1,048 matches
-
înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp și-a dat seama că nu învățase absolut nimic. Multele, numeroasele lui experiențe, mulțimea de oameni și nenumăratele sale crime îl pustiiseră, lăsând din el un rânjet fără chip. Acum nu mai era decât un gest de încuviințare, o plecăciune de supunere. Trupul lui a continuat să arate perfect. Mintea nu i-a slăbit niciodată. Trăia mereu, iar și iar, aceeași zi fiziologică. Trupul său: un imperiu fără un soare care să apună. într-o zi, cum plutea spre nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile mele, domnule, pentru că mi-ați salvat viața. Numele meu este Vultur-în-Zbor. — Virgil Beauvoir Chanakya Jones, la dispoziția dumneavoastră, rosti domnul Jones, încercând să facă o plecăciune din mijloc pe care o duse la capăt cu oarecare dificultate, având atât de multă carne stânjenitoare asupra persoanei dumisale. Doamna O’Toole va veni și dânsa imediat, mărturisi el. E pe plajă. îmi aduce balansoarul, pe care nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un șezlong, cu ghergheful în poală. Când au intrat, s-a ridicat și a bătut din palme. — Măi, măi! a spus ea. Acum vedem cum arăți cu adevărat, domnule Vultur. — Grație dumneavoastră, madame, a răspuns el și a făcut o plecăciune. Elfrida a lăsat să i se furișeze pe obraji o umbră purpurie de plăcere. — De-acum ieșiți amândoi, a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
marele fluture care tot zbura. I-am spus atunci și despre cântecul de Hanuca pe care mi-l cântase Ghidale, melodia lui zglobie și cuvintele acelea neînțelese pentru mine, dar calde, învăluitoare. A zvâcnit din pat și, făcând o adâncă plecăciune, a murmurat câteva cuvinte. „Astea erau?“, a zâmbit Ester. Și tot ea a adeverit. „Astea, că le cântam și noi în copilărie, la Botoșani. Ne lua bunicul de mână și înconjuram masa unde era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iepurașul alb? Slujitor I și II: Da, Înălțimea voastră! Cotoșman: Bine, dați-mi traista aia-ncoace. Iepurașul alb i-l vom duce Domniței noi, adică eu și cu stăpânul meu...Măria Sa, Voievodul Ionică de Dragodana...(slujitorii ies din scenă făcând plecăciuni) Cotoșman: (se adresează iepurașului) Pssst! Amice! Ionică: (Vine din culise) Bravo, Cotoșmane, mi-a plăcut cum ai râs de ei! Cotoșman: (către iepuraș) Stai cuminte, că nu-ți fac nici un rău, mai bine să te predai! (prinde iepurașul). Ionică: Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Începe să țopăie bucuros). CORTINA ACTUL IV (Decorul reprezintă camera uriașului Găman. Acesta stă la o masă din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi așa pe buze? Uriașul: Fiindcă n-am mai mâncat pisici de mult. Numai că tu ești
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești, Maria! (Maria se sperie.) Nu te teme, Maria! Sunt un înger trimis de Domnul tău ca să te anunț că tu ești aleasă ca să aduci pe lume un prunc. Maria: Cum așa? Eu nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Nazaret, trăia o Fecioară cu inima curată și iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi, Domnul trimise pe îngerul Gavril ca să-i vorbească: Îngerul: Bucură-te, Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al tău nume. Ooo, plecăciune, Maria! Maria : Ce-o vrea îngerul să spună ? Eu sunt binecuvântată de cer ? Îngerul : Nu-ți fie teamă, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Binecuvântată ești între femei, căci Domnul îți va da un dar... Maria : Un dar ? Tot
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
l-a răpit pe Ganymed, floarea neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și Hector. Fecioara, sărind de pe cal, a adus omagiul său armelor făcând o plecăciune până la pământ înaintea lor. Regele tătar și-a plecat și el capul, plin de respect, apoi apropiindu-se de scut, l-a atins cu sabia. În clipa aceea un cutremur a zguduit pământul și drumul pe care intraseră se închise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful, ca o mătură enormă. Trec în mare grabă printr-un oraș mic și efectul pe care-l produc este același: vânzătorii își împreunează mâinile a mirare, oamenii se dau la o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe terasă, făcând felurite plecăciuni spre dealurile și câmpiile la asfințit. — Poate te crezi unic. Poate nu crezi că te poți schimba. Dar vei vedea că ești la fel de inconsistent ca și aerul! Eliberează-te, eliberează-ți trupul și vei căpăta o infinitate de identități. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care acestea se lovesc de peretele paharului îl percepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lily Parry are o viață socială neobișnuit de activă și oriunde se duce, oamenii sunt bucuroși s-o vadă. Dar trebuie să existe limite, chiar și pentru adulație și deși este un tânăr frumos, nu suportă să i se facă plecăciune. Pentru a-și continua curtea pe care i-o face, Bobby și-a pus în funcțiune o adevărată rețea. Servitori, portari, ușieri, conducători de tonga și legiuni de puști își aduc contribuția. Pune la cale ocazii de se întâlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rapizi și aproape imperceptibili. Îmi dau seama că eunucii sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce și pleacă înainte să termin plecăciunea. În timp ce îmi duc apa la buze, simt priviri ațintite spre mine din toate direcțiile. Știind cum se simt fetele, iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce și pleacă înainte să termin plecăciunea. În timp ce îmi duc apa la buze, simt priviri ațintite spre mine din toate direcțiile. Știind cum se simt fetele, iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc foarte mult. Fata care stă lângă mine ia cupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]