27,916 matches
-
mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile verii sub flori de ... Citește mai mult De ce mi-e dor de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului?De ce simt gustul mărului pătatDe gânduri plimbate-n întuneric,Mușcat sub privirile îngerilorParcă adormiți în tranșeele dintre ceruri? Așa s-a născut culoarea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc de la vânzătorii de iluzii.Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce am uitat de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurileîn ploile verii sub flori de ... XX. “SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUȘIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU”, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. Interviu cu criticul, eseistul și teoreticianul Mircea Martin (n. 12 aprilie
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând ... Citește mai mult La porți bat neîncetat negustorii
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de-o ziIar pleoapele amorțiteRefuză somnul nopților încă nefurate.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Mahler.Îngerii au uitat cu ce se hrănește linișteaZburând haotic printre grădinile inodoreînsângerându-și aripile în gândurilePământenilor ce lăcrimează mereuCând vine ploaia peste trupuri și case.Doar pescărușii adorm în văzduhCând cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte nerostite.Acesta este orașul în care am fostCălător, soț și amant, ... XXIV. CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012. ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
poartă în toate felurile tulburențelor care-i însoțesc inima. Înglobând emoția în rânduirea omologată, putem nota ca fiind remarcabile secvențele de rezonanță, pornind de la concret și trecând prin încercări succesive inerente unei minți deschise: „Clopotele cerului/ Au frecat norii grei/ Ploaia a căzut peste noi/ Iar eu semi-ud/ Te țineam în brațe/ Când mergeai ca prințesă/ Eu ca un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
Ploaia a căzut peste noi/ Iar eu semi-ud/ Te țineam în brațe/ Când mergeai ca prințesă/ Eu ca un căruțaș obosit/ Cu sandale lustruite/ Am căzut în capcana întrebărilor/ Fusese un sărut tainic/ Al unui tâlhar orbit/ Gemea iubirea clasică/ Ploaia cădea pe suspinele mele/ Gemeam amândoi în tăcerea ta/ Negura înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este aleasă pentru aceasta expresia
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > INIMĂ DE ÎMPRUMUT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Țineam ochii deschiși, mi-i ștersesem cu palmele să văd totul clar. Copacii, după ploaie, păreau plânși, iar lacrima lor - fără hotar. Înainta spre mine apa lor tulbure deasupra și dedesubt, aș fi vrut să-i îmbrățișez pe toți, să le dau inima mea să se bucure. Dimineața am alergat la geam cu ochii mei
INIMĂ DE ÎMPRUMUT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380689_a_382018]
-
jeshile u këputën Ato re të zeza, ai peizazh gri ajo ëndërr e përhimtë e fëmijënisë filluan të zbardhen nga psherëtima SUSPINUL Numaidecât s-a suit pe acoperiș prin acele trepte sparte ale vârstei pentru a aranja șindrila de unde picura ploaia O bucurie de nedescris își mișcă glandele din loc încât sârmele de unde vine lumină verde s-au rupt Acei nori negri, acel peisaj gri acel vis cenușiu al copilăriei începură să se albească de suspin VJESHTË E VONË Și një
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
ale zăpezii care ies noaptea din umbrele pomilor prin cale. La un pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece primul curent al ploii poate spală acea urma a călcâielor care merge până la canalul de pe marginea drumului unde se varsă timpul meu liber. Ceva că un acid mi s-a vărsat în limba și nu lasă să mă prindă somnul și să uit toate
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
din adâncul mării, Spre țărmul tău, etern să mă îndrept ? Dac-aș fi rău, ți-aș fi un dor năpraznic, Și te-aș cuprinde-n arșițe sau friguri. Dar eu sunt bun și nu va fi zadarnic, Prinosul meu de ploaie peste ruguri. De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine, Brăzdat aș fi, ca răscolit de vânt. N-am mai rodi lăstare de lumine, Iar seva ni s-ar pierde în pământ. Dar vrei să-ți fiu o
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
Soare, Cu razele tale, Mângâie-mi tot trupul, Cu căldura ta!!! Cercetea-ză-mi Doamne, Sufletul mereu, Atinge-l cu blândețe, Că sunt fiul tău! Ascultă-mă iubite, Cum cânt și vorbesc, Și vei ști atuncea, Cât de mult iubesc! Mângâie-mă ploaie, Cu picurii tăi, Simte-mi bucuria, Când alerg prin ei! Privește-mă mamă, Ce mult am crescut, Nu mai sunt micuță, Acum sunt adult! Priveste-mă tată, Cât mă străduiesc, Să fii mândru de mine, Să nu te rănesc! Vino
PRIVEȘTE-MĂ…DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380702_a_382031]
-
lacrimă. S-au plimbat amețiți de visul neștiut din ei... El spuse: - O boală a intrat în lume, în lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va mai fi nimic, în geamuri, imaginea ei va fi spălată de ploaie! O fată trece prin oglinda timpului. O amintire-ecou stăruie și-i cheamă prin lumile întrepătrunse... ------------------------------ Irina Lucia MIHALCA București, 5 mai 2016 Referință Bibliografică: Irina Lucia
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de ploaie. Nu va mai fi nimic, în geamuri, imaginea ei va fi spălată de ploaie! O fată trece prin oglinda timpului. O amintire-ecou stăruie și-i cheamă prin lumile întrepătrunse... ------------------------------ Irina Lucia MIHALCA București, 5 mai 2016 Referință Bibliografică: Irina Lucia MIHALCA - UN VAL PLESNEȘTE-N NOAPTE / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
pregnantă originalitate în arta de a-și transpune sufletul în cuvinte. Mai apoi, cunoscând-o personal pe autoare, m-a atras firea sa delicată, omul cald care a crescut în câmpia mea teleormăneană: „frumos și drept și tandru și timid” (Ploaie caldă). Nu pe ultimul plan, acest îndemn s-a datorat și faptului că a dat viață acestui volum alcătuit din poezii publicate în revista de cultură „Observatorul" din Toronto, revista cu care am multe legături de suflet. Preferința poetei Domnița
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
unei iubiri plenare pe care le ținem ascunse în căușul inimii și dorim să le ferim de cenușa uitării. Poezia ei se rostește în taină. Poeta intră în templul aducerilor-aminte pe vârful picioarelor. În tablourile-icoană dedicate părinților: “Ursul alb” și “Ploaie caldă”, le îmbracă chipurile în șoapte vii, la care rezonezi cu profundă înduioșare. Sunt șoapte care te ridică din amorțire. Mamei i se adresează cu voce tremurând suav: “Ești ploaia caldă peste flori suave,/ O adiere-n iarba din câmpii
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
pe vârful picioarelor. În tablourile-icoană dedicate părinților: “Ursul alb” și “Ploaie caldă”, le îmbracă chipurile în șoapte vii, la care rezonezi cu profundă înduioșare. Sunt șoapte care te ridică din amorțire. Mamei i se adresează cu voce tremurând suav: “Ești ploaia caldă peste flori suave,/ O adiere-n iarba din câmpii,/ Lumina verii năvălind în luncă/ Prin cântecul de ciocârlii.// Ești anotimpul ce-a crescut în mine/ Frumos și drept și tandu și timid,/ Esență tare din păduri de dafini/ Și
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Frumos și drept și tandu și timid,/ Esență tare din păduri de dafini/ Și măreția mândrului molid.// Îți sărut tâmpla, zână mea cea bună,/ Din cartea fermecată cu povești.../ Potir de crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina frumuseții câmpiei de care se simte legată prin naștere, florile sunt cele ale câmpului din care face parte însăși poeta, iar puritatea și frumusețea florilor de cais sau cireș par că aduc miresme
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
dacă a găsit-o cineva să mi-o trimită prin curier rapid. ușile de la casă le las adeseori larg deschise să intre diminețile de vară cu flori, albine și miros de iarbă grasă proaspăt cosită acoperită de roua de la ultima ploaie. palmele le-am împreunat, fruntea-mi a sărutat pământul. închinăciune. într-o lume obtuză merg contra apei cu o carte de rugăciune și alta de poezie-n bagaj. (Dorina Stoica) Citește mai mult pe unde merg uit câte ceva,zilele trecute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și-a sulfină mirosea.dacă a găsit-o cinevasă mi-o trimită prin curier rapid.ușile de la casă le las adeseorilarg deschise să intre diminețile de varăcu flori, albine și miros de iarbă grasăproaspăt cosită acoperită de rouade la ultima ploaie.palmele le-am împreunat,fruntea-mi a sărutat pământul.închinăciune.într-o lume obtuză mergcontra apei cu o carte de rugăciuneși alta de poezie-n bagaj.(Dorina Stoica)... V. “DOAMNE/ O SĂ-MI CREASCĂ ARIPI?” “PASĂRE ÎN DEVENIRE” - MARIA CERNEGURA - EDITURA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e femeie ori bărbat. Sunt soră, mama, iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. Dacă m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt copilulce astăzi e femeie ori bărbat.Sunt soră, mama, iubită, trupulfemeii ce-n pântec te-a purtat.Dacă m-ajuți să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ziua mohorâtă și ... XXVIII. OCHIUL CURAT, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară, Grăul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea când e de cosit. Să văd pâinea bună în spicul de grâu Și sămânța vieții în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
privirea senină, Fapta înțeleaptă, trupul potolit Și câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... Citește mai mult Curățește-mi ochii să văd cu ei,Frumusețea verii, florile de tei,Curcubeu boltit colorat pe zare,Răsăritul lunii, asfințit de soare.Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară,Grăul copt în holde să-l văd aurit,Unduind ca marea când e de cosit.Să văd pâinea bună în spicul de grâuși sămânța vieții în apa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]