5,484 matches
-
-și-l dintr-o mână în alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară scormonindu-i cu degetele în urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, în timp ce Andrei îi susținea și se amesteca în furtuna aia de țipete și mugete teribilă ca însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla cu pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pierdut" au fost fericiți să-l găsească în paginile mele și nu s-au obosit să înțeleagă nici sensul poemului, nici povestea lui pe care am spus-o în mai multe rânduri. Oricum versurile " Candoarea mi-a-nflorit-o în ochi definitiv/ Întâiul plâns în curtea școlii sub castani/ Când clasa mea primea cravata roșie festiv/ Și sufeream respinsă grav de colectiv/ Că nu-mplinisem încă nouă ani", ca și întâmplarea pe care cu tristă ironie o narează, au rămas pentru mine simbolul manipulărilor
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă întreb de când a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar asta numai pentru a-i sugera fidelitatea noastră
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
văzut cei care scriu atât de multe despre atât de puține câte au mai rămas. * Fantasmele ne vor fi abolite încetul cu încetul, nu ne va mai rămâne decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar asta numai pentru a-i sugera fidelitatea noastră fundamentală. Dacă scopul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bună, să devină visul absolut. Cea mai mică îndoială că s-ar putea să nu fie pe de-a întregul chiar așa este spulberată ab initio. Spania, Italia, Germania, Anglia și, de ce nu, Japonia. Cum spuneam, absurdul, ridicolul, grotescul, rîsul, plînsul cotrobăie sufletele celor care, disperați, plonjează în cele mai aberante situații. Ca și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele pe cerul dimineții
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Tăind cam jumătate din textul piesei lui Galin, cred, spectacolul a devenit și mai dramatic, cu o tensiune în plus, bine dirijată, bine gradată și condusă, bine gestionată de fiecare actor, amplificîndu-se, astfel, drama fiecăruia, hohotul de rîs și de plîns, alternanța stărilor care devine, de cîteva ori, halucinantă. Împlinirea acestei piese stă, după părerea mea, pe ceea ce numim performanță actoricească. Și asta a reușit Claudiu Goga. Pușa Darie, Tatiana Ionesi, Anne Marie Chertic, Doina Deleanu sînt actrițele care susțin prima
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
nu e așa, bărbații sînt niște porci, le chinuie, nu le merită, nu le înțeleg, beau, bat, înșală și tot arsenalul. Ce se întîmplă în partea a doua, cînd intră în scenă masculii? Caragiale curat, hohot de rîs și de plîns. Disperările își ies din matcă și își intensifică, din plin, cromatica. Teodor Corban, Doru Aftanasiu, Constantin Pușcașu - de nerecunoscut, ieșit din manierism, din toate șabloanele, riguros, cu măsura și nuanțe cum eu nu l-am văzut niciodată, Radu Ghilaș completează
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
la culoare), către o altă lume, să zicem mai bună și mai dreaptă, mai dreaptă oricum, fiindcă funia era dreaptă și el mergea drept în jos. ș...ț Deodată o lacrimă îi căzu pe funie și laptele se îndoi cu plîns de om singur, pornit în jos. O altă lacrimă căzu pe-o floare de colț, încă mai erau flori de colț pe la colțuri, o culese și porni mai departe, în jos." În rest, un triunghi conjugal și inter-specii - soția Ursului
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
anormalități parșive cu ritmul unei normalități aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
amenința cu un rău potențial, ar fi trebuit ca eu să fi făcut vreo infracțiune la Transporturi și să mă înregistreze DNA-ul. Dar dl Mihalache, săracul, e comic aici. Nu m-am hotărât dacă e de râs sau de plâns. În ansamblu, n-am cum să rețin șantajul, că n-are cu ce să mă șantajeze. Ca să existe șantaj, trebuie ca tu să fi făcut ceva, persoana respectivă să știe și să te șantajeze că o face publică, dacă nu știu ce
Dan Șova - Dan Mihalache. Exclusiv: Reacția lui Șova după ce a fost atacat de Mihalache by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82033_a_83358]
-
amenința cu un rău potențial, ar fi trebuit ca eu să fi făcut vreo infracțiune la Transporturi și să mă înregistreze DNA-ul. Dar dl Mihalache, săracul, e comic aici. Nu m-am hotărât dacă e de râs sau de plâns. În ansamblu, n-am cum să rețin șantajul, că n-are cu ce să mă șantajeze. Ca să existe șantaj, trebuie ca tu să fi făcut ceva, persoana respectivă să știe și să te șantajeze că o face publică, dacă nu știu ce
Dan Șova - Dan Mihalache. Exclusiv: Reacția lui Șova după ce a fost atacat de Mihalache by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82032_a_83357]
-
spun cât mi-ai dat prin cuvintele tale de nețărmurită generozitate și alinare. Nu voi putea să-ți spun emoția care mă sugrumă, cum toată viața mi s-a strâns ca într-un pumn în inimă și nu pot opri plânsul care mă cutremură" (Geneva, 20 ian. 1955). O imploră să-l considere ca pe un frate și o iubește așa de mult, încât se oferă să-i procure el însuși hârtiile necesare procesului de divorț (19 febr. 1955). Corespondența dintre
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
mai profundă cu modelul. Intuind existența unor supape emoționale ascunse, Bacon pictează expresii posibile, compatibile cu modelul, chiar dacă niciodată actualizate. Și Picasso a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care se văd dinții-colți - care plâng cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor involuntare și al accidentelor, unele porțiuni ale feței, ale craniului se dematerializează, altele câștigă în densitate, unele pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze" (cel ce fuge). Un instinct al modestiei, așadar de la antipodul ipostazei egolatre proprii creatorului care sfidează
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Încurce, știa că Sorina este o fată inteligentă. Avea și el o nepoată la liceul sanitar unde mergeau numai copii buni la Învățătură, pe Codruța, sufletul lui! Tăria proverbială a asistentelor medicale a cedat și Sorina era scuturată de un plâns Înfundat, spre durerea dar și spre teama care-l cuprinse pe Victor. Apoi fata se sculă brusc și Îi spuse: Mata’ cum te numești? Mă numesc Popa Neculai, spuse pe nerăsuflate, urmând planul său, elaborat În drumul spre Vaslui. Nene
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a coborât Rică, fecioru-său, nepoată sa și cu o prietenă a ei. Casa mică și scundă se dovedi a fi neîncăpătoare pentru revărsarea de bucurie, de surpriză și de iubire care a avut loc Împreună cu momente de profundă omenie, de plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]