KorAP: Find »[drukola/base=pipă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...70 >

1,729 matches

Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398

am dus acasă, am făcut duș, m-am bărbierit, m-am schimbat și am început să mă simt iarăși curat. Mi-am pregătit micul dejun, am mâncat, am spălat vasele, am măturat bucătăria și intrarea de serviciu, mi-am umplut pipa și am sunat-o pe telefonista permanentă din clădirea unde aveam biroul. Parcă am tras un glonte în aer. Ce rost avea să mă duc la birou? Ce mă aștepta acolo în afară de un nou strat de praf? În seif mă

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
explică scufundarea persistentă a detectivului într-un soi de nonexistență, în care până și delectarea supremă - jocul solitar de șah - se dovedește de o râncedă inutilitate: A închis telefonul, iar eu mi-am întins tabla de șah. Mi-am umplut pipa, mi-am așezat piesele, mi-am inspectat trupele, armele și uniformele și am jucat un turneu de campionat între Gorciakov și Meninkin - șaptezeci și două de mutări și apoi remiză -, o finală în care forța irezistibilă se confruntă cu obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

proiectivă constă în luarea în posesie a unui obiect exterior ce devine astfel o extensie a eului, frecvența ei și variațiile pe care le înregistrează pot fi multiple: de pildă, într-o situație relațională implicând necunoscuți, strângerile de mână, fumarea pipei păcii sau îmbrățișările pot fi considerate niște acțiuni rezultând din această modalitate defensivă (Begoin-Guignard, 1991). Capacitatea de a te debarasa de tot ceea ce nu-ți place la propria persoană (punând aceste aspecte pe seama celuilalt) constituie o apărare ce provine din

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673

al Doilea Război Mondial. În primele minute, se vedeau soldați sovietici care mâncau, se plimbau de colo-colo, râdeau, stăteau așezați fumând, dansau în sunetele unei armonici, se bălăceau într-un râu, scuturându-se de apă. Apărea apoi Stalin, trăgând din pipă, cu un aer zâmbitor și viclean totodată, iar vocea din off anunța, pe tonul unui verdict, că omul acela era vinovat de... (aici vocea făcea o pauză)... încetineală. Înaintarea armatelor sale era cu mult mai puțin rapidă decât ar fi

Recviem pentru Est by Andreï Makine (2015) [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o legătură cu experiența lui. Picta perspective marine pe care nu le văzuse niciodată și cătunuri din păduri pe care nu le vizitase nicicând, cu tot cu o siluetă care fuma pipă, odihnindu-se pe un butuc. Doctorul Philobosian nu vorbea niciodată despre Smirna și ieșea din cameră ori de câte ori cineva aborda acest subiect. Nu pomenea niciodată de prima lui soție și nici de copiii săi uciși. Poate că acesta era motivul supraviețuirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
acolo, la școala cu internat. Nu poartă hainele potrivite. Nu are tunsoarea adecvată. Dar Într-o zi, după un chef cu multă bere, face o plimbare prin campus și este atacat de un vampir. Și - ăsta-i clenciul - vampirul fumează pipă. Poartă un costum de Harris Tweed. E Împuțitul de director, frate! Așa că a doua zi dimineața eroul nostru se trezește și se duce direct să-și cumpere o bluză sport albastră și niște mocasini și - presto - e cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
altele În valiza aia. Așa-i? Am dat din cap. ― Vrei să cumperi o cămașă? Am niște cămăși. ― Bine. Tabăra era situată Între niște tufe de mimoze. Florile roșii, pufoase, care atârnau pe crengi semănau cu niște pămătufuri de curățat pipa. Peste dune se Întindeau tufe imense, veșnic verzi, care formau adăposturi naturale. Înăuntru erau concave, iar pământul de dedesubt era uscat. Tufele te apărau de vânt și, În cea mai mare parte a timpului, și de ploaie. În interiorul lor, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
un disc frisbee fosforescent pe care băieții Îl aruncau de la unii la alții, uneori cooptându-mă și pe mine, ca să fie echipele egale. („Doamne, Lacoste, arunci ca o fată, să mor io!“) Aveau provizii serioase de alune și stafide, bonguri, pipe, fiole de amil-nitrit, dar duceau lipsă de prosoape, chiloți și pastă de dinți. Era o groapă la vrei treizeci de metri pe care o foloseam drept latrină. În fântâna de lângă acvariu puteai să te speli, dar trebuia s-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

cu o săptămînă de vacanță. Cum te simți dimineața cînd te trezești? — Morocănos... Asta Îl făcu pe Pardon să rîdă. — Dormi bine? Soția mea spune că mă agit și că mi se Întîmplă să vorbesc În somn. Nu-ți umpli pipa? — Încerc să fumez mai puțin. — De ce? Nu știu... Încerc și să beau mai puțin. — Stai jos. Pardon se așeză și el și, la birou, arăta a medic mai mult decît În sufragerie sau În salon. — Ascultă-mă cu atenție. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
regăseau aceiași oameni sub aceleași umbrele de soare. — Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd schi nautic. — Nu crezi că-i un sport periculos? — De ce? În sfîrșit, parcul, paharele cu apă, umplute la izvor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd schi nautic. — Nu crezi că-i un sport periculos? — De ce? În sfîrșit, parcul, paharele cu apă, umplute la izvor de un angajat și băute de fiecare cu Înghițituri mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
parcul, paharele cu apă, umplute la izvor de un angajat și băute de fiecare cu Înghițituri mici. Apa era caldă și murdară. La izvorul Chomel, apa avea un gust puternic de sulf, iar Maigret se grăbea să-și aprindă iar pipa. Doamna Maigret era mirată cînd Îl vedea atît de docil, de calm, și uneori i se Întîmpla să se neliniștească. Atunci descoperise că făcea Într-un fel pe detectivul. Observa oamenii, parcă fără să vrea, reținea cele mai mici detalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de dinți În mînă. Ce s-a Întîmplat? — Uite... Pe prima pagină consacrată orașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
nou la dreapta, apoi iar și, pe un trotuar, puteai să vezi vreo cincisprezece gură-cască care se uitau dincolo de șosea. În ochii doamnei Maigret se aprinse brusc o luminiță. Comisarul păru că ezită, schimbă trotuarul, se opri să-și curețe pipa, lovindu-o de talpă, și să-și umple alta. Avea impresia că era un copil mare și, În acele momente, se simțea copleșită de tandrețe. În interiorul lui se dădea o luptă. În sfîrșit, ca și cum n-ar fi știut unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Să nu Înfigă furculița În altă bucățică Înainte de a Înghiți ce avea În gură. Să nu bea mai mult de una-două guri de apă, la nevoie cu puțin vin. Prefera să nu bea vin deloc. Trase de cîteva ori din pipă, urcînd scara, Înainte de a se culca, Îmbrăcat, pentru siestă. Prin obloane intra destulă lumină, ca soția lui, așezată Într-un fotoliu, să poată citi și ea ziarul și, cît ațipea, auzea uneori foșnetul paginilor. Nu se Întinsese În pat nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
noastră, pe care o lăsasem acolo la plecare. Presupun că e vorba de sora dumneavoastră? Ea dădu din cap, fără cea mai mică emoție. — Nu vreți să luați loc? — Mulțumesc. Pot să fumez? Se uită la fumul care ieșea din pipa lui Maigret și părea să spună: „Dacă ăla poate să tragă din lulea, am și eu dreptul să pipez o țigară!” — Vă rog. Presupun că această crimă vă surprinde la fel de mult ca pe noi? — Bineînțeles că nu mă așteptam. Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Se plimba mai departe prin parc sau se Îndrepta În acel moment spre teatru sau spre un cinematograf? Soții Maigret se culcaseră fără să pomenească despre acest subiect, dar fiecare știa că celălalt se gîndea la asta. Maigret Își aprinse pipa și dădu pagina ziarului la știrile locale. Se Încruntă văzîndu-și poza pe două coloane, o fotografie pe care nu o cunoștea, făcută fără știrea lui, În timp ce bea un pahar cu apă. LÎngă el, se zărea aproape un sfert din silueta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Piața Armelor... Scoase ceasul din buzunar. — Mă așteaptă soția. — La izvor? — Mai Întîi o să-mi limpezesc ideile privindu-i pe jucătorii de bile. Am Încercat și eu pe vremuri, la Porquerolles. Dacă acești domni ar insista puțin... Pleacă, umplîndu-și iar pipa. Aerul se Încălzise Între timp. Regăsi cu plăcere umbra marilor copaci. — Ceva nou? — Nimic interesant. — Tot nu se știe nimic de viața pe care o ducea la Paris? Soția lui Îl privea cu atenție să vadă În ce moment trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
expresia de satisfacție intensă cînd reușesc o lovitură? Noi, cînd punem punct unei anchete... Nu-și sfîrși fraza, dar strîmbătura lui era elocventă. Ei trimiteau un om să dea explicații justiției. Urma Închisoarea și uneori moartea. Apoi Își reveni, curăță pipa și Întrebă: — Ne plimbăm? Nu de asta erau acolo? Colaboratorii lui Lecoeur interogaseră toți vecinii. Nimeni nu văzuse și nu auzise nimic În seara crimei și toți spuneau că Hélène Lange nu avea prieteni, nici prietene și nimeni nu venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici prieteni... — Chiriașii? — Maleski are oră la medic la zece și doamna Vireveau ședință de mesaj. Străbătură două-trei străzi cunoscute comisarului, pentru că rătăcise pe ele la Întîmplare. Își umplu pipa, apoi privi casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru pe aleea acoperită cu pietriș, În afara celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
vom mai avea ocazia să ne Întîlnim, răspunse Lecoeur, diplomatic. — Încă n-ați descoperit nimic? Dar nu la el se uita, punînd această Întrebare, ci la comisarul Maigret, ca și cum de la el ar fi așteptat ceva. — Ancheta continuă. Maigret Își umplu pipa, Îndesînd-o ușor cu degetul și Încercînd să Înțeleagă. Femeia din fața lui trecuse cu siguranță prin momente grele și era În stare să privească viața În față fără să clipească. Nu moartea surorii ei o afecta, pentru că, În prima zi, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
capcană, nu-i așa? Nu cumva era chiar sugrumătorul? Păli la gîndul că vorbise la telefon cu asasinul domnișoarei În lila. Maigret nu regreta că renunțase la siestă. 5 Telefonista plecă; cei doi bărbați rămaseră nemișcați. Maigret trăgea alene din pipă. Lecoeur avea Între buze o țigară care amenința să-i pîrlească mustața. Fumul plutea deasupra capetelor. În curte, vreo doisprezece polițiști CRS făceau gimnastică. Tăcerea dură destul de mult. Amîndoi aveau multă experiență și cunoșteau toate tertipurile meseriei. Avuseseră de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
angajată de la poștă Își amintise de ea. Venise de două ori să ia de la post-restant niște plicuri mari din hîrtie albastră. Prima dată, plicul aștepta de o săptămînă. A doua oară, tocmai sosise. — Ai datele? Visător, trăgînd cu poftă din pipă, Maigret se uita la colegul lui cum lucra. — Alo! Crédit Lyonnais? Ați Întocmit lista vărsămintelor pe care v-am cerut-o?... Nu... Voi trimite pe cineva s-o ia. Puteți să-mi spuneți dacă există un vărsămînt imediat după ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
șefule? — Pentru că mă gîndesc la un detaliu stupid. — PÎnă să ajungă la Hotelul Gării, asasinul, dacă a luat-o În ordine alfabetică, probabil că a sunat de vreo treizeci de ori. Asta nu-ți spune nimic? Își umplu din nou pipa. Toată poliția Îl caută. Probabil că soția stă În aceeași cameră cu el. Iar el trebuie să repete de nenumărate ori un nume identic cu acela al victimei sale. La hoteluri, toate legăturile telefonice se fac prin centrală. Și trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Care prieteni? Nu-mi mai amintesc. Unii care au Întâlnit-o la Vichy. — Și care au stat de vorbă cu ea? — Posibil... Mă Încurcați... Lecoeur, mulțumit de el, Îi făcu din nou cu ochiul lui Maigret, căruia i se stinsese pipa și făcea un fel de gimnastică delicată să o umple din nou, fără să lase din mână receptorul. — Ați mers la Crédit Lyonnays? — Care Crédit Lyonnais? — Cel de la Vichy? — Nu. — N-ați fost curioasă să vedeți ce sumă moșteniți? — Notarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]