5,205 matches
-
Sofonda zice: — Hidratant! Și întinde mâna cu palma în sus. — Hidratant, zice Kitty Litter și trântește tubul în palma Sofondei. Sofonda întinde mâna și zice: — Fard de pleoape! Și Vivienne trântește alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate de sub ochii lui Shane. Vivienne înfige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alt tub în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate de sub ochii lui Shane. Vivienne înfige o broșă-ac cu diamante în pijamaua de spital a lui Shane. Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
McFarland de-acum înainte. Cariera mea. Lumina reflectoarelor. E a ta. Toată. Toți. Sper să-ți ajungă. E tot ce mi-a mai rămas. — Culoare de bază! zice Sofonda, și Vivienne îi dă cea mai pală nuanță de fard de pleoape Aubergine Dreams. — Culoare de suprafață! zice Sofonda, și Kitty îi dă următorul fard de pleoape. — Culoare de contur! zice Sofonda, și Kitty îi dă cea mai închisă nuanță. Shane, întoarce-te tu la cariera mea. Cere-i Sofondei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-ți ajungă. E tot ce mi-a mai rămas. — Culoare de bază! zice Sofonda, și Vivienne îi dă cea mai pală nuanță de fard de pleoape Aubergine Dreams. — Culoare de suprafață! zice Sofonda, și Kitty îi dă următorul fard de pleoape. — Culoare de contur! zice Sofonda, și Kitty îi dă cea mai închisă nuanță. Shane, întoarce-te tu la cariera mea. Cere-i Sofondei să-ți facă rost de-un megacontract, nu porcării de turnee de binefacere la țară. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Obiectul muncii sale este mai întotdeauna ceva legat de politică, dacă nu chiar o afacere politică. Cum ar putea fi el interesat, în asemenea condiții, de politică! A încercat să zîmbească pentru a ieși din situația jenantă. Mihail a ridicat pleoapele ușor umflate și privirea lui rece, pătrunzătoare, i-a amintit că în acel birou trebuia să răspundă la orice întrebare i se punea, indiferent de părerea pe care o avea el. "Domnule director, după cum știți nu am opinii politice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în lume, chiar se simțea fericit ca ieșise de la strîmtoare atît de ușor. Mihai Mihail ridică leneș pleoapele, recunoscu privirea albastră și rece despre care auzise atîtea, "așa-i frățioare, chiar așa cum spui. Tocmai de aceea sînt foarte îngrijorat de carnavalul ăsta. Aici e o mascarada, însă undeva, și nu știu unde, se petrec lucrurile serioase. În partea asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri, domnule Popianu, idealuri..." * N-a trebuit să facă nimic pentru ca prințul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspundă la o întrebare care avea în ea de la început sîmburele îndoielii. După ce a cumpănit pe dinlăuntru, l-a privit drept în ochi pe Leonard Bîlbîie. Știa că nu rezistă. Și, într-adevăr, n-a rezistat, Leonard și-a coborît pleoapele, roșind ușor. Oricîtă experiență ar fi avut, cu Pangratty nu-i mergea. Nu reușea să-și ascundă gîndul, nu reușea să pară indiferent, doar curios și nu interesat. "E nemaipomenit, domnule! Întîi și întîi pentru că e un aviator! Toți aviatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie prinț în orice împrejurare. Poate de aceea se străduia să se vîre în toate mocirlele ca să se vadă mai bine cît de prinț este! Gusti. Dimitrie Gusti, profesor la Universitate, excelență. Basarab Cantacuzino a clipit nedumerit, pînă și pleoapele coborau și urcau încet, de parcă ar fi fost manevrate cu ajutorul unui mecanism ascuns "Ce-i cu ăsta, Gusti?" A răspuns sec, fără nici un angajament, ,,e din ăsta, sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe teren, e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două lumini intermitente, portocalii, trebuiau să fie semnele unei fluctuații de tensiune, aproape că era cu un picior în groapă și îi ardea de echilibristică!, ridică receptorul telefonului și chemă prin ofițerul de serviciu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
basme. Artificii, defilare, mici, bere. O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parte a lui el este rezultatul acțiunilor noastre pe care le știm prea bine. Sau, cel puțin, sîntem convinși că le știm. Dumneavoastră, excelență, sînteți convins că vă cunoașteți în totalitate, în deplinătate, înfăptuirile?" Basarab Cantaeuzino se bosumflă, își lăsă pleoapele grele în jos, părea un Budha nemulțumit de lume, ceea ce era totuși o ciudățenie. "La poziția mea orice gest poate avea un ecou nebănuit, necontrolat chiar. Dar, oricum ar fi luate lucrurile, eu sînt în mijlocul lor, eu n-am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut că a venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de făcut, avea obrazul înțepenit, ochii sticloși, i-a tras pleoapele și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a fost, domnule Mihail, și nimeni altul decît mine nu vă putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici trei ore de la vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
săvârșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pâlpâire și Întețire, În jar și tăciune; Într‑adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta silnicie, Încât văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]