966 matches
-
fost acel domn (admirabil ponderat) Mircea Udrescu, autorul cărții Metronom, o emisiune de Cornel Chiriac ? Sau cineva din partea Editurii Universitare? N-am apucat să mă gândesc prea mult, fiindcă, abia in trat în carte, m-a cuprins excitația și am plonjat nevrotic în timp. Cum spune Ioana Măgură Bernard despre emisiunea „Metronom“ a lui Cornel Chiriac: „Nu cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
computerizate și folosite pentru a produce energie electrică", ne lămurește doctorul Costin. Dar acesta e ultimul mesaj din secolul al XX-lea pe care-l mai primim. Peisajul devine cu desăvârșire sălbatec, de o parte și de alta a șoselei. Plonjăm într-o realitate din altă lume, stâncoasă, încremenită, identică de milenii, în care orice vegetație a fost exterminată de soare. În ciuda aerului condiționat și a faptului că sunt îmbrăcat ușor, cu pantaloni scurți și o bluză, încep să simt căldura
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze înapoi în accident. Dar se gândi că asta l-ar putea zgâlțâi și l-ar putea readuce în simțiri. Într-un fel, și-ar dovedi și ea autoritatea. Strânse în mână hârtia și se holbă la ea. Își miji ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sine. Cunoștea exact biochimia din spatele „sindromului apusului“ - exagerarea intensă a simptomelor medicale în timpul orelor de întuneric. Dar faptul că-i știa biochimia nu-l vindeca. Probabil că adormise, într-un târziu, pentru că se trezi dintr-un vis în care oamenii plonjau ca niște rachete într-o întindere mare de apă, din care ieșeau în chip de protoforme dizolvate. Visul: acea soluție de compromis pentru a tolera creierul rudimentar. Îl trezi telefonul, un apel de trezire pe care uitase că-l ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele potrivit pentru ceea ce ni se întîmplase. Dar ceva din vocea sa trăda totuși faptul că și el fusese alarmat. "Și aproape am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn nu riscă. Nu era decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
împreună făcură și desfăcură cu trupurile lor formele lirelor grecești și ale argintăriei renascentiste. La un moment dat, una dintre ele întrerupse schema, alunecă îndemînatică în spatele celeilalte, își săltă coada și-și împinse corpul în sus și-n jos în timp ce plonja în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui Thorson explicînd didactic auditorilor: ― Acesta este un aparat foarte interesant. Produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn nu riscă. Nu era decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui Thorson explicînd didactic auditorilor: ― Acesta este un aparat foarte interesant. Produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fortificat aici sus, când îți vine rândul. -Vă mulțumesc - mă simt atât de fericit! -Fericirea ta e și fericirea mea și îți mulțumesc pentru că o împărtășești cu minezise Judecâtorul în încheiere. Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o fată blondă care culege floricele..." Ionescu continuă să zîmbească: ― E timpul să mergem. Scarlat avu sentimentul că se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din umeri. ― Veșnic umbli după chilipiruri. Dădeai câțiva lei în plus și luai de la țărani... Ei, ce facem, jucăm sau stăm la taclale? Traseră locurile. Florence începu să împartă, expertă, cărțile. Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pratt prelucrează în cheia realismului magic temele literaturii de aventuri. Decorul în care sunt plasate întâmplările este unul familiar Hollywoodului, de la The african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto plonjează, din nou, în ochiul misterului, acolo unde îl așteaptă alte revelații și alte morți din care va renaște. Căci oamenii-leopard ce asaltează vasul german aban donat sunt soldații germani deghizați, aflați în căutarea aurului ce revine armatei lui von Lettow
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte noi pe fiecare palier. Toate cele optsprezece galerii ale muzeului erau jefuite. Zgomotul îl înfricoșa. Salam continuă să coboare, etaj după etaj, până când lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri. Când, în cele din urmă, poliția rutieră elvețiană descoperi rămășițele mașinii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am încuiat doar pentru că am nevoie de tine, Maggie. Nu pot face asta singur. Tăcu o clipă. —Nu vreau să pleci. Îl privi în continuare, până când surprinse în ochii lui ceea ce văzuse seara trecută. Aceeași căldură. Aceeași sclipire. Voia să plonjeze în privirea aceea, să rămână înăuntrul ei. În schimb se întoarse cu spatele, scuturând din cap, ca și cum ar fi vrut să-i transmită că era timpul să pornească din nou la drum. Mai merseră cam o sută de metri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]