2,024 matches
-
ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-ar plăcea să rămân însărcinată în luna iulie, e o lună luminoasă și bogată. Și apoi copilul s-ar naște în luna aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dimitrie și Ela mi se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el, e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după amiază la teatru. Era bine dispusă, în sfârșit o seară care nu trecea în van. În sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în mâini poșeta. Sunt convins! Până la sfârșitul părții a doua nici unul nu mai făcu nici o mișcare, parcă erau făcuți din piatră. Dar în acea anchilozare era mai puțină concentrare. Muzica nu mai reuși să treacă dincolo de urechile lor. La plecare, în ușa lojei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele copacilor se clătinau domol în vânt. Aproape nimic, tot nimic, mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare. Ce banalitate, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la țară mai mult de o oră, două, pe durata unei escapade. Da, e frumos. M-am născut acolo și trăiesc acolo, mi-am dorit asta, altfel m-aș fi orientat către o altă meserie, aiurea. Nu mai rezista. Deschise poșeta și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte-mi. Trase cu nesaț fumul până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca la școală, nici o vorbă în plus. Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi câinele toată noaptea, să nu-l pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de hamsii, ea a 2-a zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga cu poșeta prin semi-beznă, pe străduță printre case, un felinar mai încolo, ca la un film alb-negru, și mă prăpădeam de râs și de drag și mă țineam cu mâna ca să nu fac pipi. Buf! A spus Filosoful în noaptea aceea, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
s-o cari în spate la Universitate, și eu iar să mă uit din urmă ca la un film, color de data asta, și râd și mă țin cu mâna să nu fac pipi, fundul mare al Prințesei și aceeași poșetă spânzurată cu care va da dreapta-stânga la mare în mașini și papucii, unul însângerat, care îi cad pe rând din picioare, ne face de râs, cu asta nu mai merg la teatru, am spus noi responsabili, Pinochio și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În Antologia celor mai bune lozinci! Copilul meu nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facé focul În pédure, céci iepurele trage cu pistolul și dé cu scară dupé pietoni. Mai bine rupem fragi și ghiocei, și-i punem În rezervorul cu benziné, sé creascé frunze pe roți! - Ce este, pédurarule, cînd mama aduce, cu poșetă, flori la porc și ce se plimbé alb și mic printre ciupercile extrapolare? - Virus benign cu ochi de viorea, de ce sé dém cu pușca dupé fluturi? Mai bine radem porcul cu lanterna, céci lumineazé cerul Înstelat. Și drumul omului beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În fund și palme dupé cap. Pe urmé au Început sé iasé fetele și Șasa fugi sé-și ia ghiozdanul. O vézu cum se aplecé și-și trase ciorapul alb pîné sub genunchi. Își dédu pérul pe spate și-și aranjé poșetă pe umér. Șasa simți cum i se zbate inima și parcé vroia sé se așeze jos. Ghiozdanul parcé se fécuse foarte greu și Începuse sé i se zbaté inima și-n burté. Se amestecé printre alți béieți și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate, de poșeta Vuitton, cum nu mai purta nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iluzia c-aș mai fi "fata de sticlă"** din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o alta, mai strălucitoare, un număr nesfârșit de măști care priveau cu razele Roentgen ale ochilor prin Mama (prin ea nu! prin ea nu!) și o disecau, îi făceau autopsia pe fiecare organ, os, disecau și vorbele mamei și moleculele poșetei și fibrelor ciorapilor și gândurilor spuse cu glas tare, vedea gândurile așa cum Camil Petrescu vedea ideile-iele, al ielelor-gând, al ielelor-dorință, al ielelor singure, al celor pline cu sânge gânditor, al celor țipate sau ascunse. Simțea ca o amibă atingerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi. În clipa aia am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el, trebuia să mai aștepți, ți-a explicat atunci, pregătindu-se să meargă la întîlnire cu Cucoana, care tocmai se întorsese de la un raid neoficial de cumpărături pe Champs Elysèes. Ghinion, Scorpia era cu capsa pusă, nu găsise pesemne destule poșete și zorzoane care să-i placă, a-nceput să-l ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi era scîrbă de ei, că și în Paris nu dăduse decît peste jidani care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aude din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe dinafară ușa biroului și avîntîndu-se pe scări în jos. Doamna Mina îi așteaptă deja în fața intrării înfofolită într-o haină groasă, cu căptușeală de lînă. Alături are un geamantan mare cu închizători cu cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți sta fără să fii deranjat, se aude înfundat vocea lu Picioruș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]