620 matches
-
să mă contreze de cîte ori mă prindea cu cîte o eroare. O făcea însă grav, sfătos, vorbind în faimoa sele lui clișee din care, deodată, ieșea cîte o-ntorsă tură ce arăta multă inteligență acolo unde crezuseși că e doar platitudine. L-am întîlnit apoi la cenaclul pe care l- am început în facultate cu un an sau doi mai tîrziu. Am aflat cu ocazia asta că existase de mai mult timp un grup de studenți care-și făceau în facultate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum o face, materialist, comunismul), dar ele însele (cum este cazul Creștinismului) nu au sens decât prin excepții, prin abaterea de la același numitor (vezi sfinții, martirii). O lume în care toți ar accede la har ar fi de o imensă platitudine Or, ceea ce face Creștinismul (a văzut-o foarte bine Cioran, dar au văzut-o și mulți alții înaintea lui), cu atât mai abitir ortodoxismul, este că tinde spre această platitudine, spre mediocritate. Un ideal comun este un ideal mediocru. Prezența
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
toți ar accede la har ar fi de o imensă platitudine Or, ceea ce face Creștinismul (a văzut-o foarte bine Cioran, dar au văzut-o și mulți alții înaintea lui), cu atât mai abitir ortodoxismul, este că tinde spre această platitudine, spre mediocritate. Un ideal comun este un ideal mediocru. Prezența lui Petre țuțea are sens, desigur, dar mai degrabă ca un fel de ipostază fizică a ideilor lui Cioran ; în fond, pe Cioran l-au atras întotdeauna ratații (în episodul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
poți închipui. Ne-a citit ultima lui scrisoare, un amor, cu citate ca astea: „Când rupi din codru-o rămurea...“ etc. În orice caz m’a vindecat de a mai citi scrisorile altcuiva, de vreme ce, pe când ea plângea, noi încremeniserăm în fața platitudinii și locurilor comune. [...] Cu Sab[ina] mă împac din ce în ce mai bine și în curând îți voi trimete note biografice din cele mai interesante. Are aerul să considere pe Cinci ca proprietatea ei; îți voi scrie, imediat ce voi putea, foarte multe inedite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
demonstrația de-aici e ținută într-un registru comic, pe cînd cea din Dogville era ținută într un registru dramatic. Asemănarea e că nici una, nici alta nu sînt convingătoare din punct de vedere dramatic. Personajele ambelor filme au ceva din platitudinea tablei pe care cineva scrie cu creta o ecuație ; sînt mai mult niște cifre pe care von Trier le mînărește așa cum vrea el. Dogville te fascinează prin martirizarea metodică a lui Nicole Kidman și printr-o epurare scenografică ostentativă (un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
informativ, ci și formativ al cuplului. Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe firul amintirilor derulate blând, Leonida și fosta soție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la fel de ambiguu că și starea de fapt pe care o reprezint)) deoarece, la urma urmei, este necesar s) știm ce se Întâmpl). Și mai r)u, ceea ce se Întâmpl) nu ne va liniști. Nici de faptele sau denatur)rile și platitudinile insidioase ale mass-mediei (chinuitoare pentru c) Îngroaș) realit)țile atât de mult și atât de Îngrozitor) nu ne putem feri. Studiul literaturii este și el puternic „politizat”. O tan)r) inteligent) și perseverent) Îmi scrie frecvent din Italia, insistând s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe care o aud rostind vorbe fără nici o semnificație pentru mine - o propoziție În engleză sau În rusă, care nici măcar nu mi se adresează și atât de banală, Încât nici nu-mi vine să ofer o mostră, de teamă ca platitudinea pe care vreau s-o evoc să nu fie viciată de vreo semnificație cât de măruntă. Acest fenomen stupid pare a fi pandantul auditiv al anumitor viziuni premergătoare somnului, pe care de asemenea le cunosc bine. Mă refer nu la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii. Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate. Serioșii (pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tămâie și rămân la nivelul clișeelor și platitudinilor grave. Contrariul frivolității nu e seriozitatea, contrariul frivolității e superficialitatea, pe care Wilde, după marea lui experiență penitenciară, o declara viciul suprem. Nu există teme grave și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent de obiectul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e o facultate de importanță capitală, ceea ce se spune uneori, dar ca simplu clișeu, de regulă cu un aer de beatitudine prostească, mai ales à propos de basme, feerii și istorioare „poetice”, care chipurile ne-ar scoate din așa-zisa platitudine a existenței și a realității „brutale” (e de notat aici că Gordon Craig își mărturisește ̀ într-un loc, la pagina 32, slaba prețuire pentru Alice în țara minunilor). Al doilea lucru de reținut este că nu orice iubire aparține
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
unii prieteni fiindcă am avut imprudența să folosesc cuvântul „paradox” în titlul unei cărți. Dacă ascultăm viața, dacă aprehendăm cu bun-simț și atenție lumea și viața, înțelegem rostul multor lucruri. Nu al tuturor, dar al multora. A devenit demult o platitudine citarea celebrului distih din Hamlet, la care dăm din cap aprobativ și trecem mai departe fără a ne opri o secundă pentru a-i realiza fantastica încărcătură : There are more things in heaven and earth, Horatio,/ Than are dreamt in
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
afective cu semenii dragi constituie factori vitali pentru reușita eliberării, ieșirii din labirint. Cel care intră în structura labirintică deține acești factori, aceste trăsături esențiale, dar, odată cu înaintarea inițială în labirint, el le resimte gradual diminuate, trecute din act în platitudinea potenței. Asistăm aici la o scădere în intensitate a unor astfel de componente ale trăirii sufletești până la un prag critic, la un moment de criză în care poate surveni sincopa întreruperii relației afective cu cei dragi, stingerea răbdării, a curajului
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
biletele. Cercetările pentru descoperirea loturilor, făgăduielile și umilințele d-lui Lefter sunt etape savante ale disperării. Surescitarea atinge faza mâniei teatrale când eroul află că vesta în care se bănuia a fi biletele fusese schimbată la o chivuță pe farfurii. Platitudinea obișnuită a lui Lefter, exasperată, dă un patos burlesc. După atâta zbucium, Lefter suferă alt șoc: găsește biletele. Acum devine euforic, și într-o petiție țanțoșă își dă demisia din slujbă. Îl aștepta o lovitură și mai grozavă. Biletele câștigase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bătute. Numai pe el îl poate tenta Diavolul, fără izbândă deplină și finală, fiindcă și experiența binelui atrage pe voievod. Nenorocul e un Faust parțial, înfățișînd numai pe solitari, pe investigativi. Adevărata vină a dramaturgului este că a făcut simpatică platitudinea lui Voie-Bună și odioasă anxietatea lui Nenoroc. Dealtfel meditația e umflată de vorbe și de colori, pierdută în fantastic, goală pe dinăuntru. Piesa se pierde în episoade de fantezie, cum e mascarada cu pretenții adânci din grădina lui Epicur. Declamația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tundra de-a lungul fluviului Obi, aurora boreală. Paginile par rupte din Atala sau din Il Milione al lui Marco Polo. De la volumul V, C. Stere se pierde într-o bârfeală cifrată împotriva contemporanilor săi, căzând în cele mai triste platitudini. GIB MIHĂESCU Care ar fi fost adevăratul aspect al operei lui Gib Mihăescu (1894-1935) dacă scriitorul ar fi trăit mai mult e greu de spus. În orice caz Gib Mihăescu nu era un artist și ținuta multora din scrisorile sale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roșie, Robul) sunt niște cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea lui Sălceanu, în care mai licăresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fie îl încurajează pe interlocutor să vină și el cu un clișeu propriu. Clișeele sunt cuvinte sau expresii preambalate, folosite de oameni lipsiți de imaginație sau de cei care sunt prea leneși ca să descrie o situație prin prisma propriilor percepții. (Platitudinile și truismele sunt alte tipuri de clișee.) Clișeele pot oferi chei utile pentru descifrarea gândurilor vorbitorului. De exemplu, expresia "oarecum" este un fel de scuză pentru o afirmație nerelevantă și unul din cele mai des folosite clișee în engleza modernă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
este împins de la spate de o femeie "poate deveni mai percutantă dacă i se adaugă "adesea este vorba de cealaltă femeie". Dar cel mai bun sfat pentru a putea ține conversația deschisă este să renunțăm total la clișee, truisme și platitudini și să abordăm discuția cu imaginație. La început nu e un lucru prea ușor de realizat, dar va contribui la ameliorarea calității conversațiilor noastre. METALIMBAJUL ÎNTR-UN SINGUR CUVÂNT Să examinăm acum câteva dintre cele mai des folosite metacuvinte, care
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele poeme, înregistrând, pe alocuri, un patetism exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul unei trilogii ambițioase, alcătuită din Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și sarcastic, înrâurit de
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
pref. Ana Blandiana, Timișoara, 1973; Ion Popovici-Bănățeanul, În lume, pref. edit., Timișoara, 1973; Cassian R. Munteanu, Bătălia de la Mărășești, pref. edit., Timișoara, 1977; Virgil Birou, Oameni și locuri din Căraș, pref. edit., Timișoara, 1982. Repere bibliografice: G. Gheorghiță, Critică și platitudine, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 565; Cornel Ungureanu, „Premise literare”, O, 1976, 41; Ulici, Prima verba, II, 221-222; Lucian Bureriu, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O, 1980, 16; Rodica Bărbat, „Anotimp interior”, O, 1980, 17; Petru Sfetca, Cu scriitorul Nicolae Țirioi, O
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
Mijloc și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga, I, 6, reprezintă nucleul doctrinei sale, o admirabilă sinteză a propriei filosofii, prin
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg". Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului absurd, care scoate în evidență platitudinea gândirii, confuzia lingvistică a personajului, iar stilul bombastic și infatuat devine caricatural și prin ticurile verbale și prin afirmațiile aberante: "Dați-mi voie! Dați-mi voie! Din două una, dațimi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am văzut decît în fotografii, din același motiv: nu-mi place aglomerația din piețe și de pe stadioane. Neîndoielnic însă, Adrian Păunescu e „o forță”, „o energie”: emană literatură, care are uneori frumuseți ce scînteiază, superbe, iar alteori e compusă din platitudini bombastice. Dacă aș fi unul dintre apropiații săi, i-aș sugera că abundența trebuie controlată, altminteri poemul ajunge să semene cu articolul de ziar. Pe lîngă asta, i-aș mai sugera să-și prelungească „recluziunea” în care, de voie sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înălțime care să-i permită a disprețui pe cineva. Am citat, ca exemplu, un fragment din ultimul său articol publicat în „România literară” („Demnitatea și autenticitatea teatrului”), unde se văd felul deficitar de a construi fraza, necunoașterea sensului unor cuvinte, platitudinea conținutului. După părerea mea, toate imposturile sale pornesc de la impostura literară. Dacă îl judec cu severitate, o fac pentru că s-a băgat peste tot: la Radio, la Televiziune, în „Scînteia”, în „România liberă”, în „România literară”, în „Steagul roșu” etc.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]