669 matches
-
SFÂȘIETOARE, peste o IUBIRE STINSĂ, într-o viață aproape ruptă din legendarele nopți de iubiri imposibile. GLASUL NOPȚILOR DE GERURI Domnul meu din acea noapte tristă, când cineva mi-a distrus iubirea, Eu am rămas cu o rază de lună plânsă căutându-te. Dat tu mi-ai lipsit, ai stat în universul tău de idee, cu cifre exacte de dor, cunoscând prin ele cea mai frumoasă femeie. Domnul meu, îmi vine să alerg prin toamna pierdută de har, prin inimi de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tot ce-mi este interzis. Dar cerul nu a decis încă nimic, CEASUL despărțirii poate nu va sosi niciodată. Casele bătrânești nici ele nu vor da binecuvântarea. Așa că pe drumurile prăfuite voi mai reveni și poate se va bucura țarina plânsă a neamului meu. Un neam ce nu va uita că m-am născut și mi-am luat Zborul din satul meu natal din casa părintească pentru O EVADARE ASTRALĂ. RASFRÂNGERE DE TIMP D-lui Ștefan Popa Popa’s RĂSFRÂNGERE DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ști, de ce s-au aprins lacrimi pe mormântul dreptății? Oare în ceruri e aceeași jale precum în această zi în care am găsit dispărută o imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai poți ierta în nefericiri așazisele plecări în eternitatea flămândă a blestemului plămădit din seceta adevărului? 20-03-1997, orele 1330 ÎN IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în cuvintele poetului ca o nevinovăție a sufletului. FEREASTRA ÎNSINGURĂRILOR PLÂNSE domnului Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o viață. În toate nopțile am rămas la fel de tristă pentru că n-ai înțeles nimic. Cândva te-am iubit în acel castel de nisip pe care tu, cu fiecare zi încercai să-l dărâmi pentru a rămâne între noi fereastra însingurărilor plânse. Vaslui, 1993 NINSOAREA DE VIS Domnului prof. dr. univ. Victor Șabliovschi NINSOAREA DE VIS Sunt singură în fața nopții Și sufletu-mi arde, Dorul rămâne dor, îngerul meu rămâne un SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n amorțeala calmă a ploilor de toamnă Să fii tu ÎNȚELEPTUL din seri ce te combină. În amintiri trăite prin depărtate vieți, Când nostalgia tinereții dansa în trup de soare, Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mângâiere Din răstignirea visului ca un Boem Carnal, Și în țărâna nopții pe-o rază de mistere. M-aș logodi prin ploaia unui CHIP ASTRAL. Să simt o fericire din aburi de pământ Ce se ridică-n noaptea de ceruri plânse, Unde toți îngerii au făcut legământ Să mă prefac în STELE din lumile de vise. Să nu mai fiu o AȘCHIE de nori, În devenirea calmă a versului sfidat Și din sicriu de soare, să fiu prin Zori, Iubirea din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat și din iubirea ta prea plânsă M-am prefăcut durere din brațul tău de dor Și-n tainele de dragoste, precum o stea ucisă Plângeam în noaptea albă un rătăcit fior Și-n despărțirea noastră un Ochi s-a întristat Că am iubit ca o nebună
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și-n gândul călător, cu o dragoste lumească, Îngenunchiată-n CERURI, și-n AȘCHIA DE SOARE. 07-09-2007, 1629h ZĂPEZILE TĂCERII Tu, iubire, de ce-mi pleci din toamna-mi plânsă, Cu trupul tău de vis, unde noaptea te ucide De ce mi-ai rămas în suflet ca o dimineață ninsă Cu zăpezile tăcerii, prin distanța ce te vinde. Privește cerul de iubire, cum îmi zace Peste trupul meu de AER, ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins, cu o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
El, dorul de viață prin nimfa de șoapte. El prin oceanul de vis, mai departe Naviga vindecat și iubit De-o ființă plecată la moarte prin pătulul dorit al hârtiei de scris. Toamna venea ca o disperare tăcută, Săruta întunericul plâns. Amintiți-vă de același Dobriță Și iubiți veșnicia de pe umărul nins. Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și a amenințat-o că o spune la tată-său ca s-o bată și el, fetița, speriată, a fugit de-acasă să meargă la niște rude din satul vecin, la vreo patru kilometri distanță. Pe drum, tot mergând, bătută, plânsă, nemâncată că n-apucase să ia prânzul,a obosit și s-a așezat pe marginea drumului să se odihnească. În timpul acesta a trecut o căruță cu țigani. A văzut-o necăjită, s-au oprit, țiganca a coborât, s-a apropiat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu la el, atunci când l-am studiat prima oar dar de fiecare dată când simțeam că se uită la mine, schimbam privirea ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Dragomir. Lucraserăm amândouă timp de câteva luni în secția de chirurgie, după care ea s-a transferat la secția de ginecologie. Într o după-amiază, tocmai terminasem serviciul și voiam să ies pe ușa spitalului, când am fost întâmpinată de Olga, plânsă, răvășită, ca o ființă care avusese o mare nenorocire. Am întrebat o alarmată ce i s-a întâmplat? Mi-a povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Cu atât mai bine, își spuse Mișu, o să-i scrie din America! Și plecă. La aeroport, cele trei crainice de televiziune și numeroși fani îl conduceau pe Mișu spre libertate. Mișu se fotografie cu ei, îi pupă, le strânse mâinile, plânse. Așa plâns îl găsi Mariana. Îi fusese frică de momentul despărțirii și se prefăcuse că doarme. Apoi sperase ca el să se răzgândească, să nu mai plece. Apoi... Mișu se uită cu groază: nu, Mariana nu avea nici un bagaj la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceva lângă nas, ceva care nu era altceva decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru tinerețea și frumusețea ei. O altă femeie frumoasă despre care se vorbea peste granițele județului era Mura, fiica unui lipovean bogat. Era absolventă de liceu. Capul, fața
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
era, s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe tine. Să vedem cum ne organizăm. Împreună cu Ilinca, fără experiență în asemenea situații și pe deasupra răvășită de durere, și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că i s-a defectat mașina iar el i-a reparat-o. Fiind înghețată de frig că stătuse prea mult în drum, el a binevoit să o conducă acasă. Mama ei o privi mustrător deoarece a observat că Ramona e plânsă și o întrebă: -Dar pentru ce ai plâns? Ramona îi explică motivul. îi povesti tot ce aflase de la Radu în legătură cu accidentul pe care-l suferise. Bătrâna doamnă ascultă cu atenție, apoi cu toată încercarea ei de a se abține, scăpă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de plăceri să tremuri... O, vis , o, suflet ideal, De n-ar afla Amantele din vremuri. * HIBERNAL NOPTAT II Ce umbră stă la geamul tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de podea. — Ce-i cu tine? - îl întrebă el, punându-i o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de podea. — Ce-i cu tine? - îl întrebă el, punându-i o mână pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de podea. — Ce-i cu tine? - îl întrebă el, punându-i o mână pe umăr. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niște renegați? Din prima săptămână a șederii mele, mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]