reproducere migrează din mare în fluvii primăvara, din februarie-martie până în mai. Întreprinde migrații în fluvii și toamna, din august-septembrie până în noiembrie, unde rămâne până primăvara viitoare. Locurile preferate pentru pontă sunt cele adânci, cu fund pietros sau nisipos, pe tot cursul Dunării dela guri și până la Porțile de Fier. O femelă depune 70000-800000 icre de culoare cenușie închisă cu un diametru de 3-3,5 mm. După reproducere adulții se întorc în mare. Puietul coboară și el
Nisetru () [Corola-website/Science/319331_a_320660]
-
între cca. 0 și -0,5 m altitudine). Etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971) corespunde cu etajul mezolitoral al lui Peres și Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge și scoici. Li se adaugă viețuitoare care
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
și scoici. Li se adaugă viețuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. În anumite condiții și în acest mediu apar depozite de materie organică, făcând legătura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute viețuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii și stridii. Etajul mediolitoral nisipos cuprinde în special animale capabile de îngropare rapidă în substrat. Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru mediolitoralul nisipos de granulație medie și grosieră este cea a bivalvei "Donacilla cornea
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
separate de larg de de curenții transversali prin cordoane litorale („grinduri”) și transformate astfel în limane (de exemplu Limanele Dobrogene sau Limanul Nistrului). Etajul mediolitoral al Mării Negre, cuprinzând zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adâncime), adăpostește în porțiunile pietroase organisme - animale și vegetale - care se fixează puternic și pot suporta unele perioade de uscare. Câteva orașe importante se află la Marea Neagră, cum ar fi Burgas, Varna, Constanța, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi și Trabzon. Un oraș care nu
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
Dunării cega pătrunde numai incidental. Înainte de reproducere cega execută oarecare migrațiuni pe fluvii în sus. Cega trăiește în râuri mari cu apă adâncă și limpede (în cursul Dunării, Mureș și Someș). De regulă, stă la adânc, unde fundul este tare (pietros sau argilos), preferând gropile după care urmează un banc sau prag mai ridicat; aceste locuri sunt situate, de obicei, după coturile fluviilor, unde pescarii își așează instrumentele. Se apropie rar de maluri, în locurile unde malul este abrupt. În Dunăre
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
cantul arcului portagrafei se află incizată o inscripție cu litere latine "INNOCENS". Într-un mormânt gepid de la Apahida a fost descoperită o fibulă de aur de tip "„bulb de ceapă”". Între cele 22 piese din care se compune Tezaurul de la Pietroasele, cunoscut sub numele popular de "„Cloșca cu puii de aur”", există și 4 fibule. Numele popular de "Cloșca cu pui", a fost inspirat de formele stilizate - de păsări - pe care le au fibulele. Astfel, fibula mare e considerată a fi
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
organic, diatomee, alge filamentoase și alte plante acvatice. Atacă puii și icrele altor pești. Larvele și juvenili se hrănesc cu fitoplancton și zooplancton. Atinge maturitatea sexuală după vârsta de 3 ani. Depune icrele primăvara (din martie până în mai), pe fund pietros în curentul puternic al apei, la o temperatură a apei mai mare de12 °C. Larvele eclozează după circa 15 zile și migrează în zone liniștite pentru a se hrăni. În timpul reproducerii se adună în cârduri mari. După depunerea icrelor, peștii
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
și vermifug, iar cu uz extem ca remediu împotriva pistruilor și a "coșurilor", sau pentru calmarea durerilor de urechi. În cazul speciilor din genul Sedum, acestea nu au rozetă bazală, iar florile sunt bisexuate. S. maximum (L.), crește pe coaste pietroase, stâncării, în rariști de pădure, nisipuri, din silvostepă pînă în etajul molidului. S. acre L. (iarbă de șoaldină), specie perenă, sporadică de la cîmpie pînă în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Receptaculul florii este concav, tubulos sau infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe formațiuni geologice salifere. Este specie pionieră, cu rol foarte important în combaterea eroziunilor și alunecărilor de teren și favorizează procesul de pedogeneză pe terenurile nude. Florile sunt mici, brune-gălbui, unisexuate,dispuse dioic. Fructul este portocaliu, cu miros
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este o specie anuală, corola avînd petale variat colorate: două petale superioare violete, două mijlocii galben-deschis și petala inferioară galbenă, dar prelungită cu un pinten. Crește prin pajiști, locuri pietroase, de la deal la munte. Florile au acțiune emolientă, iar rizomii și rădăcinile au proprietăți expectorante. Florile și frunzele sunt utilizate în industria parfumurilor. V. arvensis Murr. este o buruiană segetală, mai ales în culturile de cereale păioase. Plante erbacee sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Pietroasele este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Pietroasele este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Pietroasele este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de Jos, Pietroasa de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus și Șarânga, care au fost unificate în 1968. Deși inițial era un centru pentru extragerea de piatră pentru materiale de construcție, astăzi viticultura este principala ramură economică a comunei, cunoscută pentru vinul de Tămâioasă românească
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate care o alcătuiesc au apărut după secolul al XVI-lea, pe pământurile moșnenilor și boierilor din zona satului învecinat Bădeni, și au fost împărțite în trei comune: Pietroasa de Jos, Pietroasa de Sus și Șarânga, care au fost unificate în 1968. Deși inițial era un centru pentru extragerea de piatră pentru materiale de construcție, astăzi viticultura este principala ramură economică a comunei, cunoscută pentru vinul de Tămâioasă românească. Centrul de cercetare
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
reprezintă punctul de maximă altitudine al comunei (). Principalele sate se află pe versantul acestui deal, în timp ce o prelungire a comunei formată din terenuri agricole se extinde spre sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul de reședință a comunei este Pietroasele și este situat în partea vestică a comunei. El este străbătut de drumul județean 205 (Vernești-Fințești), parte a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. Pietroasa Mică se află puțin mai sus de reședință, pe o terasă; satele Dara
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul de reședință a comunei este Pietroasele și este situat în partea vestică a comunei. El este străbătut de drumul județean 205 (Vernești-Fințești), parte a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. Pietroasa Mică se află puțin mai sus de reședință, pe o terasă; satele Dara și Câlțești se află foarte aproape unul de altul, pe o vale aflată puțin la nord-est de Pietroasele. Șarânga și Clondiru de Sus se află la sud
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. Pietroasa Mică se află puțin mai sus de reședință, pe o terasă; satele Dara și Câlțești se află foarte aproape unul de altul, pe o vale aflată puțin la nord-est de Pietroasele. Șarânga și Clondiru de Sus se află la sud de drumul județean, într-o zonă mai joasă din partea estică a comunei. Așa cum se arată mai sus, principala axă de transport a comunei este DJ205, care pornește din DN10 la Vernești
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
de Sus se află la sud de drumul județean, într-o zonă mai joasă din partea estică a comunei. Așa cum se arată mai sus, principala axă de transport a comunei este DJ205, care pornește din DN10 la Vernești, trece prin Merei, Pietroasele, Năeni și se termină la Fințești în alte drumuri care îl leagă de localități din județul Prahova. În centrul localității Pietroasele, DJ205 se intersectează cu DJ203C care leagă Pietroasele de DN1B (șoseaua principală dintre Ploiești și Buzău) și mai departe
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
mai sus, principala axă de transport a comunei este DJ205, care pornește din DN10 la Vernești, trece prin Merei, Pietroasele, Năeni și se termină la Fințești în alte drumuri care îl leagă de localități din județul Prahova. În centrul localității Pietroasele, DJ205 se intersectează cu DJ203C care leagă Pietroasele de DN1B (șoseaua principală dintre Ploiești și Buzău) și mai departe de alte sate din zona sud-vestică de câmpie a județului, terminându-se în DN2 la Mihăilești. În total, teritoriul comunei este
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]