659 matches
-
un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât scriitorul supus mistificării, denigrării ori tratamentului „critic” prezidat de țâfna savantă. (revista Plumb, mai, 2013) II AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ 59 Cum a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de la fabrica de negru de fum, de la Copșa Mică...! Așa o să apară, probabil, noul postmodernism cu negru de fum sau ceea ce se va numi în istoria mișcărilor spiritual-literare din Europa "neoromantismul de la Copșa Mică". Curentul va avea reverberații și în plastică, în muzică, în teatru. Cum va arăta în teatru acest nou romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a ultimei noutăți morale și anatomice. Admirabil timp, totuși, în care circulau încă exemplare din toate generațiile, când puteai încă vedea femei care ar fi putut umbla lin și majestos purtând un peplum, când existau atâtea forme tranzitorii spre o plastică viitoare. In jocul simultan de prefaceri, nu știai dacă sunt născuți din literatură sau sunt înseși modelele din care literatura extremă se născuse. Baudelaire și Veiiaine, acum clasici la lectură, circulau subt mii de forme umane și omul decadent era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de moralist și predica neobosit. " Ce miop e omul, cu el!" gândea Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă avea trupul lui sufletesc. Nici pentru că doctorul admira exagerat plastica Lenorei și avea slăbiciune de nuduri picturale. Nici pentru că îi plăceau gleznele si avea o introducere specială pentru fete la cursul de anatomie! Nu-i cunoștea nici o altă păcătuință; dar acea puritate de moravuri nu o convingea. I-ar fi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie, a puterilor temperamentale și individuale (pe care le declarăm o dată pentru totdeauna: antilirice, utilizabile numai în plastică sau în muzică), nu adăugăm nimic criticei noastre precedente. Cât privește mutația valorilor, cei ce cunosc "revizuirile" d-lui E. Lovinescu vor surâde la încercarea unui obscur cetățean din Vaca Bălțată (Bunte Kuh), de a acoperi propriile sale contravenții cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai poate lucra după ochi nici măsurând cu palma, pipăind sau adulmecând, după înapoiatele procedee tehnologice ale lui Cipriano Algor, care îi comunică fiicei lui, cu aerul cel mai natural din lume, Pasta e bună, suficient de umedă și de plastică, ușor de lucrat, acum, ne întrebăm cum poate fi așa de sigur de ce spune dacă doar și-a pus mâna pe ea, doar a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Wilson (supliment al revistei Teatrul azi, Îngrijit de infatigabila Florica Ichim), desigur, merită să faci efortul Înțelegerii particularităților acestui tip neobișnuit de spectacol, reprezentații interdisciplinare, În care nu poți spune dacă textul mai are vreo importanță, iar dansul și arta plastica se subordonează scenariului, ori Îl surclasează. Este Wilson un „entertainer, care acționează În spiritul vodevilului american”? (Jan Linders). Este un histrion de clasă, ori un cvasi-autist, care se inspiră din dramele surdomuților? Este un mare plastician („nu am studiat niciodată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
execuție.Iulian II a devenit conductor arhitect.A urmat la Iași și la STACO. E căsătorit și lucrează la SPJ. Johnny l-a întrebat „de ce arată așa de rău construcțiile din Bârlad? Dacă în proiect se prevăd și lucrări pentru plastica fațadelor ?”. Răspunsul a sosit prompt:”Banca taie din NCaceste lucrări;proiectele sunt tip și se fac doar adaptările la teren”...”Adică fundația,am completat”.A urmat „Șefuța”,Doina.Dupa ce a dorit să studieze sociologia,a devenit pragmatică și a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților tehnice ci și a sferei real obiective a picturii. Colajele și montajele cubistilor, ”manifestul etnic al plasticii futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță, chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu mai e reprodusă cu ajutorul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura, - sunetul, materia, verbul - se rezolvă în poezie” ar trimite doar la sincretismul wagneriano-simbolist, cum afirmă în competenta sa monografie Simion Mioc. Există un întreg complex postromantic - din care fac parte și unele avangarde istorice - care așază poemul în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iancu și I. Iovanaki, semna un articol de adeziune integrală la principiile picturii futuriste, ca urmare a vizitării unor expoziții de acest gen în Italia (Futurism). Emilia Drogoreanu îl consideră, pe bună dreptate, „una dintre primele contribuții publicistice dedicate domeniului plasticii futuriste în România” (Drogoreanu, op. cit., p. 30). Tînăra cercetătoare nu are în schimb dreptate atunci cînd vede în atitudinea din acea perioadă a lui N. Davidescu față de poezia futuristă un „refuz violent și radical”. În numărul din 12 septembrie 1912
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
materie de avangardă va fi invocat de același Vinea și în paginile Cuvîntului liber al lui Eugen Filotti: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Liepschietz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă. În toate cercurile de artă străine se știe rolul jucat de Marcel Iancu în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contemporane), mai radicalul Contimporanul a avut o rază mult mai redusă de acțiune literară: a fost mai curînd un cîmp de confluențe moderne decît de iradieri. Contribuția sa majoră ține în special de domeniul artelor plastice. Numeroase expoziții interne de plastică nouă, expoziții artistice internaționale, serate „sincretice” cu performance-uri poetice, teatrale și muzicale de avangardă, inovații arhitecturale sau în domeniul artelor decorative au avut loc sub egida sa. Iar „motorul” acestor realizări a fost pictorul, decoratorul și arhitectul Marcel Iancu. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Felix Aderca (Mărturia unei generații, 1929). A proiectat numeroase imobile în stil cubist și constructivist (nu doar în București; sanatoriul din Predeal i se datorează în egală măsură), parte dintre ele reproduse fotografic și în Contimporanul, iar în plastică a practicat un amestec de abstracționism, realism, postimpresionism, cubism, expresionism și fovism. A fost, de asemenea, cel mai avizat teoretician și promotor al constructivismului în România. La începutul anilor ’30 face parte (ca și ex-avangardistul Ion Călugăru) din rîndul fondatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Marin Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu sînt prezenți cu articole de atitudine intelectuală și de critică socială. Din efemera Chemarea (1915) este republicat crochiul „anarhic” „O viață“ al foarte tînărului Claudian (probabil viitorul sociolog social-democrat Alexandru Claudian). Reproducerile de „plastică nouă” și informațiile despre activitatea avangardelor artistice europene nu lipsesc din paginile Contimporanului. Încă din numărul 4, o notă informa discret cu privire la trăsăturile artei noi, nonfigurative. Începînd cu numărul 32 (februarie 1923), apar reclame la publicații avangardiste din străinătate (revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de existența unui grup constructivist românesc. Practic — toți reprezentanții avangardei autohtone se grupează acum în jurul Contimporanului. Sînt doar cîteva dintre motivele care îl îndreptățeau pe regretatul critic de artă Andrei Pintilie să afirme (cf. „Considerații asupra mișcării de avangardă în plastica românească“, reluat în volumul Ochiul în ureche. Studii de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, Editura Meridiane, Colecția „Biblioteca de artă”, București, 2003) că 1924 a fost „anul de maximă importanță al primei avangarde românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Artelor, cu prilejul închiderii primei expoziții internaționale a Contimporanului. Este cel mai important eveniment expozițional din România, după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În ultima parte a programului a avut loc o reprezentație de teatru „nou” cu piesa Moartea veselă, „arlequinadă într-un act cu prolog și cuvînt de încheere de N. Evreinof, în românește de F. Brunea” (direcția de scenă — Sandu Eliad, plastica — M. Iancu, muzica — H. Schwartzman, dansurile — D. Constant, regia — Felix Florian). Costumele realizate de Marcel Iancu vădeau un interes special pentru Commedia dell'Arte. I s-ar putea reproșa manifestării o anume (conformistă?) lipsă de imaginație insurgentă. Oricum, din rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
treia fază - și ultima - a revistei. Reapar comentariile „de actualitate” pe teme politice și sociale. Opiniile exprimate în paginile revistei devin tot mai „eclectice” și mai în afara oricărui „program” ideologic restrictiv. Continuă să apară texte despre știința modernă și arhitectura/plastica constructivistă semnate de Marcel Iancu și de colaboratori străini (Hans Arp, Hans Richter, Alberto Sartoris, Albert Gleizes, Georges Linze ș.a.), comentarii sporadice despre „teatrul nou” de Sandu Eliad, proze ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atentă a vizitei de la S.S.R., vezi și monografia lui Teodor Vârgolici, Istoria Societății Scriitorilor Români. 1908-1948, Editura Gramar, București, 2002, p. 114). Succesul vizitei poate fi comparat cu acela al „magului” decadentist Josephin (Sâr) Peladan din 1898. O retrospectivă a plasticii românești avangardiste (organizată de gruparea Contimporanul) și o excursie la Moreni au completat „tabloul” acestei manifestări intens mediatizate. Însă Contimporanul încetase, practic, să fie o publicație avangardistă, trăind - ca și Marinetti - din capitalul simbolic al trecutului insurgent. Pentru „contimporani”, vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei folclorică Refuzul „logicii” și al „anecdotei”, adîncirea în interioritate și subconștient, respingerea „imitării naturii” în favoarea „creației autonome” (nonreferențiale) sînt elemente care îl apropie pe Ion Vinea de abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale din cari, bineînțeles, nu lipsește nici vestita «Maică»”. (Nota bene, în Modernism și tradiție, 1924, Vinea scria: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Lipschitz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă”). Iar într-o notiță din numărul 100, umorul literaturii lui Jacques G. Costin din Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote e considerat superior celui al lui Jaroslav Hašek... Contactele externe ale Contimporanului (realizate prin intermediul lui Marcel Iancu) cu reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în linia grupării De Stijl — pe arhitectură ca „unitate plastică a tuturor artelor” și expresie a stilului nou: „Jiri Kroha, profesor al școalei politehnice din Brno, ne prezintă în toate detaliile de planuri și vederi o construcție industrială impunător de plastică. Arhitectura nouă este desigur azi un cumul de arte plastice și îndeplinește pentru noi funcționarea creatoare a artelor surori”. Ultimul și cel mai amplu material despre arhitectura/arta nouă cehoslovacă este „Casa de locuit“ de B. Vaclavek (Praga), publicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s’a lucrat teoretic. Karel Teige și alții în Stauba au reușit să influențeze și generațiile vechi. Nu au fost specialiști cari au pregătit terenul, din care cauză putem vedea pe unele fațade încă influența diferitelor curente. Reforma venea dela plastica nouă și se oglindea la început în exterior. Mai tîrziu numai s’a reușit reforma dispozițiunilor de plan. Încurajatoare a fost influența profesorului arhitect din Praga Kotera care și înainte de războiu încercase drumuri nouă. După război s’au strîns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]