1,564 matches
-
Drăgășani și Cotnari acumulează până la 270-300 g/L. Se cultivă în Muntenia (Buzău, Vâlcea, Argeș), Moldova (Iași), Oltenia (Olt, Dolj, Mehedinți), unde produce, în medie, 7-9 t/ha. Podgoria Alcool vol % Aciditate g/L ac. sulfuric Extract nereducător g/L Pietroasa 14,2 4,8 34,3 Drăgășani 13,6 4,4 29,0 Ștefănești 13,3 4,9 27,2 Valea Călugărească 12,2 4,6 25,8 Busuioacă de Bohotin Seamănă cu Tămâioasa românească; are însă dimensiuni mai mici
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
t/ ha (Iași Vaslui) până la 14-16 t/ha Odobești, Transilvania 198-207 g/L (3, 42, 7 g/L acid), Drăgășani 212 g/L (3, 3 g/L acid sulfuric), Valea Călugărească 230 g/L (3, 5 g/L ac. sulfuric), Pietroasele 223 g/L (3, 8 g/L ac. sulfuric). Cultivat Transilvania (Alba), Dobrogea (Constanța), Moldova (Iași, Vrancea). Podgoria Alcool vol % Aciditate g/L ac. sulfuric Extract nereducător g/L Blaj 12,7 4,4 25,1 Valea Călugărească 12,0
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
n-are nici o convingere, nici o ipoteză, nici o intuiție, nici un presentiment. În cursul anchetei, consultă raportul poliției, începe să întrebe și să observe, fără nici un plan, fără idei preconcepute, fără strategie. La un moment dat, ajunge, din întîmplare, într-o zonă pietroasă spre care porniseră cele două fete după plecarea de la hotel. Descoperă urmele de pneuri ale unei mașini care a făcut cale întoarsă. Raportul poliției precizează că, timp de două zile și două nopți după dispariția lor, nici o mașină n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider." Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros, spre el: Jangolița se așeză și ea la masă. - Ce-au ăia? o iscodi popa. De la ce s-au luat? - 'Ce nea Milică că i-a luat careva divideul ăla de vroia să vă arate pozele cu papa care a
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
un strat viguros de identificare descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere răsăriteană, din perspectiva ortodoxismului, a pactului faustic: "În Alăutești, în nopțile de vreme rea, torcătoarele spuneau, înviind focul, că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-n semne/ Cu ce Îi Îmbrăcată?/ Cu coajă uscată/ Cu ce-i Învelită?/ Cu frunză Încrețită.”1 Altă versiune a acestui cântec al bradului apare pentru o tânără: „Bradule, bradule/ ce boare-a bătut/ de te-ai coborât/ de la loc pietros/ la loc revănos?/ Eu n-aș fi venit/ n-aș fi coborât/ dacă mă lăsau”/ și nu mă mințeau/ până m-or tăiat/ și m-au tot plimbat, ca să mă Îmbune zicând să mă pună/ la un cap de fată
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
septembrie 2007 Reședința Patriarhală, pe http://www.patriarhia.ro/ patriarhul/ interviuri 1.htm 18 "Iată a ieșit semănătorul să semene. Pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. De la oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl face neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
este uimit să constate că „absolut totul în fortăreață era o renunțare” (p.23), în numele unei fericiri misterioase, alimentată mereu de întrebări care nu-și găsesc răspuns: „Dar dincolo de Fortăreață ce se afla oare? Cum arăta acest Regat al Nordului, pietrosul deșert pe care nu-l străbătuse nimeni nicicând?” (p. 21) Apăsat de pustietatea fortului, Drogo, abia ajuns aici, nu-și dorește decât să plece mai repede. Consimțind să rămână totuși pentru patru luni la fortăreață pentru a nu da de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
începe să domine evenimentele, plasate de la început într-un spațiu vag, al misterului. Peisajul capătă din ce în ce mai mult atributele unui spațiu miraculos, în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea până și perdeaua de neguri încremenită în zare, spre miazănoapte.” p.73), iar sunetele proiectate pe fundalul unei liniști apăsătoare creează iluzii auditive: „Vântul, care făcea să
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ulterior, bildung a ajuns să surprindă și procesul de asimilare a culturii, cu alte cuvinte, efortul: "accesul către sensul profund al lucrurilor prevedea un efort: timp, erudiție, răbdare, sârguință, voință. Era vorba, literalmente, de a merge în profunzime, excavând suprafața pietroasă a lumii". (Barrico, 2009, p. 138) Paradigma efortului intelectual a fost reprezentată de știință ca marcă a modernității, pe de o parte, iar pe de altă parte, de adevăr ca instrument de educație. Știința și adevărul fac parte din constelația
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ceva acest urmaș al lui Roandă de pe Bâtcă, venit aici cine stie de pe unde, bătut de cine știe ce vânturi, cum au venit și s-au statornit aici atâția alții. Un tip pitoresc În felul lui a fost așa zisul Pică al Pietrosului, țigan de douăzeci și patru de carate. Acesta provenea din Subcetate și În timp ce era căprar În armată a dus-o pe una cu vorba spunându-i că În Gălăuțaș are un adevărat palat. Îl chema Moldovan. Când a venit aici biata femeie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Era împărăția mărgeanului. În încrengătura zoofitelor și în clasa alcinarilor numără ordinul gorgoniilor, care cuprinde trei grupe: gorgoniile, isidiile și coralii. Din ultima grupă face parte mărgeanul [...]. Mărgeanul este o îngrămădire de animale mici, reunite pe un schelet fărîmicios și pietros. Polipii aceștia au o substanță comună, care le-a dat naștere prin înmugurire; fiecare își are viața lui proprie, luînd totodată parte la viața comună. Prin urmare, este un fel de socialism natural. J. Verne, p. 187 (20) Din fericire
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de albastru. Se opri să privească lacul, deși nu-l mai vedea. Îi venea să-și bage degetele în ochi ca să readucă în minte oglinda apei nemișcate, pentru că lui i se părea că are în față panorama dezolantă a deșertului pietros căruia îi învățase în copilărie toate amănuntele, stând de pază în arșiță sau în ger acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să-ți dăruiesc neuitarea. — Și? — O să vezi peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clădire și a spus: „Când mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă, este priveghi mare cu vlădica Antim, duceți-vă rogu-vă și domniile voastre. Priveghi mare, cu prinoase multe de pâine, vin, pere văratece și cireșe pietroase. De la Curte acum pleacă nepotul Știrbei spre Istanbul. Și-a luat o slugă care să se priceapă la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopții, să se răsfețe printre stele. Tocmai se copseseră cireșele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai dogorea așa puternic, mama lui Gigilică se Îndreptă spre piață, să facă mici cumpărături. Mai avea vreo două săptămâni pînă la naștere. Drumul spre piață era pe lângă o livadă cu cireși care
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros, urechile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun se așază, evident, în primele rânduri, din cauza ochelarilor, dar și pentru că nu suportă pălăvrăgeala femeilor. Peltic și bibliofil. Marcu Sidonia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor fizică ? Încă la primul pas în uriașa sală apăsătoare, fusese izbit de acest palid obraz lungit și pietros, în care doar ochii aminteau negrul neastâmpăr umed de altădată. N-ar fi recunoscut-o, dacă nu s-ar fi ridicat să-l întâmpine : unduirea mijlocului și a picioarelor perfecte, luminoase, libere și tinere ca demult. Nu mai avu când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trece pe dinaintea casei lor și pe Ilona nu voi vedea-o niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ficat sau rinichi și îndepărtează bisturiul chirurgului. Alături de această reclamă, lipi și Păstorel una scrisă în nemțește și în românește: Beți cu încredere vin Apa trece, pietrele rămân! Vintilă Russu-Șirianu ne spune că: „De la niște amici, cu vie (nobilă) la Pietroasele, primește o călduroasă invitație: se va da cep unui butoi de <Riesling> care a împlinit șapte ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]