789 matches
-
ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene mari, care se umflau și se desumflau regulat, iar partea inferioară a abdomenului și picioarele nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile ferestrelor. Un kilometru în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind în atmosfera poluată a orașului Santa Cruz. Spre Sud-Vest, aproape de port, coșuri gigantice se alăturau cu fumăraia lor eșapamentelor de mașini și, cum munții din apropiere care dominau spinarea orașului împiedicau venirea vânturilor, aerul poluat stagna într-o depresiune, ucigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
canal. Vin să mă ia. O să te sun. Sunetul cu care Paola reacționă la asta fu unul afirmativ. Se rostogoli pe burtă și adormi numaidecât, cu siguranță unica persoană din tot orașul neinteresată de faptul că se descoperise un cadavru plutind În unul dintre canale. Se Îmbrăcă repede, se hotărî să nu piardă vreme cu bărbieritul și se duse În bucătărie să vadă dacă are timp de-o cafea. Deschise capacul mașinii de făcut cafea și văzu că mai rămăsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
noaptea trecută. Mâinile decedatului erau ciudat de zbârcite și albe, semn sigur că stătuse În apă vreme Îndelungată. Odată ce avea să știe de cât timp era mort tânărul, urma să lase În seama lui Bonsuan calculul distanței parcurse de cadavru plutind. Și de unde. Între timp, trebuia să se ocupe de Puccetti. — Întreabă-i de orice oră din noaptea trecută. Și pune să fie instalate niște bariere. Trimite-i acasă pe oamenii ăia, dacă poți. Slabe șanse să poată face asta, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
transformare din metri În picioare și inci. — Aproximativ 1,80 metri Înălțime. — Îmi puteți spune de ce e interesată de lucrul acesta poliția din Veneția? A Întâmpinat cumva probleme acolo? Ați putea spune și așa, căpitane. Am găsit cadavrul unui tânăr plutind Într-un canal dimineața asta. Avea În buzunar un bilet dus-Întors de Vicenza, iar hainele și lucrările lui dentare sunt americane, așa că ne-am gândit la baza dumneavoastră și ne-am Întrebat dacă nu cumva a venit de acolo. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acolo? Întrebă el. Întrebarea era atât de prostească, Încât ea nu se sinchisi să-i răspundă. În schimb, Întrebă: — Îți vei lua costumul gri? — Costumul gri? repetă el, pășind În Încăperea plină de aburi. Îi văzu capul Înfășurat În prosop plutind separat de corp pe-un nor de spumă, de parcă fusese așezat acolo cu grijă de persoana care-o decapitase. — Costumul gri? repetă el, gândindu-se la ce cuplu ciudat ar părea, el În costum gri și ea În spumă. Paola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate. Nu fi așa de dur cu copilul! Hugo, care se chinuia acum să-și țină fiul culcat pe spate, a închis strâns ochii. Jake. Dintre toți oamenii de pe pământ, el era ultima persoană pe care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urgență. —Desigur. Hugo a clătinat din cap cu gravitate. Alice i-a întors un zâmbet conspirativ. Așa că hai să mergem în camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația de autobuz, Hugo a plecat înapoi parcă plutind. Ajunsese, în sfârșit, să fie inițiat în cultul punerii corecte a scutecului. Sigur, trebuia să mai exerseze, dar oportunități avea destule. Și în caz că dădea într-adevăr de greu, reușise să facă rost de numărul de telefon al lui Alice. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere atât de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă el mirat. -Așa trebuie să fie!” zise ea și continuă să mergă înaintea lui, parcă plutind. In urma ei rămânea o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge înaintea ei și să-i sărute mâna, dar picioarele, ca de plumb, nu-l ascultau. Cu greu încerca să țină pasul cu ea. S-a trezit nădușit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe fereastră, Iorgu veghea obraz în obraz cu noaptea... In jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt sufletul plutind printre nori cătând lumină. Tac și ascult. Inima-mi bate să se spargă, parcă jăluindu-se ca trântită de o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi Doamne!.. O, Doamne, Tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
somnul nu mă găsea deloc. Abia mă mai târam pe holurile școlii. Îmi vedeam viața de la un capăt la altul fărĂ nimic suficient de trainic ca să o Închege, gata să o apuce În orice direcție, ca o bărcuță de hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până În acel punct În viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea ajunsă stearpă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un nou sunet de goarnă răsuna În Înaltul cerului din ce În ce mai Înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul Însuși. m-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, În fața ochilor mei Închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care Îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
somnul nu mă găsea deloc. Abia mă mai târam pe holurile școlii. Îmi vedeam viața de la un capăt la altul fără nimic suficient de trainic ca să o închege, gata să o apuce în orice direcție, ca o bărcuță de hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până în acel punct în viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe în viața mea ajunsă stearpă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un nou sunet de goarnă răsuna în înaltul cerului din ce în ce mai înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată în rezonanță cu cerul însuși. M-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, în fața ochilor mei închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i se dezvăluia, nu-și putu reține
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx. Apoi veniră mai multe laolaltă plutind, îndesate unele într-altele, pline de nămoale încrustate, bărboase și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
turburărei mele, acel glas nu mi se părea aievea, neci mi se părea că sunt între oameni... mi se părea din contră că sunt singur, coprins de spasmurile unei viziuni teribile, căci nu vedeam decât coșciugul ce mi se părea plutind pin aer, nu vedeam decât pe ea topită de plâns, alintând după cosciug de brațul unui om. Ochii de foc a lumânărilor de ceară danțau pin aer în noaptea bisericei ca stele murdare și roșii... mortul din cosciugul descoperit părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
curgând, curățise și dusese cu sine scursurile {EminescuOpVII 218} de sânge, astfel încît nu rămase decât capul cel blond, palid, c-o față alba ca argintul, cu buze vinete ca porumba, cu ochii cei mari închiși și cu parul moale plutind și răsfirat în undele apei. Fața cea palidă și slaba părea că surâde. Luai apă în pumni și-mi spălai alături cu izvorul fața care ardea ca de friguri. Luai încă un pumn de apă și mi-l turnai în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n largi troiene de spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un teritoriu periferic în care se înfruntă versiunile radicale până la caricatură ale unor idei și ideologii care în contextul lor natural de existență, chiar când devin rigide, sunt parcă mai puțin pernicioase. Extrase din context, transformate în chestiuni de principiu plutind la o mare distanță peste procesele reale din societatea românească, toate aceste idei sunt o frână în calea democratizării, nu un motor al ei. V. N.: Din tot ce spui, iau un lucru cu care sunt de acord. Și anume
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]