KorAP: Find »[drukola/base=platonician & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...40 >

995 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

verbale (cum a afirmat R.V. Sellers)? Sau era Încă un episod al războiului dintre cele două școli teologice, cea alexandrină și cea antiohiană și dintre pozițiile lor divergente, care reprezentau, În ultimă instanță, cristologia „Înaltă” și pe cea „joasă”, orientarea platoniciană și tendințele adopționiste (după cum a confirmat recent R.M. Grant)?48. Studiile din ultima vreme au confirmat că, Între Chiril și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții Îi numesc falsificatorii Antichității) și se bazase

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
soluții, derivînd din două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație de vederi pe care creștinii ortodocși o mențin aproximativ de la Augustin Încoace. Că sufletele nu preexistă trupurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dualism, potrivit căruia la Început au fost Dumnezeu și alte principii: Haosul, Întunericul, Apele. Soluția dată de gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor și copia ei care este creația, „ a pus inteligența În suflet și sufletul În trup și a construit universul În așa fel Încît să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un nivel superior și unul inferior 113, Însă, În același timp, este și o ruptură În această armonie, o „devoluție” În expansiunea

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
anume Luminii. În ansamblu, trecerea lor pe acest pămînt trebuie să fi fost o experiență fericită, căci ei vedeau clipă de clipă scîntei de Lumină supraterestră În orice mugur și În orice fir de iarbă. Pentru gnostic, ca și pentru platonician, lumea este un clarobscur: se găsesc În ea destule urme și semne ale unei prezențe superioare pentru a o face suportabilă. 8. Istoria neamului omenesc Potrivit rezumatului pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților 119, Ialdabaot, gelos pe măreția lui

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări s-ar Împiedica de o problemă pe care Filon n-a avut-o de Înfruntat: repetatele declarații ale Dumnezeului din Tanakh că el este singurul Dumnezeu. Acest fapt ar fi justificabil Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ridica pretenții similare, dar s-ar dovedi, cu siguranță, mai mult decît suspect În situația În care despre divinitatea care Își proclamă supremația s-ar ști că nu există. Un interpret al Bibliei care ar fi În esență mai mult platonician decît evreu s-ar poticni În această contradicție, ceea ce ar face să intre În acțiune principiul exegezei inverse, În cadrul căreia conținutul Bibliei nu este apreciat la valoarea sa nominală, ci În lumina unor informații anterioare care contribuie la escaladarea unei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar fi produs mai curînd o exegeză de tipul celei a lui Filon, exceptînd posibilitatea ca ei să se răzvrătească Împotriva propriei lor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ca ei să se răzvrătească Împotriva propriei lor tradiții - ori de n-ar fi aparținut altui grup de utilizatori curenți ai Bibliei. O soluție lesnicioasă ar fi să-i considerăm samariteni, Însă nu există nici o rațiune ca aceștia să fie platonicieni și, de fapt, e cu totul Îndoielnic să fi fost. Răspunsul „erau creștini” constituie o soluție pe care, sub influența școlii germane de istorie a religiilor, savanții au Încercat s-o evite multă vreme; ea s-ar putea Însă dovedi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În multe circumstanțe. Credința În salvarea lumii printr-un MÎntuitor era, la vremea respectivă, una dintre trăsăturile proeminente pe care gnosticismul le avea În comun cu creștinismul. Știm, de asemenea, că În secolul al III-lea era la modă, printre platonicieni de ortodoxie Îndoielnică, să se compună texte gnostice; și, Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul Dumnezeului suprem. (Însă nu Sophia lui; Dumnezeul biblic este evident unul masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Însă o ruptură completă), și anume Între Logos/Sophia și Demiurg. În același timp, Demiurgul trebuie să rămînă produsul Logosului/Sophiei, căci astfel ar fi complet zdruncinate premisele Întregului sistem. Întrucît ideea pe care au Încercat s-o propage interpreții platonicieni ai Genezei În această privință era cea a avortului, a nașterii premature sau ilicite etc., cea mai rezonabilă opțiune pe care o puteau face era s-o aleagă pe Sophia În locul Logosului și să facă din ea mama unei creaturi

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În care Logosul a fost preferat Sophiei.) Restul mitului gnostic nu a fost decît o simplă joacă pentru imaginație, Însă trebuia de asemenea să explice cum de existau cele trei lucruri - Abisul, Întunericul și Apele - Înaintea Demiurgului. Ca niște buni platonicieni, gnosticii nu ridicau nici o obiecție contra Abisului, spațiul platonic (chora), Însă făceau să derive Întunericul și Materia apoasă fie de la Sophia, fie de la Demiurg. La o analiză riguroasă se dovedește că senzaționalul produs brevetat al gnosticismului - mitul gnostic - nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
soliditate și de independență, destinat să potențeze sau să propage o filozofie consistentă* și integral determinat de premise filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții dintr-o narațiune mitică precedentă, Cartea Genezei. Rămîne iarăși un mister de ce acești platonicieni țineau atît de mult să comenteze Cartea Genezei și nimic altceva, În afara cazului că ar fi fost platonicieni evrei neatașați de tradiția evreiască; În care eventualitate ar trebui să-i căutăm În cercurile iudeo-creștine de la turnanta primului secol al epocii

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]