608 matches
-
Pe Iisus L-a ușurat La Golgota cum sosesc Iar Îl batjocoresc. Crucea o așează jos Și pe ea pun pe Hristos! Mâini, picioare i le prind Cu putere i le-ntind Cuie mari le potrivesc Și pe Cruce-l pironesc! Apoi Crucea o Înalță Rănile s-au deschis tare Curge sânge tot la vale... Iisus greu se chinuiește Setea-L arde și-L muncește Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet i-au dat Dar dușmanii n-aveau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mari unui opus ce părea pentru mulți ceva obișnuit, dar claritatea și frumusețea temelor, precum și interpretarea cu vervă, într-un ambient sonor cu echilibru îngrijit de trecerea temelor cu măiestrie de la un grup de instrumente la altul, ne-a Ținut pironiți pe scaune datorită lungimii simfoniei până la impunătorul final. Dirijorul Vladimir Spivakov și solistul Serghei Dogadin Pentru faptul că cele mai importante manifestări au loc la sălile apropiate, mulți spectatori devin “sportivi”, alergând de la sală la sală. Însă punctul forte al
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și ingeniozității, depășind în acțiunile sale pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul dat reprezenta o garanție, până la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tatăl meu» - își zise în sine. Iată efectul suferințelor, al încercărilor. Întoarcerea la Dumnezeu ! Dumnezeu ne trimite suferințe pentru ca să ne învețe. Omul în suferințe învață a iubi binele și a fugi de rău. Atunci când dureri mari îl silesc să stea pironit în pat și când rămâne el singur cu durerile sale, gânduri sfinte îl cercetează. Atunci își dă seama cât prețuiește sufletul. Atunci își dă seama că bogăția nu valorează nimic, că plăcerile și fala lumii acesteia sunt deșertăciune și întristarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce-are a face“, și-a zâmbit ca și cum brusc ar fi apucat-o durerea de dinți. Suna binevoitor, ceva de genul: se mai întâmplă, nu-i un cap de țară. și nu și-a mai ridicat privirea, rămânând cu ochii pironiți la buchetul gata învelit. Îi era penibil că mă supraestimase. Chiar de la-nceput, când îi cerusem gura-leului, mă gândisem în sinea mea: în germana cu care am venit de-acasă, în România, florilor ăstora li se zice „Froschgöschl“ ștextual: botul-broașteiț
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât durezi, am fi mizerabil de lași dacă ne-am trăda chemarea sub
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aceea insuportabilă. Cînd Cristi trecu pe lîngă el, după ce-și terminase treaba, de-abia mai putu să-l întrebe pierit : „De ce-ai făcut asta ?“. Văru -său îi aruncă peste umăr, pășind țanțoș : „Acum lucrez pentru Barbu !“. Dănuț stătea pironit în continuare în mijlo cul curții, fără să mai vadă nimic în jurul lui. În timpul acesta, Serghei Luminița se ridicase și, cu fața înroșită de plîns, plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de pionier zăcea uitat pe caldarîm lîngă zidul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o invitație la evadarea din spațiul închis și înghesuit al locuințelor de bloc, pentru o plimbare sau pentru diverse treburi. Trezit la puține ore după miezul nopții, Dumitru Dascălu (Dede, cum îi prescurtau numele colegii), aproape nonagenar, așteaptă cu ochii pironiți în tavan ivirea zorilor. Timpul care îl mai desparte de începutul unei noi zile se scurge cu încetineală, fapt care îl nemulțumește profund. De când a rămas singur, nopțile au devenit pentru el un calvar. Când vederea îl ajuta citea și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a sculat Într-o dimineață și s-a Îmbrăcat Încet, cu grijă, În hainele de duminică; apoi a deschis fereastra; era primăvară afară, o primăvară nerușinată și luminoasă cu arbori În care țipa setea de viață; ochii bătrînului s-au pironit În gol, fără să caute ceva anume; cineva l-a Întrebat dacă dorește ceva. „Nu, mă uit numai”; după care a Închis fereastra cu aceeași grijă cu care se Îmbrăcase, s-a lungit În pat așa cum era Îmbrăcat, suspinînd ușor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cine și cum o salvase de un avertisment. Era ora șapte dimineața. Privea ceața ușoară care plutea prin fereastra casei în care locuia și cu ochii pe jumătate închiși de uimire, zări din nou privirea acelor ochi albaștri și triști pironiți spre ea. Își aduse mâna la frunte vrând parcă să se asigure că nu o luase razna, apoi deschise larg ușa, ieșind afară să vadă realitatea. Leon, cu același surâs blând ca prima oară căuta parcă să-i liniștească starea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
promisiuni. Auzind anunțul făcut în stația C.F.R. se ridică numaidecât și coborî cu toate bagajele exclamând: - Oh, Doamne! Ce bine c-am ajuns pe pământul natal. Nici unde nu-i mai bine ca la tine acasă. Apoi privirea lui se pironise mirată pe firma unui hotel și zise: - Oh, Doamne îți mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
școlărește, o paralelă între această oră - 2 și jumătate - și cea de atunci? Tocmai plecam de la Crușeț; trăsura în fața scării de onoare (!), tata foarte emoționat (tatăl meu), lăutarii acordându-și instrumentele pentru marșul nupțial, țăranii oprindu-se din joc, 268 pironiți de acea plecare. Îți mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
168)"/>, sunt prezentate păcatele pe care le-ar fi săvârșit fiecare dintre cele douăsprezece triburi „jidovești”, precum și pedepsele veșnice la care au fost osândite, conform unei stranii aplicări a legii talionului. Jidovii din „Neamul lui Simion”, de exemplu, care „au pironit pre Isus pre cruce și l-au Încununat cu cunună de spini”, suferă „tot anul” de „dureri de cap” și de „uscăciunea mâinilor și picioarelor”. Cei din „Neamul lui Dan”, care au strigat la judecata lui Cristos : „sângele lui asupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
capitalul simbolic necesar pentru a crea fiorul publicului care-l privește de la mesele de la „Restaurant et Berărie” și „Cafenea et Confiserie”. Acumularea de tensiune în acest episod este generată de excesul de atenție. „Sosirea mea produce senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. ă...Ă Privirile mă săgetează.” Ce anume produce această „senzație” ? Senzația ca senza- țional face parte din economia intimă a momentelor și a comediilor caragialești. Aici avem însă o polisemie deru- tantă pentru că senzaționalul este înregistrat și la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rănită” Violența se insinuează prin intrarea într-un regim figu- rat al limbajului, fapt rar la Caragiale și utilizat în general pentru a sublinia ironic supralicitările retorice. Privirile devin instrumente de tortură, precum „pironul” sau „să - geata” : „Toți ochii se pironesc asupră-mi. Privirile mă săgetează”. Naratorul face obiectul unei investigații nedi- simulate, care indică într-un alt registru al limbajului, privirea focalizată, concentrată, cea care exhibă detaliul, cea care străpunge scoarța pentru a intra în miezul lucru- rilor. Chiar și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Plânge Măria sa?" "Aiaia Allah!!!Allaaah!!!"... Buciumă... B SIHASTRUL DANIIL ȘI SPOVADA 30 iulie 1476 Fulgeră... Tunetul despică cerul rostogolindu-se în hău, departe... mai departe... O lumânare ce pâlpâie aruncă lumini și umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea! Elanul i se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul 6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la fund odată cu corabia sa. Să... să fac ceva! Dar ce?! Să aflu o cale. O cărare. O potecă măcar... Te-ai rătăcit olecuță, spune Daniil cu blândețe. Te-o lumina Dumnezeu. O să-ți găsești calea... Ștefan rămâne cu ochii pironiți în gol... Respiră adânc și începe: "Neatârnarea", gândul aista drag inimii mele stăruie în mine din Sâmbăta aceea Luminată, când am fost uns pe Direptate de-am luat schiptrul Moldovei. Sunt douăzeci de ani și mai bine... Îmi amintesc, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos un cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus vorba. Se zice c-ar fi fost "marea lui dragoste"... Dragostea dintâi o ascunzi într-o tainiță a inimii și o porți cu tine toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbește răgușit: Îmi pare rău, n-ai înțeles. Voia la Domnia ta... Eu ce-am avut de spus... Doamnă, îngăduie să mă retrag... Se pleacă și se retrage cu spatele, închizând încet ușa. Maria a rămas încremenită în mijlocul încăperii, cu ochii pironiți în gol, arși de pleoapele uscate ce nici lacrimi n-au. Genunchii i se moaie, îngenunchează la icoană. Ce să fac? șoptește ea cutremurată. Sfântă Fecioară, ajută-mă!! hohotește ea. Obloanele zgâlțâite de vânt gem din balamale, se izbesc bezmetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat... Să vă feriți de ochii lui, îi sfătuiește Isaia. Te pironește cu o căutătură, te pătrunde, te scormone, îți tălmăcește gândurile ascunse, te vrăjește, cetește în tine ca dintr-o carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fiind primul, ne oprim la el mai întâi. Este locul unde L-au întins pe Cruce și I-au bătut piroane în palme. Această scenă, care s-a petrecut la acel moment, se află pe peretele din fața altarului. Cum îl pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călâii care lovesc cu ciocăne în piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fata atât de senina, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cam multișoare. Aveam emoții mari și nu le-am numărat. Azi îmi pare rău că nu leam numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfiala, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile întinse, îți spui tainic ce ai pe suflet și lași în Mână Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pe Iisus L-a ușurat. La Golgota cum sosesc Iară îl batjocoresc, Crucea o așează jos Și pe ea pun pe Hristos, Mâini, picioare I le prind, Cu putere I le-ntind, Cuie mari le potrivesc Și pe Cruce-L pironesc, Apoi Crucea o înaltă, într-o groapă o așează, Rănile s-au deschis tare, Curge Sânge tot la vale. Iisus greu se chinuiește, Setea-L arde și-L muncește. Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet I-au
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]