1,069 matches
-
spus Apostolul: Dacă cineva năzuiește la episcopat, dorește un lucru bun"122. Dar oamenii sfinți fugeau totuși din alt motiv, căci vedeau în el o demnitate cu totul divină, pentru că privirea credincioșilor numai Dumnezeu o putea înălța; și fiindcă erau plini de un smerit simțămînt față de ei înșiși, nu se credeau îndeajuns pregătiți cu acele virtuți de care era nevoie pentru o slujire atît de mare și divină prin natura sa. Așadar, se întîmpla că nici un aspirant nu se prezenta la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
până la urmă nu au reușit. Fundația Ford, Însă, care Îmi acordase generos bursa, a fost Încântată de spectacol, și asta conta. Dar știu din scrisorile pe care mi le scria mama că și la București, În lumea actorilor, mulți erau plini de admirație pentru succesul avut, cu speranța că se poate și altfel, dacă ai curaj... Pentru că saltul peste ocean a fost deja făcut, deși Înaintea timpului său, ce-ar fi să rămânem În această cronologie perturbată și acum să amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Vasile Pilat excela și prin calitate uman..., prin generozitatea pe care o avea fâț... de ceilalți. Nu-mi aduc aminte s...-l fi auzit spunând nu atunci când i se solicită ajutorul. Aceast... generozitate era de deslușit în ochii s...i plini de inteligent.... Discuțiile cu Pilat și cu Lemnij erau veritabile regaluri pentru cei care doreau s... înțeleag... și erau mistuiți de c...utarea drumului cel bun. Caut s... nu folosesc calificative excesive, ce nu au acoperire în fapte, pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se adună nechemați din toate domeniile - doar e democrație, trebuie să participe tot poporul - și își dau plini de gravitate cu părerea. Românul e născut politician și formator de opinie. Și priceput la tot ce nu știe. Și amator de OTV, kitsch-ul cel mai otrăvitor. Și-am încălecat pe un Click, și v-am kitschi-nit un pic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
altceva. Este adevărat: nădejdile mele depășeau cu mult limitele posibilului, ale unui posibil reglat de legile materiei, materia la care ne raportăm în viața de zi cu zi. În ce o privește pe Ana, atât eu, cât și Diana eram plini de speranțe, dar mie, personal, îmi era frică să cred în minunile pe care le invocam și chiar le promovam în discursul meu. Speranțe însoțite de îndoieli! Un al doilea Toma Necredinciosul. Ghiciți ideea: minunile trebuiau verificate! Obligatoriu! Îndoiala proprie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din El Însuși, Oceanul iertării, Zeu al iubirii, Cel care dorește binele Universului, Cel care acordă binecuvântări, Sălaș al fericirii supreme, Domnul unic, Ascetul, Cel foarte subtil, Inima Universului, Cel fără pată, Cel care-i suprimă pe dușmani... Indienii sunt plini de imaginație când este vorba să acorde însușiri și să le descrie. Dar aceste însușiri nu sunt privite ca simple definiții, ci sunt produsul meditațiilor lor asupra Puterii Unice, în cazul de față, guvernatoarea inimii. Și al înțelegerii divinului. Pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
le scoteam etichetele și le băgam într-o cutie de biscuiți. La casă mă taxa pentru biscuiți, că doar nu știau ce am în cutie. Dar cel mai bine mergea cu pumnul! Cine are copii care se întorc din Italia plini de aur și bani, după doar câteva luni, să se întrebe pe cine au omorât, pe cine au jefuit și pe cine au lăsat plângând în urmă! Scrisoarea 134 Azi a înnebunit o badanta. Boală profesională. Nu i ușor să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lăuntric, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Înrădăcinați și întemeiați în iubire, să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea; și să cunoașteți iubirea fără de margini a lui Cristos ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu» (Ef 3,8-9; 14.16b-19). Cu o atare viziune în minte și în inimă, se înțelege cum putea Sfântul Paul să exclame: « Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lupului, producând un șuier înspăimântător. Azi-dimineață am ieșit afară și am băgat de seamă că, în timpul nopții, ninsese abundent. Am privit fascinat candoarea zăpezii și, deodată, am văzut, în imaginație, o mulțime de boturi de lup, ai căror colți erau plini de bale fierbinți ce topeau crusta de gheață; erau niște capete de lupi ce încolțiseră instantaneu în zăpadă în urma unei secrete gestații. Viziunea aceasta era probabil efectul purității ce mă înconjura pe acest munte numit Kogaion, unde mă aflam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să se apuce să transforme serviciile secrete ! Sincer, m-aș bucura dacă ar reuși, dar nu cred. Nu consider nici că BĂsescu a folosit bine serviciile secrete. Dar, e adevărat, putea să le folosească mai rău. La ora asta suntem plini de agenți acoperiți. Dacă te uiți la fondul de salarii al SRI, îți dai seama că, pe lângă Ăia care sunt oficial pe statul lor, există un număr mare de oameni care nu apar sau sunt toți miliardari. V.A. : Deci
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați] din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așa ca sunetul de clopoțel; glas frumos am avut noi aproape toți, dar numai al unuia a și strălucit! Părinții, țărani, catolici practicanți și terțiari franciscani din tinerețe (îmi amintesc de scapularul și cingulul ce le purtau pe corp), erau plini de credință și evlavie trăindu-și viața între muncă și rugăciune după pilda Sf. Francisc. Fiecare zi începea cu rugăciunea de dimineață rostită cu glas tare de tata în fața icoanei Sfintei Familii și cea a „Îngerului Domnului”, la care mama
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ordonat să le fie luate numerele (probabil pentru a fi pedepsiți), dar nu s-a așteptat ca toate corfele să apară tot așa, și au renunțat la a ne mai număra. Am fost pedepsiți, dar a meritat pentru că sufletește eram plini de spiritul Învierii”. Îmi povestește apoi de cum s-a desfășurat greva foamei ce au declanșat-o în anul 1954 ca urmare a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în vechea casă părintească a Sf. Francisc, unde, într-un ungher, se află
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia, așa va face..." Ion Neculce " Atâtea câte s-au 'tâmplat în vremile trecute... să le trecem în cununa cuvântului cu slove împletite cu aur a letopisețului... și să ne 'plinim datoria... ca ele să nu fie îngropate în mormântul uitării...". Macarie Sunt dator cititorului a desluși destinul romanului " Patimile după Ștefan" de frații Radu și Alexandru o lungă și tragică poveste... În perioada de timid dezgheț a vitregitei noastre istorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire de unde a răsărit acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vărului Vlad Țepeș Drăculea, îl snopesc pe Aron-Răspopitul, care fuge în Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am tăiat, am plinit blăstămul Mușatin. Și, așa, am mântuit șirul crimelor fratricide ce au mânjit cu sânge istoria Moldovei un pătrar de veac și mai bine, se oprește Ștefan câteva clipe pentru a umple și ulcica lui Alexandru, pomenește și bea cu sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pântecele revărsat peste brăcinar și hârâind din adânc o flegmă groasă o stupește între morminte, grijuliu să nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au întors cu ajutoare de la lehi, unguri sau turci... Mare răzmeriță a fost atunci, adaugă Alexa. Țărănimea se ridicase puhoi, cu furci, cu topoare le răsărise Soarele! "Ajutoarele străine" n-au mai aflat drum de întoarcere. Am jurat atunci să plinim "Blestemul Mușatin", spune Alexa. Da! Am cercat cu pumnalul, cu otrava... Vulpoiul i-a dibuit. Multe capete de boieri, mari și mici, au căzut atunci... Și capul moșului meu a căzut atunci, lăcrimează Alexa. A fost cumplit... Țin minte, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-o fi, ce-o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o păți... revine el brusc la realitate. Om trăi și-om vedea... Toate la vremea lor. Până atunci, să nu vă pună dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cupa cu vin. Vinul e otrăvit! răsuflă Duma, văzând cupa plină pe marginea mesei. Ștefan ridică cupa, privește fascinat reflexele rubinii ale vinului: Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trimise un mesager la Curte, cu instrucțiuni foarte precise. Mesagerul, un novice foarte isteț, căruia părintele stareț Îi Încredințase și În alte Împrejurări misiuni care cereau discreție, se Întoarse chiar În aceeași seară, asigurându-și superiorul că totul fusese Înde plinit Întocmai și cât se poate de confidențial. Așa cum Îi promisese Heribert, după ce-i cercetaseră, spă laseră și pansaseră rănile, Simeon se simți În dimineața următoare mult mai bine. Mai avea dureri, dar se putu ridica din pat și făcu câțiva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întrebă cu glas zeflemitor: — Ei, pe când nunta? Ministerialul se trânti pe o laiță de asemenea așternută cu piei de urs, Înșfăcă un urcior uriaș cu vin, și-l dădu peste cap. Era negru de furie și-l privea cu ochi plini de ură pe Adalbrecht. Mai bun cunoscător de oameni, Otto Începu cu o voce seacă: — Taci, Adalbrecht! Îl cunoștea prea bine pe ministerial ca să nu știe cât de repede Își pierdea acesta cumpătul când era ațâțat... Doar sunteți prieteni, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]