2,367 matches
-
exprimat cu voce tare gândul Cotoi, care acoperise lipsa fripturii cu o ciorbă de perișoare. La înapoiere, pe la ora 14, când am coborât în fața primăriei, vremea se făcuse frumoasă, ceața se ridicase și soarele strălucea timid. Parcă și starea de plictiseală dispăruse. Eram bine dispusă și aveam chef de treabă. „Voi lucra până târziu la dosarele celor două comitete de partid”, mi-am spus în gând. De obicei, aceste luni de iarnă aduceau controale de la Comitetul Județean de partid. Uneori era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că oamenii se uită la mine ca la un străin, iar engleza mea literară nu semăna câtuși de puțin cu cea pe care o vorbeau ei. Curând, am pornit-o hai- hui prin oraș, fără alt tovarăș, decât propria-mi plictiseală. Pentru prima dată în viața am început să studiez cu atenție natura și să regret faptul că nu cunoșteam deloc limbajul. Vedeam altfel casele, pietrele, străzile, păsările, florile, iar mersul pe jos, înotul, traficul intens mă făcea să mă simt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în vreo țară, eram imediat "reperat" din cauza telefonului mobil la care nu puteam nicidecum renunța din cauza Internetului și a Bursei. Așteptam mereu. Eram într-o permanentă așteptare.Toate zilele erau însă la fel de pustii și goale...Încercam să-mi alung plictiseala. Aveam senzația că viziunea mea asupra vieții aparține secolului următor. Dar, într-o seară, o fată mi-a zambit într-un bar-expres. Părea a fi italiancă și se uita insistent la mine de parcă mi-ar fi spus: dacă vrei să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
divorțat de curând) spunea că s-a plictisit de iubire îl cita pe topârceanu mi-am luat geamantanul am plecat cucoana s-a uitat lung în urma mea vă dați seama pentru mine a fost un șoc dacă și iubirea induce plictiseală la un moment dat atunci ne putem face bagajele pentru a emigra dincolo de granițele sufletelor totuși am ajuns la o concluzie nu noi ne plictisim de iubire trăim doar această senzație iar orgoliul adoarme în puf în definitiv poate că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să stea fără să facă nimic și că prefera să-și ocupe timpul cu ședințe, întâlniri amicale și forumuri, adunări și petreceri în care se făcea chetă pentru a ajuta un prieten să plătească chiria. Toate astea le făcea din plictiseală sau ca să întâlnească fete, nu pentru că îl considera pe Sylvester ca pe unul din copiii zorilor de zi, ci pentru că îi plăceau fetișcanele în jachete de piele, pantofi cu tocul jos, berete și cămăși de lucru de chembrică. Literatura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au aceiași valoare; poate că trupul le întrebuințează diferit. Oricum, descoperisem ceva despre un neajuns necunoscut, și îmi dădeam seama cum o dragoste generală, sau o dorință, înainte de a fi explicită sau de a-și identifica obiectul, se manifestă ca plictiseală sau ca alt tip de suferință. Și oare ce credeam despre mine în legătură cu marile ocazii, cea mai importantă având de-a face cu aceste cărți? Păi, în primul și-n primul rând le vedeam. Poate că nu eram creat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
negri strălucitori, purtându-se cu galanteria lui deprimată, pe care o exersa până și pe mine, nemailipsindu-i decât un guler de dantelă și o sabie ca să fie un demn urmaș al regilor exilați din familia Stuart - acea dramă greoaie a plictiselii sale. Dar blănița electrică și zbârlită a părului copilăros de pe ceafă și lucirea umedă a albului ochilor și acel hă-hă-hă! al lui spuneau cu totul altă poveste despre el. Eu unul mă bucuram de compania lui. Însă bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și m-a bufnit și pe mine plânsul. Așa că ne-am strâns în brațe unul pe altul, de parcă chiar am fi fost un cuplu. Însă doctorul nu ne-a lăsat să uităm că ne așteaptă. Prilej de tristețe sau de plictiseală, oare ce era acest moment pentru el? Probabil ceva între cele două, la modul în care mă privea în timp ce o linișteam. Invidia pe care poate o resimțise în primul moment, gândind că eram iubitul ei, se topise acum complet. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
turna o băutură, căci era fumător înrăit; și ocupat cum era cu amestecatul băuturii, aprinsul țigării, trasul pe nări, scuturatul scrumului, suflatul fumului pe nasul lui satiric, părea să se subînțeleagă că toate gândurile lui meritau efortul. Arăta copleșit de plictiseală. Și se pricepea cum să mă facă să mă potrivesc și eu momentului caracteristic stării lui - acest scrum, această gheață, aceste mucuri de țigară, această coajă de lămâie și acest pahar lipicios, un spațiu care gâfâia de atâția timpi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care gâfâia de atâția timpi morți. Avea grijă să îi mai împărtășească cineva soarta, la fel ca toată lumea, și îți făcea ceva de te obliga parcă să simți ce simțea și el. De altfel Moulton știa să descrie asta. Zicea: „Plictiseala înseamnă putere, Bolingbroke. Plictisitul reușește să obțină ce vrea mai repede decât alții. Când ești plictisit, ești respectat.“ Cu nasul lui mititel, cu coapsele grase și degetele acelea pătate de tutun și cu vârfuri curbate în spate, mă obliga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
astfel? Nimeni nu știe. Am făcut tot ce-am putut să mă port ca un cardinal renascentist în condițiile moderne existente. După ce m-am străduit să trăiesc conform minunatului standard, a urmat oboseală, speranță redusă, plictis. M-a copleșit o plictiseală cumplită. Îi vedeam pe alții suferind și ei de același morb, mulți dintre ei negând de altfel faptul că există așa ceva. Și în cele din urmă m-am hotărât să fac din plictiseală obiectul meu de studiu. Să mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
speranță redusă, plictis. M-a copleșit o plictiseală cumplită. Îi vedeam pe alții suferind și ei de același morb, mulți dintre ei negând de altfel faptul că există așa ceva. Și în cele din urmă m-am hotărât să fac din plictiseală obiectul meu de studiu. Să mă apuc de studierea lui. Să devin autoritate mondială pe acest subiect. March, asta a fost o zi însemnată pentru omenire. Ce mai obiect de studiu! Ce mai domeniu! Titanic! Prometeic! Tremuram în fața sa. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prin jur ca un alpinist ce escaladează munții propriului creier, zdravăn, cu ochelarii lui calmi și privirile lui albastre de certitudine. Iar eu voiam să abordez acest subiect științific, a continuat el. Așa că primul meu proiect era să studiez fiziologia plictiselii. Am analizat experimentele pe oboseala mușchilor făcute de Jacobson și alții și asta m-a condus la biochimie. Mi-am terminat masteratul în timp record, aș putea zice, pe chimia celulară. Conservam țesuturi vii de șoareci in vitro, după metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
umpleam de neliniște. Vreo două zile au trecut așa și nici o singură remarcă n-a fost schimbată între noi. Asta era ceva ciudat, întâi să mă înnebunească cu vorbăria și după aia să stea complet izolat. Că tot vorbea de plictiseală! Păi am început să mă simt la fel de țeapăn ca barca însăși. Însă și eu eram de vină pe undeva. Mi-am spus: „N-ai decât omul ăsta cu tine, un singur suflet cu care să te înțelegi - și care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
e o șansă nemaipomenită, căci nu ai doar ocazia să devii eminent sau să îți dezvolți pe deplin facultățile intelectului, ci să asiști la aducerea unei contribuții istorice pentru fericirea omenirii. March, aceste experiențe celulare ne vor oferi explicația originii plictiselii la organismele complexe. Ce se numea pe vremuri păcatul apatiei. Anticii aveau dreptate, pentru că este un păcat. O orbire de la viață, secesiune, lipsă de receptivitate, un perete opac de carne angoasată și supra-protejată, care ignoră subtilitățile lui Dumnezeu sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
este un păcat. O orbire de la viață, secesiune, lipsă de receptivitate, un perete opac de carne angoasată și supra-protejată, care ignoră subtilitățile lui Dumnezeu sau ale Naturii, nesimțind nimic în fața frumuseții ei. March, când ne vom fi eliberat de această plictiseală, fiecare dintre noi va fi poet, fiecare femeie va fi o sfântă. Lumea se va umple de dragoste. Nu va mai fi nedreptate, nici robie, nici vărsare de sânge sau cruzime. Toate vor fi de domeniul trecutului, și când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eu dar nu știu să pilotez...(râsete) Radu: Ai uitat că te așteaptă mama? Gigel: O să vorbesc cu ea prin radio. Nu, nene cosmonaut? Cosmon: Piciul ăsta se și vede în rachetă. Gigel: Sigur în rachetă trebuie să fie o plictiseală... Cosmon: Plictiseală? Bine... Radu: Merg și eu. Am făcut cu ML unele teme de Cosmologie. ML: Mă lăsați singur? Gigel: Ținem permanent legătura prin radio. Îți povestim ce vedem și auzim. ML: Gigele, Gigele... Gigel: ML, dacă sună mama, spune
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu știu să pilotez...(râsete) Radu: Ai uitat că te așteaptă mama? Gigel: O să vorbesc cu ea prin radio. Nu, nene cosmonaut? Cosmon: Piciul ăsta se și vede în rachetă. Gigel: Sigur în rachetă trebuie să fie o plictiseală... Cosmon: Plictiseală? Bine... Radu: Merg și eu. Am făcut cu ML unele teme de Cosmologie. ML: Mă lăsați singur? Gigel: Ținem permanent legătura prin radio. Îți povestim ce vedem și auzim. ML: Gigele, Gigele... Gigel: ML, dacă sună mama, spune-i că
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
puțin plecat într-o parte, de parcă asculta, și spuse: Da. — Mă îndoiesc că-ți dai seama și cât de profund, am spus. Ea s-a întors într-o parte și a răspuns calm, dar nu pe un ton care trăda plictiseala. — Nu contează. Că te iubesc sau cât de mult te iubesc? — Al doilea aspect. Sunt mișcată de faptul că mă iubești. Asta e tot. Asta nu e tot, am spus. Honor, te doresc cu disperare și am să lupt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nasturii pe care-i aveam, În Încercarea de-al scoate din pepeni pe Hawkins, dar el s-a făcut că nu observă, așa că, În final, am renunțat. Drumul până la garsonieră s-a desfășurat Într-o oarecare liniște, pe care, din plictiseală, am Întrerupt-o. — Am crezut că v-ați oferit să mă conduceți ca să mă prindeți cu garda jos și să mă iscodiți, i-am spus. Sau intenționați cumva să obțineți licență de șofer și vreți să mai faceți puțină practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uita drept la mine. Numai ochii i se mișcau, corpul fiindu-i tot atât de nemișcat ca cel al gardienei. Era ca și cum, odată intrați, cei mai inteligenți Învățau să-și mențină o anume stare de calm, care le permitea să facă față plictiselii, programului care se repeta la nesfârșit, zi după zi. Deprindeau modul prin care puteau să dea totul deoparte și să se retragă În sine, neinfluentați de ce se petrecea În jurul lor. Rachel părea a fi mult mai departe de mine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu cânta la pian, o cumpărase de ocazie pentru plăcerea unui ipotetic client pianist. Își imaginase o scenă romantică, cu luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lincoln e-n paradisul lui ca să ne transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich se ocupă de vreme. Acum e toamna plictiselii noastre. Suntem transportate de-a lungul Autostrăzii 5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug al unui Lincoln Town Car închiriat. Seth conduce. Așa stăm noi întotdeauna, Brandy în față și eu în spate. Conducem prin trei ore de frumuseți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tine mă simt eu Însămi. Îți vb despre toate, mai mult decât unui prieten, mai mult decât unei prietene. Eu nu am prieteni. Sunt marginalizată. Bunica mi-a făcut horoscopul. Spune k voi avea o perioadă negativă până În iulie, de plictiseală și apatie, fără noutăți În dragoste. Apoi vor urma pasiuni și fericire. Sper să fie așa. Dacă voi reuși să mă Îndrăgostesc, chiar și În iulie, voi fi neb de fericire. Eu vreau să fiu normală. Ieri m-am certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se mai lupte cu ei. Îi lăsa să stea cu căștile la urechi și să citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]