973 matches
-
la dimensiunea barei, iar la celălalt capăt nituit. Probabil erau prinse de încălțămintea din piele. Pe mijlocul curburii se află un spin destul de lung, rotund în secțiune, carte străpunge corpul pintenului și se îndoaie pe încălțăminte. În acest fel, acești pinteni erau prinși de încălțăminte permanent (Pl. 136/3,4; 202/5,6). Baza arcului de cerc este de 7,2 cm, lungimea spinului de 3,4 cm la unul și 3,7 cm la celălalt. Diametrul capului de nit este
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
iar lățimea piesei este de 1 cm și grosimea de 2 mm. Piese asemănătoare au mai fost descoperite în necropolele de la Târgșor, Barcea și Bârlad-Valea Seacă, atât în mormintele de înhumație, cât și în cele de incinerație. La un singur pinten descoperit la Bârlad-Valea Seacă se mai păstrează cea de a doua lamă de bronz curbată de care se prindea cu ajutorul celor două nituri, corpul principal al pintenului (Fig. 293/18). În rest, așa cum presupunem noi, pintenii erau prinși direct de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în mormintele de înhumație, cât și în cele de incinerație. La un singur pinten descoperit la Bârlad-Valea Seacă se mai păstrează cea de a doua lamă de bronz curbată de care se prindea cu ajutorul celor două nituri, corpul principal al pintenului (Fig. 293/18). În rest, așa cum presupunem noi, pintenii erau prinși direct de încălțăminte, fiind purtați în permanență de proprietari. Este vorba, desigur, de militari, piesele de la Săbăoani fiind singurele „arme” prezente în acest cimitir. Faptul că în așezare s-
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
incinerație. La un singur pinten descoperit la Bârlad-Valea Seacă se mai păstrează cea de a doua lamă de bronz curbată de care se prindea cu ajutorul celor două nituri, corpul principal al pintenului (Fig. 293/18). În rest, așa cum presupunem noi, pintenii erau prinși direct de încălțăminte, fiind purtați în permanență de proprietari. Este vorba, desigur, de militari, piesele de la Săbăoani fiind singurele „arme” prezente în acest cimitir. Faptul că în așezare s-au descoperit mai multe piese de harnașament de podoabă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în partea de jos cu un prag, care separă capul de partea funcțională, reprezentată de un ac, rotund în secțiune, care se subțiază spre vârful piesei (Pl. 136/5). Interesant aici este faptul că ambele piese prezentate sunt alături de doi pinteni din fier, care, în mod normal, sunt incluși în rândul armamentului. Deci ar aparține unui bărbat. Cei doi pinteni (Pl. 136/3,4), de dimensiuni destul de mici, asemănători cu cei descoperiți la Bârlad-Valea Seacă sau Barcea - Galați pot aparține totuși
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
secțiune, care se subțiază spre vârful piesei (Pl. 136/5). Interesant aici este faptul că ambele piese prezentate sunt alături de doi pinteni din fier, care, în mod normal, sunt incluși în rândul armamentului. Deci ar aparține unui bărbat. Cei doi pinteni (Pl. 136/3,4), de dimensiuni destul de mici, asemănători cu cei descoperiți la Bârlad-Valea Seacă sau Barcea - Galați pot aparține totuși, datorită dimensiunilor, unei femei, fiind prinși cu nituri de bronz, de încălțămintea de mici dimensiuni ale unui picior de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
îngust și lung sau a altor tipuri de vase caracteristice pentru sfârșitul sec. al IV-lea, a medalioanelor din aur sau argint etc. Unele elemente care ar pleda pentru o perioadă mai târzie ar fi legate de apariția celor doi pinteni de fier descoperiți la mormântul nr. 53 a căror datare, după autorul descoperirilor la Bârlad-Valea Seacă, ar fi la mijlocul sec. V d. Chr., precum și cana de lux, descoperită în mormântul nr. 1, care are partea inferioară decorată în stilul fațetat
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
au găsit fusaiole, cuțite din fier, pandantive-ghioc, în două morminte s-au aflat pietricele mici, iar în multe altele au fost descoperite doar câte o veriguță din bronz, de la un cercel, un fragment de silex, două cârlige de undiță, doi pinteni din fier, un ac din fier, un auriscalpium, o scoabă din fier, o sârmă din bronz și câteva oase de animal. Toate acestea dovedesc prezența unei game destul de diversificate de artefacte, care ne dau posibilitatea să cunoaștem mai bine viața
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
multe așezate în șiraguri cu zeci de exemplare; 8 morminte au avut ca inventar catarame din fier, bronz sau argint; în trei s-au descoperit fusaiole, cuțite din fier, pandantive-ghioc, pietricele mici, câte un cercel de bronz, cârlige de undiță, pinteni din fier, ac fin fier, auriscalpium etc. Într-un singur mormânt s-a descoperit și o ofrandă de carne. Toate demonstrează legături comerciale cu populațiile din jur și mai ales cu lumea romană unde existau numeroase ateliere meșteșugărești și negustori
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
fata se face că mă admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-are. Cînd vede fata, începe a cucurigi, a bate din pinteni și din aripi. Am încurcat-o, îmi zic. Ăsta o să se grozăvească și o să-mi riște viața. Spun timid: Eu n-aș mai zbura, este cam riscant pe vîntul ăsta... Vă este teamă? mă ia la vale frumosul. Vă temeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se ocupa de cei cinci copii: ne făcea de mâncare, ne spăla, ne cârpea hainele, avea grijă de noi. Venise toamna și începuse culesul porumbului. Pe atunci tractoarele erau foarte rare; în sat n-am văzut decât un tractor cu pinteni, un "Lantz Buldog". Majoritatea muncilor agricole se făcea cu caii. Inclusiv arătura. În acest fel ciocălăii, adică partea rămasă după tăiere și rădăcinile porumbului, rămâneau la suprafața arăturii și proprietarii le adunau și le dădeau foc pentru a pregăti terenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
legate ucigașilor săi și luând-o apoi la sănă toasa prin coclaurile Vâlsanului, la Mălureni, la Brediceni și la Stroești, unde le-am găsit vetrele prin porumbiștele de azi de sub râpa Dadelor și unde strămoșul s-a așezat pe un pinten de deal, stăpânind, În chip de turn medieval, toată valea Vâl sanului, Într-un clan vechi de haiduci, cum fu Gașpăr, sânge Înrudit cu al nostru, Împușcat de poterași În nucul bătrân pe care mi l-au arătat feciorii lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-or trecut toate răcorile: "Aiasta să n-o spui decât la sfârșit, hatmane!!" mi-o șuierat el printre dinți trăgând spada. Și, înfigând pintenii o sărit cu calul peste mine și s-o aruncat în luptă! Ca un leu-paraleu înfuriat s-o năpustit cu sabia în turcime, unde era vălmășagu' mai mare, strigând: "După mineee!!!" Ca un Făt-Frumos în luptă cu balaurul! Ca însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își stăpânește zâmbetul: Ai uitat să spui că ți-ai făcut cruce cu limba să mori creștinește. De unde știi? Păi, așa fac și eu în luptă. Nici n-aș putea altfel, cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu, Tăutule! Și tu, Dumo! Încălecați! Dați pinteni! Goniți! Ziua și noaptea! La Cracovia! La Buda! Duceți lui Mateiaș, lui Cazimir știrea "Vin turcii!!" Să vină cu oștile! Să nu ne lase să pierim pe noi și țara! Să vină!! Ați plecat?!?! Tăutu și Duma, fără plecăciune, pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se pare destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței brutale. Învinsese!... Noi, "eroii", continuă el după o tăcere în care se reculege cu ochii plecați, am dat pinteni, urmăriți de săgețile și răcnetele turcilor. Fugeam, galopam pe străzi, pe străduțe și plângeam. Plângeam pentru Constantinopol, pentru Constantin, pentru omul și împăratul pe care-l cunoscusem cu adevărat abia în dimineața aceea. Și plângeam amar, de durere și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de rupea copacii. Deși începuse să curgă din cer cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape. Ploaia îi biciui fața, orbind-o. Curtea nu se vedea, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu-i lăsase mama să-i închidă "Doar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmărise conversația atent, dar În tăcere, sprijinindu-se de perete. Chipul său deschis și cinstit, Îmbrăcămintea sobră, din postav simplu, arătau că nu punea preț pe nimicuri. Mâna lui uriașă se odihnea pe sabia la fel de uriașă de la cingătoare, și după pintenii de argint care răsunau la orice mișcare se vedea lesne că este de rang Înalt. Era minis terialul Hildebrand, maestrul de arme al celor doi prinți și omul lor de Încredere. Lui Îi Încredințase pe patul de moarte ducele Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]