1,034 matches
-
anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae ..."". Cum biserica din Soloneț are o pisanie în care este trecut anul 1781 ca an al construcției, rezultă că biserica din Todirești a fost construită ulterior anului 1781. Asemănările în privința tehnicii de construcție cu biserica din Soloneț îi fac pe Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu să concluzioneze
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
după cum afirmă Aron Pumnul în lucrarea despre proprietățile Mănăstirii Putna apărută la Cernăuți în 1865. Biserica veche de lemn din Frătăuții Noi a fost construită în jurul anului 1744 și se află astăzi în cimitirul satului. Dorinel Ichim menționează existența unei pisanii la această biserică, dar nu o datează. Conform acesteia, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
-i ca ctitori pe preotul Nicolae Sălișteanu și frații Barbu și Gheorghe Firan. În Catagrafia din anul 1845 biserica este menționată ca fiind construită în 1841. În altar este trecută data când s-a terminat tencuirea bisericii-6 iunie 1859. În pisanie este menționat anul zugrăvelii: „Această Sfântă Biserică s-au împodobit cu zugrăveală precum se vede, cu toată cheltuiala dumnealor Ion Vasile Feran, Gheorghe Mare și Gheorghe Mic, feciori ai lui Lasco Feran însă înăuntru pe zid 1870, octombrie 12 însă
Biserica de lemn din Turtaba () [Corola-website/Science/320461_a_321790]
-
apare numele așezământului monahal poartă data de 20 aprilie 1635. Într-o altă mărturie, scrisă la 27 noiembrie 1640 Matei Basarab spune că a zidit mânăstirea „de isnoava de’ntemei”. El o insera printre mănăstirile pe care le-a întemeiat. Pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale, care datează din anul 1715 și a fost scrisă la porunca lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), confirmă cele aflate din documentul din 1640, și anume faptul că biserica de zid a fost construită de
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
-lea, pereții bisericii primesc un nou veșmânt pictat, astăzi împuținat de vreme, dar capabil să dezvăluie însușirile artistice ale celor ce i-au dat viață. În naos, sub amplă reprezentare a celei de-a doua veniri, a fost scris textul pisaniei cu acest conținut "În zilele prea înățatului împărat Frantiscus I, episcop al Ardealului Vasile Moga, protopop Tobie Perian , parohul locului Iosif Morariu ,s-au zugravit această sfântă biserică cu toata cheltuiala cinstitului popor la anul Domnului 1829 prin M.Borsos
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
arhitect din Transilvania, Herr Leiopold. Decorarea interioară a bisericii - pictura murală interioară, sculptura și pictura catapetesmei, au fost realizate de meșterul moldovean Eustatie Altini. Această biserică este cea mai veche biserică din Iași la care numele arhitectului este menționat în pisanie. Lucrări importante de restaurare au fost executate în anii 1840, 1882-1883, 1948. După 1990, degradările importante făceau absolut necesare noi lucrări de restaurare. Prin intermediul proiectului „Reabilitarea și Dezvoltarea Turistică a Monumentului Istoric Biserica Banu Iași”, proiect realizat de preotul paroh
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
slavonă cu anul 7168 (=1660). Istoricul N.A. Bogdan încadrează construcția acestui lăcaș de cult în perioada 1630-1660, iar preotul ic. stavr. Nicolae Dascălu și prof. Sorin Iftimi în jurul anului 1640. Plecând de la obiceiul marelui vistiernic Iordache Cantacuzino de a pune pisanii în piatră la bisericile construite de el (ca la Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani), istoricul Gheorghe Ghibănescu presupune că aceasta ar fi fost sfărâmată cu prilejul reparațiilor din 1827. Biserica a fost construită în capătul de nord-vest al Uliței Mari
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
ca urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn și poate și din obligații de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui Dumnezău ziditoriul a toate sau făcut această sfântă bisărică unde să prăznuiești hramul marilor mucenici Georgie și Ecaterina de robul său Iordachi Lozănschi pentru sufletul său (ș)i
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
datează din secolul XVIII (1785). Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" a fost construită în anul 1785, așa cum spune pisania aflată pe grinda de sus a portalului: "...întru această sfântă biserică au dat Filimon cantor o sută de florini. Ani de la Hs. 1785". A fost ctitorită de un român pribeag, Gligor Filimon, urmărit de stăpânire pentru că luase parte la răscoala
Biserica de lemn din Tilecuș () [Corola-website/Science/317993_a_319322]
-
cult a suferit grave stricăciuni produse de incendii și cutremure. Biserica a fost restaurată în 1897, prin grija epitropului Mihail P. Balș (1847-1901), fost deputat și vicepreședinte al Camerei Deputaților, după proiectul arhitectului Iancu Catargiu. Deasupra intrării se află următoarea pisanie: ""Biserica Sfantului Dumitrie pronumiti Bals sa zidit de Ioan Balș velu vornicu la anul 1690, s-a reparat din nou in 1897 fiind epitrop Mihail P. Balș, arhitect Iancu A. Catargiu și ingrijitor și staruitor Iancu Gh. Gafencu"". Atunci s-
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
la anul 1690, s-a reparat din nou in 1897 fiind epitrop Mihail P. Balș, arhitect Iancu A. Catargiu și ingrijitor și staruitor Iancu Gh. Gafencu"". Atunci s-a amplasat o piatră din marmură albă, cuprinzând numele câtorva răposați. Ignorând pisania, unii autori au indicat eronat anul în care s-au efectuat reparațiile: după unii s-ar fi realizat reparații în 1901, prin contribuția epitropului Gheorghe Balș, arhitect și istoric , iar după alții "„prin 1903”". Ca urmare a distrugerilor provocate în timpul
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
anul 1711 și este una dintre cele mai vechi biserici de lemn din Muntenia. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din zona muntoasă a Munteniei și ridicată pe locul actual înainte de anul 1862. Se remarcă prin structura bine păstrată. Pisania peste intrare în naos, pomelnicul și inscripția de pe masa altarului, constituie valoroase izvoare documentare. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare, fiind adusă în Bujoreni, fost Asan Aga sau Costieni, dintr-un sat din zona muntoasă a Munteniei. Chiar dacă locația inițială nu se cunoaște cu certitudine, pisania de la intrare și pomelnicul ctitorilor de la altar stau drept mărturii prețioase asupra vechimii și actorilor implicați în ridicarea lăcașului. Pisania se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
Asan Aga sau Costieni, dintr-un sat din zona muntoasă a Munteniei. Chiar dacă locația inițială nu se cunoaște cu certitudine, pisania de la intrare și pomelnicul ctitorilor de la altar stau drept mărturii prețioase asupra vechimii și actorilor implicați în ridicarea lăcașului. Pisania se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Ridicatu-sau această sf[ă]ntă și Dumnezăiască beserecă în zilele prea luminatului d[o]mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
luminatului d[o]mn Ioan Costandin B[râncoveanu] ipotrudis Oprea prcălabu dni 24 [ms]ț de[cemvrie] leat 7220”". Anul erei bizantine 7220 corespunde anului 1711 după nașterea lui Christos, în anul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Din aceeași vreme cu pisania este și pomelnicul de la proscomidie, aflat pe peretele dinspre miazănoapte al altarului. Se poate recunoaște aceeași grafie îngijită a pisarului, însă, dispunerea textului și ciopliturile de la o spoială ulterioară îngreunează citirea textului. În partea din stânga, textul începe cu numele lui
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
posibil chiar preotul în timpul căruia s-a ridicat lăcașul. Rândul de sus și toată partea dreaptă continuă cu "„Paminighi Titori Oprea, Marga, Icsinie, Bratina, Dragomira sin Vlada, Tudora sin Bandul ... sin ...”" Ctitorul Oprea nu poate fi altul decât pârcălabul de pe pisania de la intrarea în naos, iar numele care îl urmează sunt foarte probabil membrii ai familiei sale și alți ctitori locali. În centru se poate citi: "„Pominighi leatu pan Ianache veac[u] veacului jupăneas[a] dumisale Stan...”". Această parte se poate
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
și alți ctitori locali. În centru se poate citi: "„Pominighi leatu pan Ianache veac[u] veacului jupăneas[a] dumisale Stan...”". Această parte se poate referi la un proprietar de pământ din localitatea de origine. Trebuie remarcat că pe portalul cu pisania apare schițată în colțul stâng o biserică într-un dreptunghi, care sugerează lăcașul și terenul pe care este așezat. Un eveniment important din destinul acestei construcții este transferul și reconstrucția ei în Bujoreni. Momentul în care a avut loc este
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
miazăzi, făcute pe locul altora la ultima restaurare. În tindă există o fereastră spre sud. Încăperea altarului este luminată de două ferestre. Peretele dintre tindă și naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o ușă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest portal sunt cele trei bisericuțe săpate în el, una în colțul stâng și două în colțul drept. Altarul este separat de biserică printr-un perete simplu, deschis prin trei uși rituale
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
fost ridicată în anul 1819 în Cârtojani de Jos sau Vida-Cârtojani, pe proprietate de moșneni. Despre vechimea ei vorbesc câteva inscripții păstrate pe pereții bisericii și pe o cruce de piatră din fața ei. În dreapta intrării, în pridvor, dintr-o lungă pisanie în chirilice, abia se pot citi câteva fragmente din finalul rândului doi și trei: "„... lacaș când au fost înce[put]... la facerea aces[tei] sf[in]t[e] biserici ...”". Fragmentele păstrate dau de înțeles că aici a fost consemnat începutul
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
pe peretele bisericii, se păstrează un pomelnic cu câteva nume de ctitori, consemnați în aceeași caligrafie ca cea de la intrare: "„titori Ion erei, Manda eri[ța], To[a]der, Nico[l]ai, Ion, Rada”". Așadar biserica a fost înzestrată cu pisanie și pomelnic, după obiceiul cel vechi de luare amintire a faptelor și autorilor, pentru pomenire. Numele ctitorilor de la proscomidie, în grafia pisaniei de la intrare, se recunosc pe crucea de piatră din fața bisericii. Pe fața crucii, frumos ornamentată, se poate citi
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
erei, Manda eri[ța], To[a]der, Nico[l]ai, Ion, Rada”". Așadar biserica a fost înzestrată cu pisanie și pomelnic, după obiceiul cel vechi de luare amintire a faptelor și autorilor, pentru pomenire. Numele ctitorilor de la proscomidie, în grafia pisaniei de la intrare, se recunosc pe crucea de piatră din fața bisericii. Pe fața crucii, frumos ornamentată, se poate citi în chirilice următoarele: "„Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu îndămnarea Duhului Sf[â]nt ridicatusau această sfăntă cruce în hramul
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
și apoi a fost zugravită cu icoane. Tot atunci a fost adaus un pridvor cu patru stâlpi de zidărie în fața intrării, iar peretele dintre tindă și naos a fost înlocuit cu unul de zid. În această etapă a fost acoperită pisania din dreapta intrării, de aceea îmbrăcarea cu zidărie nu poate fi datată odată cu ridicarea bisericii, în 1819. Se poate presupune, că această importantă etapă a avut loc în secolul 19, înainte de 1883, când funcția de biserică parohială a fost preluată de
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]
-
Vasile Ramfu distincția eparhială „Vrednicia andreiană” și pr. coslujitor Mihai Roșu a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar membrii Consiliului și Comitetului Parohial, Diploma eparhială „Crezul Ortodox”. În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare în pridvor, s-a pictat următoarea pisanie:
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
este nealterată și păstrează ferestre bifore originale, dintre puținele care se mai văd la vechile noastre biserici. Se distinge în mod cu totul deosebit decorul sculptat la intrare și în pridvor, concurând la faima sculpturii în lemn tradiționale din Gorj. Pisania cu semnăturile de meșteri și datarea din 1683-84 constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: .
Biserica de lemn din Slăvuța () [Corola-website/Science/319446_a_320775]