753 matches
-
să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să nu mai faci ce nu trebuie făcut, iar dacă nu e meritată, nu se poate ca până la urmă oamenii mari să nu-și afle și recunoască greșeala, încât răsplata îndurării, așa cum i se spunea, va fi mare; însă oricum plânsetul gălăgios și văicăreala nu pot arăta decât slăbiciune și lașitate și sunt prea asemănătoare comportamentului țâncilor, pentru că - se gândea el - probabil toate câte există au fost date la începutul începutului lor cu un rost și sunt suportabile tocmai în virtutea acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe tatăl lui, cei adevărați, se gîndise să rupă fotografia cu perechea necunoscută din fața Palatului Buckingham care Îi ținuse loc de părinți atît de mulți ani. În ultimul moment, ca o măsură de precauție, strecurase totuși fotografia În cutie. Ascultă plînsetele copiilor obosiți. Deja oamenii se așezară În drum, Încercînd să-și apere fețele de roiul muștelor care evacuaseră lagărul și se mutaseră spre trupurile transpirate de pe cealaltă parte a gardului de sîrmă. Jim se uită Înapoi spre Lunghua. Întinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mergem la Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, și va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oștirilor. 13. Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plînsete și gemete, așa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mîinile voastre. 14. Și dacă întrebați: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
Lui, și mare este înțelepciunea Lui." $29 1. Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. 2. Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3. Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4. Vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie și pe poporul lui în bucurie. 19. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, și mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plînsetelor, nici glasul țipetelor. 20. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puține, nici bătrîni care să nu-și împlinească zilele. Căci cine va muri la vîrsta de o sută de ani va fi încă tînăr, și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spre alt orizont. După ce momentul infinit în care țipătul speranței a fost îngropat de magia asurzitoare a durerii s-a stins, picături de ploaie cad din ce în ce mai lent, aducând cu sine amintirea unei povești groaznice în care Soarele a pălit în fața plânsetului norilor întunecați, condamnând la pierzanie o lume întreagă, unde amprenta necruțătoare a tristeții a rămas adânc gravată în sufletele oamenilor, distrugându-le. Iar potopul a distrus vise, speranțe, a răpit vieți, dar a arătat fiecăruia dintre cei asupra căruia s-
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92951]
-
ILIUȚĂ AL MEU...” Aduc și pe această cale mulțumiri doamnei Elvira Opran, care mi-a oferit în dar, în vara anului 1998, reportofonul cu care am putut culege asemenea mărturii. La Iași am multiplicat înregistrarea de pe caseta audio, cu acel plânset de disperare al măicuței Natalia Ilașcu. Am dus copiile casetelor audio la Radio Chișinău, doamnei Lidia Bobână, domnișoarei Luminița Dumbrăveanu, care la acea vreme făcea emisiunea “Focul din Vatră”, ce se transmitea în fiecare sâmbătă seara de la orele 21, emisiune
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mă-ntorc din Bucovina, unde mușchiul crește în schituri, văduvite de noroc, și Dumnezeu vorbește rutenește. Dar nu-i pierdut nimica, mai socot, cât cerul pestefagi s-a mai păstrat; ni s-a luat, e drept, aproape tot: dreptul la plânset nu ni s-a luat. Visez de pe acum să plec la anul în Bucovina zărilor cărunte: să stăm cu Zegrea și cu Tărâțeanu în jurul unui foc pe-un vârf de munte. și să bocim de stârpea românească a locurilor astea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să se prezinte la unitatea indicată în cel mult 48 de ore, spre a nu fi considerat dezertor. Contigentele tinere întârziau lăsarea la vatră, iar încorporarea noilor contigente s-a făcut cu ceva timp mai repede și toate au adus plânsete, supărări și spaima morții. Din comuna Hlipiceni dintre cei concentrați, chemați de țară, enumăr pe învățătorii: Ciocoiu Vasile, Simionescu Ioan, Sângeap Constantin și Iordăchescu, ca și mulți gospodari de frunte ca: Iftimie Căuneac, Ciornei Dumitru, Cozar Gheorghe, Căuneac Mihai, Cozar
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unu sau două noaptea. Divorțate elegante sau văduve culte mai În vârstă veneau În vizite care durau câte cinci ore. Fima auzea răsunând În salon voci cu un accent slav pronunțat, Întrerupte din când În când de râsete. Sau de plânsete. Sau de melodii cântate pe două voci. Cu greu, parcă trăgându-l de păr, tatăl a reușit să-l facă pe Fima să treacă dintr-o clasă Într-alta. I-a confiscat grămezile de cărți În care se afunda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eram capabil să produc un scâncet patetic, foarte slab, ca de bebeluș. Nu, un bebeluș poate să țipe. Trebuia să o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii. Am deschis și eu gura ca să strig de bucurie, dar văzând-o atârnând de piciorușele ei lunecoase și acoperite cu mucus, crudă și plină de sânge ca o bucată de carne, strigătul mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi-am dat seama că știa ce atinge. La el voise să ajungă. „Cât de mult rămânem îndatorați lumii, chiar și atunci când am fost exilați din ea?“ Oameni în vremuri întunecate, de Hannah Arendt 10tc "10" N u am auzit plânsetul care anunță venirea pe lume a fiului meu. Sala de așteptare era la oarecare distanță de locul unde o duseseră pe Madeleine cu o oră înainte. Venise repede pe lume. Fiul meu, ca și mine, era nerăbdător. Crezusem înainte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fata de lângă mine, care poate că nu îl auzise niciodată, începu să suspine. Când poliția a spart geamul ușii de la intrare, un alt lucru pe care nu îl făcuseră, femeia cu gâtul gros din față a gemut. Întunericul vibra de plânsete înfundate, de gemete, în timp ce femeile își suflau nasul. Camera de filmat se mută iar la cer. Norii se rostogoleau deasupra. Pescărușii scoteau sunete ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
părea cuprins de un mic cutremur, gura era deschisă pentru a da glas supărării lui. —Sst, am șoptit spre pătuț. Sst. Dar el continuă să plângă. Cu toții știau poveștile. Mama care punea o mână peste gura copilului pentru a înăbuși plânsetele ca să nu le audă ofițerii SS și simțea cum trupușorul devenea moale în brațele ei. Tatăl care sufoca un bebeluș care plângea pentru a-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai vorbește. Preț de-un minut, care-a părut o veșnicie, Alice și John au stat unul lângă celălalt, fără să scoată nici un cuvânt. Faptul că un bărbat putea să-și lase soția să plângă în halul ăla, că plânsetul ei nu-l făcea să i se înmoaie picioarele, l-a făcut pe Danny să realizeze că Drew era singurul bărbat de-acolo pe care-l admira. Drew, care era pe jumătate tot un puști. John și Naji erau plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era prima fată de care-i plăcea. Și asta după mulți ani în care nimeni nu-i mai plăcuse. Acum Pearl a auzit plânsetul unei femei, șoaptele unui bărbat și vâjâitul vântului. Trupul lui Zach apăruse pe malul apei ca și când ar fi fost un om căzut din cer. Iar ea făcuse ceea ce trebuise să facă. La fel ca atunci când își reparase acoperișul cu nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vedeam totuși pe domnul Weisz, masiv, greoi, Încet, coborînd, mai bine zis, dispărînd pe scara pivniței cu piciorul lui de lemn și cu cîrja atîrnată pe braț. Auzeam totodată și o dată fata din Bagdad treptele tot de lemn gemînd a plînset. Iar atunci am știut că nu scara plîngea, ci eu Îmi ascultam suspinele. Eram, din fericire, singurul care le auzea, pentru că numai mie mi se putea Întîmpla să simt o legătură Între riscul de a urca o scară cu vederea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]