584 matches
-
majoritatea populatiilor și linia de cale ferată strategică. Watt scrie: „emisarul ceh Edvard Beneš a propus un plebiscit. Aliații au fost surprinși, gândindu-se că cehii vor pierde în mod sigur. Beneš a fost însă insistent și s-a anunțat plebiscit pentru septembrie 1919. În realitate, Beneš știa foarte bine ce face. Organizarea plebiscitului durează, și multe se puteau întâmpla între timp - în special când afacerile unei țări sunt administrate atât de inteligent ca ale Cehoslovaciei.” Watt arată că Beneš a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Beneš a propus un plebiscit. Aliații au fost surprinși, gândindu-se că cehii vor pierde în mod sigur. Beneš a fost însă insistent și s-a anunțat plebiscit pentru septembrie 1919. În realitate, Beneš știa foarte bine ce face. Organizarea plebiscitului durează, și multe se puteau întâmpla între timp - în special când afacerile unei țări sunt administrate atât de inteligent ca ale Cehoslovaciei.” Watt arată că Beneš a așteptat strategic un moment de slăbiciune a Poloniei, și a acționat în timpul crizei
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
arată că Beneš a așteptat strategic un moment de slăbiciune a Poloniei, și a acționat în timpul crizei provocate de Războiul Polono-Sovietic în iulie 1920. În relatarea lui Watt, „la cină, Beneš i-a convins pe britanici și pe francezi ca plebiscitul să nu se mai țină și ca Aliații să-și impună pur și simplu decizia în chestiunea Teschenului. Mai mult decât atât, Beneš i-a convins pe francezi și pe britanici să traseze o frontieră care să acorde Cehoslovaciei majoritatea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
polonezi urmau să rămână în teritoriu ceh, în vreme ce doar 2.000 de cehi rămâneau de partea poloneză”. „A doua zi dimineața, Beneš a vizitat delegația poloneză la Spa. Lăsând impresia că cehii ar accepta o decizie favorabilă polonezilor și fără plebiscit, Beneš i-a convins pe polonezi să semneze un acord conform căruia Polonia va accepta orice decizie a Aliaților în ce privește Teschenul. Polonezii nu aveau, desigur, cum să știe că Beneš deja îi convinsese pe Aliați să ia o astfel de
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
în calcul și au aprobat recomandările comisiei cehoslovace fără vreo modificare - cu excepția Teschenului, chestiune pe care au lăsat-o în seama Poloniei și Cehoslovaciei să o rezolve prin negocieri bilaterale.” După ce aceste negocieri polono-cehoslovace au eșuat, puterile aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun plebiscit din cauza creșterii ostilității reciproce între cehii și polonezii din Silezia Cieszynului
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
bilaterale.” După ce aceste negocieri polono-cehoslovace au eșuat, puterile aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun plebiscit din cauza creșterii ostilității reciproce între cehii și polonezii din Silezia Cieszynului. În schimb, la 28 iulie 1920, conferința de la Spa (denumită și Conferința Ambasadorilor) a împărțit toate cele trei regiuni disputate între Polonia și Cehoslovacia. Populația poloneză locală s-a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
care oamenii să fie definiți de rolul lor în societate, nu de relațiile lor la nivel înalt. Efectul său constă în modificarea sistemului financiar și guvernamental, banii fiind distribuiți acolo unde este nevoie de ei, lucru posibil doar în urma unui plebiscite purtat la nivelul întregii rețele. Într-o încercare disperată de a se răzbuna, guvernul ordonă unui avion să lanseze un atac nuclear, oprit de Nick prin inserarea unui contr-ordin în calculatoarele guvernamentale. Sfârșitul cărții este unul optimist: nu mai există
Călător pe unda de șoc () [Corola-website/Science/324579_a_325908]
-
de-a lungul vremii. În 1918 (confirmată prin Tratatul de la Trianon), partea de vest a comitatului a devenit parte a noului land austriac Burgenland, în timp ce partea de est a rămas în Ungaria. Statutul orașului Șopron s-a decis printr-un plebiscit local organizat la 14 decembrie 1921, la care 65,2% dintre locuitori au votat pentru că orașul să se alăture Ungariei și nu Austriei. De atunci, Șopronul este numit de unguri "Civitas Fidelissima" ("Orașul cel mai loial", în ), iar aniversarea plebiscitului
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]
-
plebiscit local organizat la 14 decembrie 1921, la care 65,2% dintre locuitori au votat pentru că orașul să se alăture Ungariei și nu Austriei. De atunci, Șopronul este numit de unguri "Civitas Fidelissima" ("Orașul cel mai loial", în ), iar aniversarea plebiscitului este o sărbătoare locală. După Al Doilea Război Mondial, Comitatul Șopron a fuzionat cu Comitatul Győr-Moson-Pozsony, fiind format astfel județul Győr-Sopron. Acest județ a fost redenumit Győr-Moson-Sopron la începutul anilor 1990. O mică parte a comitatului Șopron a fost alipita
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]
-
ajunsese în 1858 la un acord secret cu Napoleon al III-lea, care prevedea, în schimbul sprijinului contra Austriei, renunțarea din partea italienilor la Nișă și Savoia. Garibaldi,care se împotrivea acestor concesii, l-a convins pe Oliphant să colaboreze la sabotarea plebiscitului prin care autoritățile imperiale franceze voiau să legitimeze anexarea Nișei. Oliphant a dedicat acestui plebiscit un pamflet intitulat "Universal Suffrage and Napoleon the Third" („Sufragiul universal și Napoleon al treilea”)(1860). Până la urmă expediția lui Garibaldi în Sicilia a făcut
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
sprijinului contra Austriei, renunțarea din partea italienilor la Nișă și Savoia. Garibaldi,care se împotrivea acestor concesii, l-a convins pe Oliphant să colaboreze la sabotarea plebiscitului prin care autoritățile imperiale franceze voiau să legitimeze anexarea Nișei. Oliphant a dedicat acestui plebiscit un pamflet intitulat "Universal Suffrage and Napoleon the Third" („Sufragiul universal și Napoleon al treilea”)(1860). Până la urmă expediția lui Garibaldi în Sicilia a făcut ca acest plan conspirativ să fie lăsat baltă. În iunie 1861, după o călătorie în
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la stabilirea granițelor în apropierea Munților Tatra. A luat parte la pregătirile pentru plebiscit din Spisz și Orawa, scriind pe această temă o broșură intitulată "„Despre Spisz, Orawa și Podhale” (O Spisz, Orawę i Podhale)", în 1919. A fost președintele "Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Poloni" (în polonă: "Towarzystwo Literatów i Dziennikarzy Polskich"), în 1921
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
Sztum, și când valul de răzvrătiri a polonezilor împotriva Imperiului Rus, cunoscut ca Răscoala din Noiembrie, a fost înăbușită, un mare grup de polonezi au fost internați la Sztum. După Primul Război Mondial, viitorul Powiśle-i a fost determinat printr-un plebiscit, ca rezultat al căreia regiunea a fost încorporată în Germania. Pe 22 ianuarie 1945, Sztum a fost capturat fără luptă de către Armata Sovietică. În primele zile ale lui februarie, aproximativ 35% din oraș a fost distrus. În prezent, aripa din
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
promisese că în Polonia se vor desfășura alegeri libere. Cu toate aceste, Partidul Comunist condus de Gomułka și Bierut, erau conștienți că nu aveau sprijinul populației de rând. Din această cauză, s-a desfășurat în 1946, înaintea alegerilor parlamentare, un plebiscit cunoscut ca referendumul de 3 ori DA ("3 razy TAK; 3×TAK"). Referendumul cuprindea trei întrebări cu privirea la Senat, industriile naționale și granițele vestice. Prin acesta, se verifica popularitatea inițiativelor comuniste în Polonia. Deoarece în acea perioadă, partidele importante
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
urmare a insurecțiilor din Silezia. A fost vorba de o serie de trei rebeliuni armate în perioada 1919 și 1921 organizate de polonezii din Silezia Superioară împotriva autorităților germane. Tratatul de la Versailles prevăzuse de altfel încă din 1919 organizarea unui plebiscit, care a avut loc în cele din urmă în 1921. Plebiscitul a fost organizat pe 20 martie 1921, la două zile după semnarea Tratatului de la Riga, care a pus capăt războiului polono-sovietic. În cadrul acestei consultări populare, 707.605 persoane au
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
de trei rebeliuni armate în perioada 1919 și 1921 organizate de polonezii din Silezia Superioară împotriva autorităților germane. Tratatul de la Versailles prevăzuse de altfel încă din 1919 organizarea unui plebiscit, care a avut loc în cele din urmă în 1921. Plebiscitul a fost organizat pe 20 martie 1921, la două zile după semnarea Tratatului de la Riga, care a pus capăt războiului polono-sovietic. În cadrul acestei consultări populare, 707.605 persoane au votat pentru apartenența la Germania, iar 479.359 pentru Polonia. Germanii
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
un armistițiul la Trier. În conformitate cu termenii armistițiului și mai târziu Tratatul de la Versailles. Polonia a inclus aproape toată Polonia Mare. Conflictul polono-cehoslovac a a început la 23 ianuarie 1919, cu atacul asupra Sileziei. Inițial în Cieszyn Silezia a fost planificat plebiscit, dar în cele din urmă la 28 iulie 1920 litigiul s-a soluționat prin arbitrajul aliaților (Conferința Ambasadorilor). Polonia a primit 44% din teritoriu (1002 km² - 139.600 locuitori) și Cehoslovacia 1280 km², cu 295.200 locuitori. inclusiv 150.000
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
Mișcării Legionare, au fost convocați la palatul regal, regele anunțând că “preia” responsabilitatea politică a țării. La 14 februarie, este emis un “decret-lege” prin care orice fel de activitate politică devenea ilegală. La 24 februarie 1938 a fost organizat un plebiscit cu privire la noua Constituție, la care votul a fost obligatoriu, fiind exprimat oral. Prin acest ultim act, s-a consfințit practic “lovitura de stat” regală. După suspendarea Constituției, au fost luate măsuri drastice de menținere a ordinii, prin introducerea stării de
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
Piața Plebiscitului (în ) este o piață publică largă din centrul orașului Napoli (Italia). Piața este numită după plebiscitul care a avut loc la 2 octombrie 1863, prin care Regatul Neapolelui a devenit parte a Regatului unificat al Italiei sub stăpânirea Casei de
Piața Plebiscitului din Napoli () [Corola-website/Science/333195_a_334524]
-
Piața Plebiscitului (în ) este o piață publică largă din centrul orașului Napoli (Italia). Piața este numită după plebiscitul care a avut loc la 2 octombrie 1863, prin care Regatul Neapolelui a devenit parte a Regatului unificat al Italiei sub stăpânirea Casei de Savoia. Situată foarte aproape de golful Napoli, ea este delimitată la est de Palatul Regal și la
Piața Plebiscitului din Napoli () [Corola-website/Science/333195_a_334524]
-
Palatul Salerno (în ) este un palat din centrul orașului Napoli, situat pe partea stângă a Piaței Plebiscitului. A fost construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea după un proiect al arhitectului Francesco Sicuro. Palatul este rezultatul unei transformări arhitecturale a unei foste mănăstiri situate în apropierea "Palatului Regal" și era destinată să-i adăpostească pe cadeții regali
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
Cataloniei”, programat să aibă loc pe 9 noiembrie 2014. După constrângeri din partea conducerii centrale a Spaniei, în cele din urmă, în locul referendumului a avut loc un proces (sondaj) participativ asupra viitorului politic al Cataloniei (în , în ), fără valoare juridică. La plebiscit (sondaj) s-a pus următoarea întrebare ce constă din două secțiuni: Guvernul catalan a anunțat că la procesul particopativ au votat 2.305.290 de persoane, dar nu a anunțat rata de participare a populației în procente. Prezența la vot
Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei () [Corola-website/Science/332198_a_333527]
-
ERC) pe 18 decembrie 2012, în urma căruia Artur Mas a fost votat Președinte al Cataloniei pentru al doilea termen. Pe 19 septembrie 2014, Parlamentul Catalan a aprobat ținerea referendumului de independență. Opt zile mai târziu, Artur Mas a anunțat că plebiscitul va avea loc pe 9 noiembrie 2014. În aceeași zi conducerea Spaniei a anunțat că va bloca procesul printr-un apel la Curtea Constituțională a Spaniei. Curtea Constituțională a decis să audieze poziția Guvernului Spaniei pe 29 septembrie 2014 și
Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei () [Corola-website/Science/332198_a_333527]
-
pe 9 noiembrie 2014. În aceeași zi conducerea Spaniei a anunțat că va bloca procesul printr-un apel la Curtea Constituțională a Spaniei. Curtea Constituțională a decis să audieze poziția Guvernului Spaniei pe 29 septembrie 2014 și provizional a suspendat plebiscitul. Tot atunci Guvernul Catalan a anunțat suspendarea temporară a campaniei pentru referendum. Pe 14 octombrie, Artur Mas a propus un „proces de participare cetățenească” ca o alternativă pentru referendumul original. Conducerea Spaniei a anunțat că va bloca și acest efort
Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei () [Corola-website/Science/332198_a_333527]
-
un teritoriu care fusese anexat de Imperiul Țarist în 1812, transformat în gubernie, și care se unise în 1918 cu România. Diplomatul sovietic Maxim Litvinov a prezentat guvernului român condus de Ion I.C. Brătianu un plan de desfășurare a unui plebiscit în Basarabia delegația română a respins propunerea sovietică de a organiza un plebiscit în Basarabia și a întrerupt negocierile cu Uniunea Sovietică. Răspunsul Moscovei a fost destul de clar: „Până la desfășurarea unui referendum, vom considera Basarabia ca parte integrantă a Ucrainei
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]