1,291 matches
-
MARGINI DE CER Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de credință se înalță spre ceruri Ca apa zvâcnindă spre alte lumini, Copac ce străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în ziduri, Adăstarea din urmă pentru când
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
Dumnezeu a dat ploaie binecuvântată și grădina râde...râde... Râde cu flori de liliac, cu narcise, cu petale catifelate de panseluțe... Râde cald cu lujeri de lalele, cu ultimele flori de păpădie rătăcite prin iarbă... Râde...râde cu fiecare fir plăpând născut din semințele semănate așezate frumos în straturi...râde cu iarba udată de roua dimineții...și soarele, soarele ia parte la această fericire... E dimineață și grădina e plină de viață și râde...fericită de atâta...fericire! Mulțumesc Doamne pentru
E DIMINEAŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341610_a_342939]
-
este normal să nu putem transmite copiilor noștri ceea ce am primit noi mai bun și sănătos de la părinți. Devenim un popor fără trecut ori, cel mult, putem spune că din focul lui au mai rămas câțiva tăciuni care mai mocnesc plăpând pe ici pe colo. Dacă tot vorbim de vremuri care au fost și de cele care vor veni... atunci nu îmi rămâne altceva decât să vă doresc să vă tăiați mangalița în pace! Sper să vă fi venit pe la case
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
lasă mereu câte un vers prelung nescris și puncte... multe puncte. trupuri rătăcesc între istorie și prezent undeva aproape de stația mașinilor din cartierul titanilor... candela arde. soarele ridică inimile alături de imaginile cerului în care vă întrevăd contururile acum de abur plăpând și dorul sapă în cântecul cenușiu al orașului odată al bucuriei...sapă... Anne Marie Bejliu, 14 februarie 2015 Referință Bibliografică: unde mai este armăsarul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie 2015. Drepturi
UNDE MAI ESTE ARMĂSARUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341628_a_342957]
-
spre toată splendoarea, dar și spre multa, parcă prea multa suferință. Pruncul vine pe lume plângând, crește cu plânsul, se întărește plângând, se luptă plângând, biruiește plângând și o părăsește tot plângând. Așadar, o puzderie de suferințe se țes în jurul plăpândei ființe: în inimă, în suflet, în trup, suferințe proprii, suferințe împrumutate, suferințe primite, suferințe binecuvântate. În mijlocul atâtor suferințe oamenii n-au cerut alinarea de la Dumnezeu, ci s-au vrăjmășit între ei, s-au ticăloșit mărind aria și povara suferinței, dezumanizându
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
când într-o parte, când în cealaltă de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de micuțe și plăpânde, cu penajul lor negru strălucitor și ciocul mic. Lăstunii mei făceau parte din rasa rândunelelor de oraș, numită și lăstuni de casă pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, constriundu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din cărămidă
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
spre zonele mai calde. Acum aflându-mă pe faleza orașului în drum spre barca mea aflată pe malul mării în zona spitalului municipal, la două sute de metri de stațiunea Saturn, priveam cu bucurie la aceste zboruri iuți ale micuțelor și plăpândelor păsărele, cum vânau insestele aflate în aer. Da, acum venirea lor anunța că primăvara și-a intrat în toate drepturile și că nici vara nu-i prea departe. Puteam acum când marea ne va permite, să navigăm pe întinderele sale
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
martorii lui Iehova care sună duminica la ușă. Cea mai populară fantezie în Japonia: joaca de-a trenulețul. Nu human centipede, ci pipăitul în aglomerație: saloanele sunt decorate ca un vagon de tren, în care clientul înghesuie în voie corporatista plăpândă fără să fie amendat. În România, fantezia asta devine realitate la orice oră de vârf - pentru clientul român, un scenariu de succes ar fi vizionarea unui meci, cap-coadă, lângă o femeie care tace, calcă și-i cară beri. Saloanele roz
Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată () [Corola-blog/BlogPost/338011_a_339340]
-
ci sunt rânduieli așezate de Dumnezeu pentru o vreme și pentru anumite lucruri bune sau rele, dar care trebuie să se întâmple, că fac parte din voia Lui cea tainică și bună, sfântă și desăvârșită. Înainte de a încheia cuvântu-mi plăpând de omagiu și a așeza lacrima-mi săracă între miresmele primăverii am și două întrebări: Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare; și mărturisirea lui Dumnezeu este aceasta pe care a făcut-o El despre Fiul Său
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
tendință de modernitate în aceste versuri, o dorință de a depăși epicul: „Cândva,/ Sâni rotunzi a fost lutul/ Din mâna olarului./ De aceea îl mângâie/ Cu atâta dăruire/ Zămislind ulciorul străvechi./” (Măiastra mângâiere). Sau: „O lacrimă a nopții/ Îndoaie firul plăpând de iarbă./ Raza de soare/ Îl eliberează/ De povara splendorii./” (Roua). Vezi și: „Covorul de iarbă/ Mângâie talpa/ Care-l strivește./ Sculptura/ Sărută gura dălții/ Din mâna cioplitorului./ Bobocul de floare/ Se dăruie, cu toată frumusețea,/ Aceluia care-l culege
CRONICA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344356_a_345685]
-
Dar hâda lovește când nici nu te-aștepți. A ironizat-o cu gând pamfletar, Crezând că ajunge la învoială, Fără să știe că-i ia cel mai scump dar. Dar l-a secerat fără șovăială. Țăndări i-a făcut inima plăpândă, Cu lovitiri de pumnal, repetate. Că mereu de suflete e flămândă, I-a demonstrat puterea ei de moarte. Replică la poemul ,,Ultima cafea" de Corneliu Vadim Tudor, scris în 6-7 Septembrie/2015, prevestindu-și moartea. Autor, Maria Filipoiu 17.09
CU MOARTEA LA CAFEA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343960_a_345289]
-
somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă, care deși majestoasă, zăcea pleșuvă în îmbrățișarea ternă. Un iz sulfuros părea că o înconjoară și urca șiret până la fereastra luminată plăpând. O bătaie îndrăzneață a vântului deschise fereastra, lăsând să cadă pe sub perdea o boare răcoroasă. În stânga ferestrei, sub un baldachin străveziu, o tânără dormea profund. Pletele-i negre se revărsau agale pe așternuturile fine, iar veșmântul alb, vaporos lăsa să
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
de sine. Rareș reușise. Nu câștigase nici o medalie și cu toate acestea, el nu-și simțea mândria știrbită. Văzuse cu ochii inimii sale amare plonjonul arcuit și elegant, simțise cu fiecare bătaie a sângelui din venele dezmorțite brusc lupta brațelor plăpânde cu apa, iar plămânii i se umflaseră cu aerul îmbâcsit din balon, atunci când băiatul urcase singur, tremurând, pe marginea bazinului. Silvia avusese dreptate, iar faptul că recunoștea asta nu reușea acum să-i știrbească orgoliul. Lângă el, copilul strânse la
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
Poezie > Sonete > SONET Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SONET (Pe mine floarea mă străpunge) Neliniștea din mine-i depărtare, Un văl de umbră peste ea s-a așternut, Un fir plăpând,nou început, Din lutul vieții-acum răsare. Din umezeala plânsului târziu, În inimă crescută,răsărită, Apare plantă nouă fericită Rodind peste un vechi pustiu. Va înflori și-n primăveri și-n toamne, Cât seva vieții prin tulpină curge, Voi fi copacul
SONET de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342768_a_344097]
-
în vânt, sub vraja timpului furtuna, prin glasul toamnei delirând, Te pierzi în lacrimi și regrete, ce-n suflet varsă nostalgii, când soarta șterge iar portrete, din străzi pustii și ruginii. Mai simți cum te cuprind fiorii, îți geme sufletul plăpând, văzând cum plâng prin streșini norii, ce se revarsă pe pământ. Se frâng și visele din lună, îngândurat prin geam privești, la cerul care iar adună, tristețea toamnei ca-n povești. Te pierzi privind în depărtare, vezi ramul gol și
DESTINUL TOAMNEI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342868_a_344197]
-
limpede al dimineții care-și arăta zorile. Si pentru că eu o creasem, am luat în brațele mele imaginea și i-am mărturisit iubirea care clocotea în ființa nopților. Trebuia să asculți. Pentrucă nu existai. Te-am creiat! Atunci, o rază plăpândă a lunii a tăiat întunericul dens al nopții și s-a proiectat direct pe hartia pe care era chipul desenat. Hârtia a început a se mișca poate la o adiere pătrunsă, oare cum?, prin geamul închis. Am văzut cum pe
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
ei dar tu mi-ai spus că nu e voie, c-acești puiuți nu sunt ai mei, că-și au și ei măicuța lor, ce va să vină în curând, în voia sorții și-a naturii sä las acel cuibar plăpând. Și-acum revăd acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar degetele-ți pricepute, să văd, uimită, cum transformă noian pufos de lână nouă în ghem de ață uniformă
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
cosmică, - Către acel ținut nesfârșit plin de cânt! - Lăsând amândoi întunericu-n urmă, Și pacea să ne cuprindă al nostru gând? Să vedem cu ochii noștri gloria Creatorului, În fața căruia tot Cerul muțește și-ascultă, Și noi pe-acolo două stele plăpânde Să ne bucurăm de-acea liniște multă!... Să ne mângâiem cu lumina unul pe celălalt, Și cu ecoul imimilor noastre flămânde... Mereu împreună sus pe Cerul înalt, Mereu împreună, ...mergând, ori-și-unde. Și când gloria Lui va răsări din nimic, Noi
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul e disperare, neputință, ceață, graniță, port în care nu te-așteaptă nimeni. Lili Bobu Într-un secol grăbit și asaltat
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură: religia. Restul e disperare, neputință, ceață, graniță, port în care nu te-așteaptă nimeni. Lili Bobu Într-un secol grăbit și asaltat
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Și mă enervezi... Ți am spus să dispari! Dar tu nu... mă sâcâi cu toate nemulțumirile tale! Vreau să pleci ori poți rămâne; mi 'e tot una...dar ține 'ți gură! Seară se 'așterne blajin În tot cuprinsul ființei mele plăpânde. Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormit Trezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzul Mă fericește cu lumina'i blândă stelara... Și totuși; aud un murmur firav de suflet Ce'mi oprește reveria Cu șoapta'i plapăpândă, aproape
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
eter.n cuvinte mai ne.cuvinte ca acestea nu ex.istă !!! nu ne ramâne decât să reinventăm para.visul dincolo de eu dincolo de tu dincotro de noi în locașul din care renaște condorul uitării mundane cu aripi de pajură bicefală înfășurate plăpând într-un singur suflet uitat de gijă de mâine ce ne sufocă clipele râmase împreună... fire de EL C U V Â N T U L Lumină și Trup A D E V Ă R U L veșnic trăit ce
POEM HIERATIC XXXI NE.CUVINTE ŞI NOI.ME de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343424_a_344753]
-
Și mă enervezi... Ți am spus să dispari! Dar tu nu... mă sâcâi cu toate nemultumirile tale! Vreau să pleci ori poti rămâne; mi 'e tot una...dar tine 'ti gura! Seara se 'asterne blajin In tot cuprinsul fiintei mele plăpânde. Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormit Trezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzul Mă fericește cu lumina'i blândă stelară... Citește mai mult Nimicul - " un spatiu gol... lipsit de orice înăuntru! "Ascult muzica sferelor și mă cufund
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
văd. Și mă enervezi... Ți am spus să dispari! Dar tu nu... mă sâcâi cu toate nemultumirile tale!Vreau să pleci ori poti rămâne;mi 'e tot una...dar tine 'ti gura!Seara se 'asterne blajinIn tot cuprinsul fiintei mele plăpânde.Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormitTrezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzulMă fericește cu lumina'i blândă stelară...... XIX. ȘTII?!, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1609 din 28 mai 2015. Știi tu... ce'i
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului NUANȚE DE IUBIRE Ca să respiri culorile din floare, Ar trebui să-i guști întâi parfumul Și s-o săruți, ca roua, cu pudoare, Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă
NUANȚE DE IUBIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343435_a_344764]