680 matches
-
de dimensiuni mici, dominată și ea de același mers continuu al șaisprezecimilor. SIMFONIA V ,,A DESTINULUI” , op. 67 în DO MINOR ,,Așa bate destinul la ușă!” - ar fi spus Beethoven în legătură cu primele patru sunete din care crește Simfonia V. În plinătatea maturității vârstei și a creației, Beethoven nu concepea destinul ca o fatalitate în fața căreia rezistența, actul de împotrivire al omului, nu are sens; trecuse perioada ,,Testamentului de la Heilingenstadt”. Cercetătorii au găsit că primele schițe ale Simfoniei a V-a datează
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
motivul destinului. De aici planul reprizei este asemănător cu cel al expoziției. Partea II (andante con moto), apropiată prin atmosfera ei lirică de Simfonia IV și de ,,Pastorala”, se diferențiază mult de înfățișarea tumultuoasă, de suflul impunător al celorlalte părți. Plinătatea sufletească, latura poetică a vieții și a naturii, este zugrăvită parcă pe toate fețele în această parte, scrisă în formă de variațiuni și din care nu lipsesc ecourile unor lupte memorabile. Melodia expusă la început de către violoncelele și viori apare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
felul în care spiritul devine perceptibil ca spiritualitate. Așa sunt stările de elevație ale vieții interioare, probabil și opusul lor, când abjecția atinge o obscuritate cumplită și inimaginabilă; așa sunt stările extatice, fie mistice, fie cele pe care le creează plinătatea dragostei. Între formele „palpabile“ ale spiritului, este și cea pe care o înțelegem, aproape inconștient, atunci când vorbim de spiritul unui popor, de modul definit și concret de existență care deosebește un popor de alt popor. În ideea de popor, de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
scriitori sunt ca Hamlet: au umbra tatălui în spate. Cehov simte o diferență și nu cred că o face din modestie. Marele creator e cel la care simți că lumea pe care o descrie are cu adevărat proporțiile unei lumi, plinătatea de sensuri, de vieți și personaje, de mișcări și de dimensiuni de sens. Ca și cum în spatele creatorului ar apărea divinitatea, duhul, puterea de creație ca ceva distinct de autor, ca spectrul și fantoma unei alte lumi care, peste umărul autorului, privește
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu se dă ca un dat absolut, în care ne putem sprijini ca să mergem de aici undeva, mai departe și mai sus, ea se dă mereu ca o formă împlinită de neînțelegere. Din plinul fiecărui act de înțelegere nu decurge plinătatea unei înțelegeri ultime. Altfel spus, nu există o logică a înțelegerii care să ne poată face să considerăm fiecare act de înțelegere ca pe un fapt posesiv, de care să ne folosim ca mijloc pentru a înainta metodic către o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu le cunoști foarte bine, dar care se află adânc în tine, ca niște oseminte. Cum de nu-și dă omul seama ce lucru extraordinar este faptul de a simți? Faptul că simțirea este plină de sens și că orice plinătate de sens se face simțită ca simțire. Faptul că putem simți sensul este deja un act al spiritului, prin care acesta își arată natura, aceea de a face să existe tot ceea ce se înalță la un mod superior. A face
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de existență care corespunde formei acestui gând. Cu alte cuvinte: atunci când gândul concepe divinitatea, el nu poate gândi în gol - pur și simplu pentru faptul că aici gândul gândește „din plin“, nu inventează ceva care nu există, ci recunoaște, dimpotrivă, plinătatea a ceva care face ca viața să existe. Dar acest tip de argumentare conține și reversul: dacă ideea de divinitate este prost concepută, avem atunci de-a face cu un dumnezeu care nu există - acest revers stă mereu la pândă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
individualitățile născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei sensibili, legei frumosului; asta o are comun cu sculptura și pictura. moment (? ) Însă ea dezvăluie caracterul omenesc în toată movibilitatea devenirei sale (Beweglichkeit seines Werdens), în toată plinătatea cugetului și voinței sale. Reprezentatorul trebuie să sensibilize aceste microcosm cu o claritate atât de diafană încît să vedem totodată dinainte-ne izvoarele simțirei și a acțiunei și flucțiunile felurite (mannigfaltig) în cari degeneră izvoarele, și să simțim împreună cu el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o poate naște cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări) esperienți nemijlocite, de-a-i împrumuta aparința unei întîmplări ce irumpe cu putere victorioasă, irezistibilă care, deși ne-nlănțuie de realitate ne discatenează totuși cu desăvârșire de ea. Această plinătate de viață nemijlocită ce-o dezvoltă artistul dramatic înaintea spectatorului îi asigură de aceea artistului, legat de îngustimea prezintelui, de momentul fugace al creării, îi asigură admirațiunea plină de esaltare a mulțimelor impresionate de el. Avizat la victoria momentană asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face obiectivă, de obiect, întreaga figură dramatică, cătând d-a o coprinde din toate părțile în conștiința sa. Asta s-ar întîmpla însă numai atuncea când el, în reprezintarea sa, n-ar mai putea primi îndărăt în intuițiunea sa nemijlocită plinătatea obiectului în care el s-a presupus a trăi și nu l-a mai putut elibera ca pe-un întreg organic. Prin facultatea aceasta, criteriul a toata artea, el aparține treptei noastre a treia, deși l-o fi condus înțelegerea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deplină a vieței nemijlocite, asemenea celor ce reprezintă direcțiunea prima, cad[e] în pericolul de-a nu putea lucra cu puterea unei forțe naturale care silește; pe de alta parte [cade] iar în pericolul de-a ridica adevărul natural, prin plinătatea detaliilor, asupra cărora el se întinde cu îngrijirea cea mai subtilă, asupra idealității. Această a doua direcțiune indicată de noi a stadiului nostru al treilea, direcțiune a cărei tărie și pericole le-am dezvoltat, a fost reprezintată prin actori germani
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință numai într-atîta întru cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea mai vie, care apoi le Toți cunoscatorii sânt uniți într-asta că în jocul lui Iffland nimica nu era lăsat nemijlocirei. Pretutindenea manifesta conștiința cea mai dezvoltată, prin care pătrundea până în nuanțele cele mai fine ale caracterului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în pronunție cu-atît mai clar pătrunde și însemnătatea lor la urechea noastră. Astfel u servește cu preferință la simțământul celor întunecoase și îngrozitoare, o trezește mai mult intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon a acestor intuițiuni. Însă, dacă luăm sama la impresiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțirei celei mai fericite, căreia universul i s-a personificat în bărbatul ei. Aicea actrița are de-a ne descoperi pe Iulia beată de poezia amorului, însă liberă de orce sentimentalitate puerilă, pe Iulia ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă cât de aproape e fulgerul ce are s-o lovească. Aceste epoce ale vieții interne pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dispozițiunea sufletească, care rezultă din suma tuturor împrejurărilor. În despărțirea întîia, care - am consacrat-o formărei (culturei) vorbirei, am dezvoltat ființa accentului logic și simbolic. Cel întîi aduce urechei sensul gramatic cu toate privințele sale, al doilea inspiră tonului și plinătatea conținutului spiritual, care e cuprins în noțiunea vorbei, așa încît auzitorul deodată cu sunetul primește și intuițiunea obiectului. Accentul logic - subordonat celui simbolic. Amândouă spețiile de accente au aparținut părții întîia, care are de obiect cultivarea și formarea vorbirei dramatice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Desigur că pământul pe care se mișcă filozofia nu trebuie confundat cu realul pe care-l instituie televiziunea, categoriile vieții sau mașina. Ceea ce declar mereu este că nu interesează decât individualul și realul care pot căpăta pecetea lui a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arată sensul superior și unic al evenimentelor (p. 184). În Agamemnon, secvența dedicată întoarcerii comandantului din războiul troian și uciderii lui de către soție, cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un vid categorial. Pentru un om, cam cât "ține" un adevăr? Nu mai mult ca o pereche de ghete. Doar cerșetorii nu le schimbă niciodată. Întru cât ești însă în rând cu viața, trebuie să te primenești încontinuu, căci plinătatea unei existențe se măsoară după suma de erori înmagazinate, după cantitatea de ex-adevăruri. Nimic din ceea ce știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în dorința covârșitoare de moarte, care, mărindu-se peste rezistențele noastre și noi neputând muri, devine - prin reacțiune - o revelație a vieții. Cum aș putea să uit că sânt când excesul morții mă dezleagă de moarte? Voi descoperi viața în plinătatea ei când voi începe să gândesc împotriva mea, când nu voi mai fi de față în nici un gând... La început socotești moartea realitate metafizică. Târziu, după ce-ai gustat din ea, după ce te-a înfiorat și te-a strivit, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fost. Plăcerea de-a te depărta de fire din învălmășeala lăuntrică, de-a sări ființa în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care se aplică asupra altora, fiindcă ei înșiși n-au destul suflet, derivă înclinația spre ireal numai din deficiențele noastre. Ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât de mari, ca să fim doar victime? Sexele nu sânt capabile de atâta renunțare și nici de atâta înșelăciune. În fond, iubim ca să ne apărăm de vidul existenței, ca o reacțiune împotriva lui. Dimensiunea erotică a ființei noastre este o plinătate dureroasă care umple golul din noi și din afară de noi. Fără invazia vidului esențial, care roade sâmburele firii și năruie iluzia necesară ființării, dragostea ar fi un exercițiu ușor, un pretext plăcut, și nu o reacție misterioasă sau o zvârcolire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o evidență. Și suferința în dragoste, în orice dragoste, împlinită sau neîmplinită, câștigă în adâncime și ciudățenie cu cât prezența femeii se subtilizează într-o perfecțiune pe cât de carnală, pe atât de nedefinibilă. Dragostea nu e infinită decât negativ, convertind plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]