1,043 matches
-
face de prisos telegrama la București. În toată vremea asta, ea a repetat cuvântul "mizerabil" de o sută de ori. Altă dată, în fața crimei stupide aș fi avut și eu sentimentele ei. Acuma, însă, făceam scrisori, denunțam infamii, îmi înde plineam conștiincios rolul impus de dânsa, dar în ochi și în suflet n-o aveam decât numai pe ea. Sentimentul de revoltă, trădat în glas, în mers, în gesturi, în respirație, potențîndu-i și exte-riorizîndu-i viața, realizând la maximum femeia din ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plânsetul ei nu-l făcea să i se înmoaie picioarele, l-a făcut pe Danny să realizeze că Drew era singurul bărbat de-acolo pe care-l admira. Drew, care era pe jumătate tot un puști. John și Naji erau plini de cruzime, Ellis nu putea fi citit, iar Ahmad era de-a dreptul înfricoșător. Ce bine-ar fi fost dacă Mike era acolo ! Mike, care prindea oameni răi și care totuși se întorcea acasă la fel de blând. Ce-i asta ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a continuat el ca pe un fel de scuză. Tu Ileană, mă iartă, dar înțelegi, că ești femeie trecută prin toate. Ziceai ceva de un rachiu... Acu’ parcă aș be` ceva. Mâinile lui aveau urme de sânge și pantalonii erau plini de ace de brad. Mă uitam la Mătușă și ochii ei mă rugau să nu spun nimic. N-am întrebat pe unde umblase badea Vasile dar știam că-n pădure era acum un pui de lup mai puțin. Uneori poveștile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
putea merge la teatru, la concerte, aș putea cultiva grădina. Și le voi face. Răspunsul actual este că nu știu. O altă problemă, îndelung discutată cu Adi, este aceea că cei mai mulți americani nu dețin nimic în proprietate și că sunt plini de datorii până ce moartea îi va despărți de ele. Pentru studii, pentru case, pentru mașini. Asta e bine, că au acces la orice, dacă par „la locul lor”. Dar nu îți permiți boeme, riscuri, libertăți prea mari. În formula asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uitat în mână. O văzui zâmbind cu teamă. După aceea zâmbetul i se deschise; parcă se lumina. Făcu o mișcare îndărăt, o mișcare lină și nesimțită. Și ochii, ochii mă priveau ciudat acuma. Dintrodată aveau înțelesuri și dorinți; parcă ardeau plini de altă viață. Nu, nu era o deșteptare a simțurilor mele, asta o pot spune cu credință; nu vedeam ceea ce nu era; într-însa, în ochii ei, se deșteptase ceva, care mă tulbura, mă cucerea. Iar n-am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu mai am ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
triburi, în Cărțile dăruite profeților de către Domnul; nu facem deosebire între ele și suntem musulmani, supuși voii lui Dumnezeu.“ * * * Am părăsit Mecca după o lună, care s-a scurs mai repede decât o noapte de dragoste. Ochii îmi erau încă plini de tăcere, iar Nur îndepărta de mine vacarmul copiilor. O luasem către miazănoapte, ca să vizităm la Medina mormântul Trimisului lui Dumnezeu, înainte de a ajunge la Tabuk, Akaba, apoi Gaza, unde un neguțător din Sousa s-a oferit să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
veți primi pământ și un împrumut de la stat ca să vă construiți o vilă, să vă cultivați pământul și să vă întemeiați o familie. Eu, care sunt o biată santinelă la graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fifth Avenue pentru o mie de dolari pe zi, dacă era cazul. Atât de ușurat am fost, încât am rămas în pat două zile. De fapt, nici nu prea aveam alte alternative. Ușurel, mi-am zis eu, ușurel. Banii sunt plini de forță, dar tu nu ai nici o putere. Mi se pare că, indiferent ce aș face pe lumea asta în care mă aflu, obțin din ce în ce mai mulți bani... * Și din ce în ce mai mult stres. Încă o dată, îți mulțumesc pentru cadou, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și ieși în curte. îi trecu prin minte că era prima sa ieșire conștientă pe insula Calf. După ce ieși, Dolores veni șovăitoare și rămase în picioare lângă domnul Jones. — Doar n-o să... n-o să mergi cu el? Ochii ei erau plini de teamă. Virgil Jones îi luă mâna în tăcere. Ea i-o strânse violent. Era pentru amândoi o declarație ireversibilă, ieșind într-un final la iveală dintr-o eternitate de tăinuiri. — N-aș putea suporta să te pierd, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Grimus spuse: — Umbra mea tânără și palidă. Tu ești aceea. Vultur-în-Zbor se sili să scoată pe gură cuvintele potrivite. îi venea greu să adopte o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
între ei, discutam despre orice și oricum, puțin păsându-ne de politică. Votca era mai convingătoare decât toate argumentele atunci când se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de toate bucuriile pe care le puteam aduce spre noi, avizi de sevele clipei și nepăsători la durerile reale ale Lumii. Nu aveam istorie. Nu aveam bani. Aveam doar imensa plăcere a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost s-o îngroape. În duba care ne ducea spre cimitir, șoferul-dricar râdea vesel nevoie mare, istorisindu-mi alte și alte întâmplări de felul acesta. Concluzia lui, după fiecare povestire: „Cu mortu’ trebuie să te descurci la fața locului. E plini de surprize și-ți face figura când nici nu te gândești. Tot așa, unu’ pe Giurgiului...“. Și începea altă poveste. Atunci am avut revelația înfrățirii oamenilor, prin poveste, până și în Moarte. Nu știam prea multe despre arta de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tremura. Șoferul Îmi arunca priviri furișate din oglindă. — Auziți, eu nu vreau necazuri, eh? Dacă moare, coborîți. Dumneata accelerează și taci. CÎnd am ajuns În strada Fernando, Gustavo Barceló și Bernarda așteptau la poarta clădirii, Însoțiți de doctorul Soldevila. Văzîndu-ne plini de sînge și de noroi, Bernarda Începu să țipe, Într-un atac de panică. Doctorul Îi luă repede pulsul lui Fermín și ne asigură că pacientul era viu. Tuspatru, izbutirăm să-l urcăm pe scări și să-l ducem pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avut lupte cu ei. Se retrăgeau și distrugeau armamentul, Îl aruncau de o parte și de alta a drumului, ici-colo se mai auzeau tunuri. Când ni s-a comunicat capitularea ne-a dus Într-o pădure numai de brad, eram plini de păduchi, ca de pe front, de, și am rămas acolo În refacere. Luna aia de refacere a fost cea mai grea. După o săptămână mereu Întrebam, când mergem acasă, când mergem acasă? Se zvonea că mergem Împotriva Japoniei care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să fie amabilă și să facă două cafele. Nu părea să se sinchisească de cei câțiva care Încă mai așteptau În curte să fie primiți În audiență. Spuse că Îi cunoaște pe toți și știe exact ce vrea fiecare. Sunt plini de jalbe mărunte, de intrigi și de ifose. Amabilitatea inspectorului i se părea Însă foarte suspectă fostului său elev. La Casa de copii școlari, acolo unde se văzuseră ultima oară, relațiile lor nu erau decât cele obișnuite dintre un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i încercui, stai să mă joc puțin cu ei! Culmea, sânii tăi nu-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos pînă și ochii și mi i-ați fi dat. 16. M-am făcut oare vrăjmașul vostru, pentru că v-am spus adevărul? 17. Nu cu gînd bun sunt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiți plini de rîvnă față de ei. 18. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sunt de față la voi. 19. Copilașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ochii și mi i-ați fi dat. 16. M-am făcut oare vrăjmașul vostru, pentru că v-am spus adevărul? 17. Nu cu gînd bun sunt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiți plini de rîvnă față de ei. 18. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sunt de față la voi. 19. Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, pînă ce va lua Hristos chip în voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
clasa a IV-a, dar mai aveam de dat un examen destul de greu: admiterea în cursul superior, sau așa-zisa capacitate! Nu mai vorbesc despre teoriile pe care cei mai mulți dintre profesori ni le făceau asupra denumirii de "capacitate", referindu-se plini de ironie la "incapacitatea" noastră, parcă numai noi am fi fost vinovați de asta! Așa, Minciu de Istorie, pe care l-am avut profesor în clasa a IV-a, de câte ori avea prilejul ne spunea peltic: ― Examen de capacitate spuneți că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în Cancelaria noastră? E un sacrilegiu!" Profesorii sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă ar fi vrut să spună: "Ce ispravă or să facă flăcăiașii ăștia!? Zeus, Prometeu, Hefaistos?! Ce parodie! Hm! Hm!" Barbă stătea pe un scaun, deoparte, lângă fereastră. Îi făcu semn lui Todor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Să le fie țărâna ușoară băieților noștri care ne-au părăsit atât de curînd!... Și acum, să ne ridicăm și să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem pentru prima oară Împreună. Aveți mai multă experiență de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]